Stan, Stan, Stan … Stan.
Ma numesc Stan! Imi tot spuneam in mintea mea, voind sa par mai cald, mai calm, cu cat mai putine probleme. Ma vedeam in fata unei usi albastre asa cum numai un ciudat ar avea. Bineinteles ca sunt niste ciudati, adica doar sunt psihologi, terapeuti, psihiatrii, ciudati. Ca daca nu ar fi ei sa ne inghita toate mizeriile nu ne-am putea trata. Avem nevoie de un ciudat cu o usa albastra si cu multe acadele pe birou ca sa ne dam seama ca e ceva neinregula cu noi.
Iar ei ne detin secretele sub pretrextul unei confidentialitati supreme. Toti avem incredere in psihologi, in preoti, avocati. Dar totusi noi suntem ciudatii! Pentru ca nu luam un drops cand ne enervam, ne aprindem o tigara…
Revenind. Stan!
Ma numesc stan si am o serie de probleme. Incepand cu ziua de ieri cand am iesit ca un neispravit, indopat cu aspirine si trei grame din casa. Am surprins dimineata cu o cafea cu un bun prieten amintindu-i ca a uitat sa mai cante la vioara, se racesc partiturile. Am ras si ne-am amintit de cat de prosti eram si cum radeam inconstienti la teste pentru ca apoi sa luam noua si zece.
La un moment dat prietenul meu a plecat, amintindu-mi ca sunt singur. A curs o intreaga zi pe langa mine ca sa-mi dau seama ca e 21:00 PM. Ne-am dus la toaleta eu si inca un amic, ca intre fete, si noi. Am intrat linistiti povestind, aruncad in stanga si in dreapta cu pareri improscate cu misoginism. Cand dintr-o data auzim o femeie de servici, ca se plangea de noi ca nu folosim cabina. Am tacut, dar domnisoara insita apeland intr-un mod vulgar la obiectul nostru. I-am spus ca nu ne deranjeaza, ca din punctul meu de vedere sa-si aduca o masa si sa-si bea si cafeluta. La naiba! Sa-si ia toate prietenele sa purtam o intrega conversatie doar avem intimitate, nu!? Nu sunt camere de filmat sub gresie, ne descurcam noi cumva…
Toate cele fiind spuse, m-am indreptat inspre un local. La intrare trei tipi si o tanara balerina jucau fuzzball. Am sarit interesat cu o fisa, asteptandu-mi randul…
Tanara la un moment dat, intr-o pauza de bile, si ridica piciroul pana la nivelul capului. Doua secunde a plouat cu fetishuri in mintea mea.
La plecare, tipa se imbraca mai greu. A ramas in urma cu mine si ne-am trezit urcand scarile impreuna. Dansuri sau balet? O intreb de dragul curiozitatii. Imi spune numele ei pe care nu l-am prins si-mi zice ca e incantata. Mai imi bolboroseste ceva legat de ziua de luni urmat de intrebarea care defapt nu era o intrebare, cu o usoara tenta de nepasare: daca vrei…
Iar n-am inteles nimic! Si am plecat, ea la masinuta ei, eu la metrou.
Ma uitam la ceas si era 23:26 PM. Am ajuns la metrou, in limita bunului simt si am intrebat-o pe sclifosita de la casa daca mai circula metroul. Imi spune ferm convinsa ca mai vine unul.
Atunci cu un zambet delicat cer doua calatorii si schimb o suta de mii. Cand ajung jos sclifosita mi se adreseaza pe un ton sever si-mi spune ca nu mai circula metroul “ca l-au racolat”.Ma numesc Stan si n-am nici o problema. M-am servit cu o acadea, si am trantit usa albastra a ciudatului in urma mea, gandindu-ma la o anumita balerina. M-am uitat la urmatorul “pacient” si i-am spus: Acum stiu de ce esti un ciudat!
Jeux d'enfants
Cu 23 ore în urmă
