tag:blogger.com,1999:blog-72102420051713117242012-01-31T23:58:44.440-08:00...Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.comBlogger1581100tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-87628212773208724982011-03-05T04:06:00.000-08:002011-03-05T04:20:47.516-08:00<p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >Daca-mi asum riscul de a ma lasa in voia probabilitatii, ca si cum as sta in casa pentru a nu racii si sa racesc oricum, tusind tutun si intrebandu-ma de ce-am exagerat?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >-Copilul plange?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >-Taci, tu n-ai voie sa vorbesti...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >-Mereu imi spui sa tac, sa plec sau sa te las in pace, ai zice ca-s expresile tale preferate. Situatia-mi cere sa vorbesc!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >-Situatia-ti apartine-n intregime, asa ca: dispari!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >-Bine, tac, esti pe contul tau, descurca-te. Si asa il lasase si vocea rautacioasa, gandul abuziv, motivul disimularii de la perfect... Amuzat de siutatia respectiva, de concluzile sale, era pe cat se putea de fascinat. Nu atinsese niciodata asa o coarda sensibila. Dupa toate certurile lor, niciodata nu plecase cu totul, ai zice ca s-ar fi ascuns in spatele unei membrane, suparat si ghemuit...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >Intr-un mod ciudat ceea ce se intamplase nu era o faza sau un lucru uimitor, nu se maturizase in decursul celor cinci minute intr-atat incat sa scape de prietenul sau imaginar. De fapt, nu se maturizase deloc, erau rautatea si ciuda din el ce se manifestasera. Doua muieri ce s-au rastit, pur si simplu, ca o reactie asupra faptului neindeplinit.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >Intodeauna avusese nevoie de El, vocea calauzatoare, ingerul intunecat, grija pentru gazda sau pentru constiinta ei imbibata-n sangele tuturor celor cu potentialul negativ. Inca de la o varsta frageda, atunci cand s-a intamplat a doua oara, de la prima imbrancitura Adam a intervenit in plina forta, trup si suflet, cu al lui zambet lasciv ce urla intr-o disperata fericire, doritor sa-si ingrozeasca noul si propiul iad. Au fost intre cinci si douazeci de minute de ura paroxista, amintiri, flash-uri si lipsa toatala a sentimentului de vinovatie. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="line-height: 115%; " >Prima cearta: S-ar fi terminat cu ea plecata si el nervos, beat, sleit de puteri si consumat in propia lui voma. A intervenit Adam si la sfarsitul gandurilor zacea o pustoaica pe marginea patului, un cadavru satisfacut, imbracat intr-o femeie transpirata a carui sani iti aminteau de merele rosii de sezon. Adam a lovit-o, a futut-o si-a lasat-o sa cada blocata intr-un suras. Zacand acolo si respirand zgomotos, ii multumise ... lui. Adam disparuse pe parcurs, era demult plecat cu toti nervii dupa el lasandu-si gazda-n plina constienta. Preluand controlul din acel punct, odata cu inevitabilul orgasm veneau soptite, zburand prin subconstient, scrisorile de multumire pentru Adam. Astfel, Adam, ingerul putredului din sufletul unui om, detinea o vasta colectie de idei multumitoare (...)</span></p><p class="MsoNormal"><span class="Apple-style-span" ><span style="line-height: 115%; "></span><span class="Apple-style-span" style="line-height: 18px; ">Indurerat de esecul mentorului, il izolase, lasat sa putrezeasca timp de luni in sir...</span></span></p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8762821277320872498?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-462946123072119512011-02-15T13:26:00.000-08:002011-02-15T13:27:13.274-08:00<p class="MsoNormal">-Am vazut-o, a coborat din taxi ...<span style="mso-spacerun:yes"> </span>O vad mereu.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Esti paranoic.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Nu, tu nu ma asculti! Am vazut-o si o vad in fiecare blonda cu picoare indejuns de slabute.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Iarta-ma, esti nebun... Noua ta obsesie?<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Taci!<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Poftim!?<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-O vad iar si tu imi strici momentul.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">Oprise masina. M-a privit pentru o secunda, intr-un mod cu totul surprinzator, ca si cum ia-si fi futut surioara. Stiam ca uraste sa fie redus la tacere, fara nici un fel de explicatie. Si tocmai din acel motiv cred ca-l instigasem. Stiam ca va fi o metoda destul de rapida de a-l face sa taca, cel putin pentru cateva secunde cat ar fi durat sa ne indepartam. Dar nu! Inteligentul sau dragul de el, nu ma puteam hotara, oprise....<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Hai, fugi. Du-te si uita-te la blonda ta, vezi daca are acelasi zambet sau aceeasi ochi.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Esti mai nebun decat mine atunci.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-N-ai plecat?<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Fi serios, ne jucam? Serios vorbind... (calm)<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">Vroiam sa evit o buna parte a explicatiei pe care stiam ca mi-o va cere.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Deci, de ce taci?<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Hai, nu mai fi asa melodramatic. Era cea mai rapida metoda de a te face sa taci. Si nu, nu pentru o blonda cu nasul stramb sau cu alti ochi. Pentru simplul meu gand.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Dezvolta. Ai o fascinatie asupra parului acum?<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">Incepuse, iar, asta era modul lui de a te face sa crapi. Te invita in adancul sufletului lui prin metoda asta a cosfatuirilor. Dar de asta imi era drag de el, desi-mi era greu sa ii explic ceva ce nici eu nu intelegeam atunci. Dar admiram efortul... <o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-O voi spune iar...<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-La ce te referi.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-La faptul ca o voi spune iar, si n-o sa te mai ataci ca o printesa melodramatica ce esti, si ma vei lasa pace cu ideea asta... Taci!<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Sunt curios, uneori te menti ocupat doar ca sa scapi de “ideea asta”? Trecusera 2 minute...<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Taci! Taci, taci, taci. Taci, taci, taci, taci, taci. Taci! Am ramas fara degete.<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">-Ce figura esti!<o:p></o:p></p> <p class="MsoNormal">Taci...<o:p></o:p></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-46294612307211951?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-25110818424192599762011-01-09T08:45:00.000-08:002011-01-09T08:47:01.956-08:00<div>As putea sa combat ideea in care: "te nasti singur, mori singur si intreg universul te loveste cu diferite reguli de cacat...". Da, ma nasc singur, probabil voi muri singur, dar voi toti ma faceti sa zambesc! Astfel, am trait amandoi intr-o lume unde se vand culori si zambete cu tot cu buze si cu dinti. Alminteri eram doar inocenti...</div><div>Mi-am indesat unrechia intr-un pahar, plin, rosu, in linistea impresionata de tacere, de pulsul imatur, pierdut si constant diferit in toate sensurile de acel', linistitor al marii. M-am agitat in sinea mea, privind paharul din exterior, in timp ce notam fiecare slabiciune, golul cu care insasi imaginea mea se imbata pe rupte... Atat, mi-a spus candva, dupa primele trei numere, o discutie si un non-sens... Atat, mi-ar spune maine, atat, mi-ar spune poimaine; si-ar fi doua persoane diferite impartasind aceeasi singuratate, acelasi nivel de risc si acelasi romantism. Spus altfel, pe alte bauturi, exhumat prin alte droguri. De ce? Tacerea momentului pierdut, trecut de noi, individual ca un intreg ecosistem a caror specii au murit de mult...</div><div>De ce si zambetul, de ce si gesturile... de ce si ea, a carui piele alba o adori, in culoarea tuturor tatuajelor. Minciuni, dezbracate in fiecare noapte pentru un timp indelungat si infinit, sentimente ravasite, de gelozie, de singuratate si de stres ... pentru ca sa dormim un vis frumos, in fiecare noapte. Cand, somnul meu este agitat, nepotolit si nepoliticos , consumandu-se intr-o foame a caror proportii imense intrec grasele de zi cu zi, ce sa largesc si se adancesc cu fiecare inghetata...</div><div>-Despre ce vorbesti?</div><div>-Despre sentimentul ala, rece, al mortii, care ne inconjoara pretutindeni, inca din tinerete. Lasandu-ti o singura opinie, impartita la randul ei intr-o ecuatie cu doua variabile in care x1 ar fi constient, x2 fiind inconstient, de puterea meschina a universului de a te lasa singur pe lume. Esti singur, te nasti singur, si vei muri singur. In suma tuturor conceptiilor pe care le-ai respectat si responsabil pe deplin pentru celelalte... Vocea ta nu va fii nicicand mai frumoasa, iar eu maine nu te voi iubi la fel de mult...</div><div>-Taci, ma intristezi...</div><div>-Ai vrea sa tac si sa te fut?</div><div>(Tacere) Stiam, undeva, acolo-n sinea mea, ca vrea sa tac, sa nu mai stric eu totul, cum fac de obicei. Dar nu puteam! S-o las asa, in ignoranta ei, lipsita de suferinta, cazuta prematur intr-un pat, langa corpul meu osos si lipsit de inspiratie. O cautam, inspiratia undeva in corpul ei vecin.</div><div>-Esti trist? Ma, intreba ca si cum si-ar fi dorit sa continui in tristetea mea... Ar fi vrut sa ating acel punct mort unde am spus ce aveam de spus si mi-am scos-o din sistem.</div><div>Dar ideea mea, era una progresiva, suma tuturor cuvintelor nu mi-ar ajunge... iar sexul ma culca. Mi-as fi dorit sa fiu mort, acolo, in vecinatatea ei, in mijlocul infarctului, constrans in ea, uitat de restul...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2511081842419259976?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-31390535029209229152011-01-04T07:38:00.000-08:002011-01-06T15:50:05.584-08:00<div>Letargica ei privire, ma deranja din nou. Obsesiva, agitata, ca si cum relflexia dintre noi era cel mai moarta sclipire din viata noastra. Ca si cum am stabili o legatura, o amintire deslusita in sinceriatea dintre noi. Ce a facut? ma gandeam incercand sa maschez angoasa si imediat, in urmatoarea respiratie inghiteam in sec. Nu m-as fi putut obisnui cu noul sentiment, ordinar, impunator prin simpla sa descriere.</div><div>Am privit-o in continuare, cum pasea alaturi de mine, distrata, toata ciufulita, imbracata intr-o amestecatura de culori. Discrepanta dintre noi era adorabila. Chipul serios, imbatranit, al carui ochi, apasati de tristetea zilelor trecute ... si ea impietrita undeva in sufletul lui, zace adanc anesteziata in tacerea unor sentimente...</div><div>Disperat, de suma tuturor emotiilor, am sunat-o, mi-a respins. M-am deplasat, m-am agitat si intr-un final am ajuns la mult dorita conversatie. Sau nedorita, pur si simplu!</div><div>-Ce doresti, te-am intrebat?</div><div>-Mereu am iubit asta la tine...</div><div>-La ce te referi, misogin infect ce esti!?</div><div>-"Te-am intrebat?"</div><div>-Te rog pleaca, noi nu avem ce discuta...</div><div>-Platesc toata chiria, sase luni, un an, doi ani, toata viata-n pula mea...</div><div>-Atat de disperat esti, deci?</div><div>-Pupa-ma...</div><div>-Esti dragut cand esti disperat, ca si cum toate sentimentele si simturile tale ar fi proiectate asupra mea. Cred ca circula prin mine acum! Nenorocit, rasfatat ce esti, nu mai poti trai asa!</div><div>-Saruta-ma, muta-te inapoi cu mine...</div><div>-Acum suntem politicosi.</div><div>-Da, suntem sinceri...</div><div>-Suntem?</div><div>-Tu ai inceput...</div><div>-Si tu ce-ai facut, ai dat-o n bara, iar!</div><div>-Puiule...</div><div>-Mereu spui asta, m-am saturat sa te aud spunand asta, spune-mi pe nume!</div><div>-Deci pot sa-ti spun?</div><div>-Ascult...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3139053502920922915?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-91267214064031868742010-12-24T16:31:00.000-08:002010-12-24T16:38:58.060-08:00<div>-Te-am intrebat ceva...</div><div>Frigul ma lasa pentru un usor tremur, ce-mi urca lejer coloana vertrebrala. Ochii ei se miscorasera, parul ei blond se imprastia pretutindeni in camera iar imaginatia mea o lua, lent, razna. De ce ma interogheaza, ma intrebam? Fereastra, cutitul, telecomanda, scrumiera plina ochi de mucuri de diverse feluri ... si ma intorceam la parul ei. Ma deranja... (Prinde-l in coc.)</div><div>-De ce ma privesti asa? Raspunde-mi nesimtitule!!! </div><div>Cat se insela! Nu doar parul ei imi inspira nostalgic moartea, tonul, agresivitatea, si nu acea agresivitate de un rosu aprins care m-ar fi tras inspre ea, pentru ai strivi sanii sau pentru ai musca buzele. Nu, acea agresivitate de un rosu psihopat care-mi prezenta </div><div>lame in diferite dimensiuni, osciland in tenul ei alb, adancinduse in fata ei curata, prin ochii ei inchisi si dizolvati in paranoia.</div><div>-Raspunde-mi magarule! Te dau afara...</div><div>(Te omor!) Mi-am spus din nou, certandu-ma cu mine insumi.</div><div>-Cu ce-am gresit, Doamne? De ce mi-l dai pe nenorocitul asta, de ma pedepsesti!? Nenorocitule, porcule, ti-a placut s-o futi? Egoist delasator ce esti, spune-mi!!!</div><div>-Despre ce vorbesti? i-am raspuns cu calm, aparent lipsit de discomfort.</div><div>-Iesi afara, am spus...</div><div>-Daca plec, cand ma intorc sa nu mai fi aici!</div><div>-Ce-ar vrea sa insemne asta?</div><div>-Ca sunt nesimtit... (ca-am sa te strang de gat, sa-ti smulg parul din cap in timp ce-ti musc urechile si plangi...am sa te mutilez in ultimul hal, sa nu mai vezi, sa nu mai auzi, sa nu mai fi frumoasa si sa te schimbi, am sa te transform intr-o fiinta umlia, dependenta de un scaun cu rotile mai mult decat de heroina.)</div><div>-Te-am rugat ceva! insistenta, cu o fata tampa ce-mi spunea ca n-am sters praful. </div><div>-Esti aproape...</div><div>-Aproape de ce? Porcule, mirosi, puti a disperare, de ce mai esti aici?</div><div>-Am plecat, tine minte ce ti-am spus...</div><div>-Sa nu te mai intorci!</div><div>-Nu stiu...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-9126721406403186874?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-91726970421996930942010-12-07T03:19:00.000-08:002010-12-07T03:48:19.993-08:00<div>Evoluase... Dintr-o fiinta frivola, a carei actiuni erau gandite intr-o viteza incomensurabila, datorata unei temeri. Se bloca intr-un spatiu infinit unde inconjurata de frica si de raspunsuri gresite gravita in abrupt. De acolo iesind tramuatizata cu un raspuns, unul panicat, imbibat in suma tuturor temerilor ei... Acel raspuns, ce nu-l asteptai prea mult, pentru care totul se petrecea la o scala mult mai mica, astfel incat cel mai mic suflu ar putea creea un al doilea vid... </div><div>Acum, cum n-as putea sa zambesc acum; cand fiecare grimasa n-ar fi decat o reflexie a zambetului ei de cealalta parte a trotuarului. Cum sa nu pasesc in contra timp cu ea... si cum sa nu o mai urmez, cand am lasat-o acum mult timp sa se ofileasca si ea a inflorit mai mult decat oricare dintre noi? </div><div>Intr-o poza, ce Dumnezeu, in toate pozele ei, un suflet rece, pe care doar eu am putut sa-l incalzesc, sa fac dragoste cu el si, totusi, sa uit ca e al meu. Intr-o singura poza, e un tip care le-a tras pe toate , acelasi tip cu umbre-n toate, Adam ... acelasi monstru. </div><div>Tot ce s-a simtit, toate soaptele si atingerile s-au transformat in degeraturi. Singuratatea si-a sadit calea in apartamentul ei printre lampi trandafirii si covoare rosii, pe sub pielea a carui brobonele, sarutandu-le doar, te hidratau... Locurile dulci ale caror pasi le impartaseam... Paradox al carui strigat cutremura blocuri si sufletul meu, al carui chip e acru, rece si dezolutiv.</div><div>Cu pasi morti, calcati de ploaia rece s-a lasat in amintirea mea, cu vesnica ei inflorire, cu chipul curat ale carui dureri nu le gasesc decat in cele mai alese dimineti.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-9172697042199693094?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-74111115263423812512010-04-07T13:54:00.000-07:002010-04-15T00:22:12.444-07:00Si-am intrat inapoi in scara, gandindu-ma la scaunul de piele, in care o sa stau singur, la un telefon groaznic de lovit, aruncat undeva, aiurea, pe birou, la un mouse incredibil de curat in ciuda faptului ca biroul e plin de scrum si de sferturi de foite, filtre roase de durerea timpului, mici bucati de plastic de la pachetul de kent lung si multe alte mizerii nefolositoare in cantitati mici… cani de cafea cu zat, adunate de ultima oara cand m-am gadit la asta sau la faptul ca ar trebui sa le strang… etc<br />N-am facut mai mult de doi pasi ca sa-mi dau seama ca trebuie sa fac curat in urma devoraorilor urbani. Am inghitit in sec si am urcat scarile, sau am luat liftul? In orice caz, acum cand ma gandesc la asta, e tot acelasi gol, care te inconjoara cand esti singur, sunt voci care nu-ti raspund, tigari care se sting odata cu trecerea orelor, carti citite dintr-un singur motiv…<br />Motive aruncate in ideea unui “lifestyle”. Sa fim seriosi! Cine mai face chestia asta?<br />Toata lumea! Indivizi prefacuti care se vor tristi sau ocupati, oamenii cu care se vor umple barurile, inclusiv localul tau preferat. Indivizi de toate varstele, chiar si copii de 16 ani, care-si impart cei 500 de mii intr-un pachet de tigari, doua beri cumparate de la fratele cel mare, mai nou si de cuiul de zi cu zi, si eventual si de un drum cu taxiul ca se vor tristi si cu “alone time” cand de fapt acasa isi rod unghiile pt urmatorii 500 de mii…<br />O singuratate incerta, in ciuda faptului ca iti iubesti viata ta inconjurata de falsuri, flashuri si multe alte semne in care te stingi incercand sa conservi ideea de tine, pentru a nu ajunge un ipocrit uitat undeva intr-un loc ingust cu mintea limpede…<br />Taci prietenul meu bun, Adam e departe la fel ca orice alta fiinta, prieten, scop.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7411111526342381251?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com22tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-57959844584970527342010-02-19T19:12:00.001-08:002010-02-19T19:19:49.937-08:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/S39TRvoY9KI/AAAAAAAAAJE/7NrIRD7dYhI/s1600-h/the_red_couch_by_chrisbonney%5B2%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5440158439195604130" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 217px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/S39TRvoY9KI/AAAAAAAAAJE/7NrIRD7dYhI/s320/the_red_couch_by_chrisbonney%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br />O faceam denaturata in sinea mea. Statea acolo, ghem cu o aparenta inofensiva, imbracata-n picioarele ei slabe cu genunchi perfecti si intr-un sutien maro, intr-un coltar imens, pozitionat exact langa usa. De ce ma legam de chestia asta, pentru ca nu puteam sa plec! Pur si simplu, nu ma vedeam iesind nervos din incapare, sau calm, tot ar fi trebuit sa trec pe langa ea in timp ce-mi lua fiecare viciu in parte la analizat. Le dezmortea pe rand pe toate lasandu-ma cu disperarea mea de moment. Nu mai stiam cum sa scap. Nu ma vedeam cedand, facand mofturi, incercand sa inchid usa linistit cand eu vroiam sa cada casa. Dintr-o data si geamul era o solutie…<br />Dar cum as putea sa sar? Eu nu tip de felul meu, sunt o persoana muta in sinea mea, nici la durere, nici la disperare, n-am scos niciodata nici un sunet… n-ar fi inestetic?<br />Si priveam in contiunare iesirea aia, departe de toate diminetile mele linistite…<br /><div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5795984458497052734?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-26799900006552757542010-02-06T07:43:00.000-08:002010-02-06T09:03:09.946-08:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/S22OYy6M36I/AAAAAAAAAI8/Cw6YKqYTyig/s1600-h/rape_by_skinette%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5435156881939947426" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 240px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/S22OYy6M36I/AAAAAAAAAI8/Cw6YKqYTyig/s320/rape_by_skinette%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Departe de mine, introspectia unei amintiri. Simteam o usoara atingere in buricul degetelor uscate de atata frig. Uitasem ce inseamna frigul si traisem atat de mult pierdut prin amintiri incat imaginea unei roscate cu pielea-i palida, nu era decat o alta amintire. Conversatiile, tigarile si sexul, nu erau nici ele decat alte amintiri. Mormantul pe care ne-am odihnit, mizeriile pe care le-am spus, femeia batrana. Amintiri…<br />Mi-e frig.<br />Mi-e frica!<br />Taci…<br /><br />Am ramas cu inelul lui. Dintr-un numar de telefon, o adresa, un nume si doi ochi albastrii, eu am ramas doar cu un inel. Ma plimbam pierduta prin frig. Eram pe o strada laturalnica cu indicativul 38. Plansetele copiilor batuti intr-o casa din spatele meu, erau doar o alta forma de alint. Gaseam o usoara alinare in suferinta lor. Parca le auzeam sub forma unor voci agresive care-mi poruncesc sa tac si sa ma las violata. Traiam experienta neplacuta a singuratatii.<br />Disperata, intr-un sumbru moment al singuratatii mele, m-am intins pe jos si am strigat:<br />Mi-e frig!<br />Mi-e frica.<br /><br />Goala. Asteptand sa ma inec in propriul meu sange, asteptam chemarea rusinii. Mainile sale reci ma atingeau cu o finete abrupta. Vocea calda de violonist ma alina intr-o maniera lipsita de compasiune. Ca si cum ar fi reactionat la fiecare strigat de-al meu, ca si cum m-ar fi atins la 16 ani, ca si cum mi-ar fi impodobit pomul de craciun, ca si cum m-ar fi violat intr-o cada plina cu apa rece.<br />Taci…</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2679990000655275754?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-69488568580524476042009-11-22T14:33:00.001-08:002009-11-23T03:16:17.873-08:00Stan, Stan, Stan … Stan.<br />Ma numesc Stan! Imi tot spuneam in mintea mea, voind sa par mai cald, mai calm, cu cat mai putine probleme. Ma vedeam in fata unei usi albastre asa cum numai un ciudat ar avea. Bineinteles ca sunt niste ciudati, adica doar sunt psihologi, terapeuti, psihiatrii, ciudati. Ca daca nu ar fi ei sa ne inghita toate mizeriile nu ne-am putea trata. Avem nevoie de un ciudat cu o usa albastra si cu multe acadele pe birou ca sa ne dam seama ca e ceva neinregula cu noi.<br />Iar ei ne detin secretele sub pretrextul unei confidentialitati supreme. Toti avem incredere in psihologi, in preoti, avocati. Dar totusi noi suntem ciudatii! Pentru ca nu luam un drops cand ne enervam, ne aprindem o tigara…<br />Revenind. Stan!<br />Ma numesc stan si am o serie de probleme. Incepand cu ziua de ieri cand am iesit ca un neispravit, indopat cu aspirine si trei grame din casa. Am surprins dimineata cu o cafea cu un bun prieten amintindu-i ca a uitat sa mai cante la vioara, se racesc partiturile. Am ras si ne-am amintit de cat de prosti eram si cum radeam inconstienti la teste pentru ca apoi sa luam noua si zece.<br />La un moment dat prietenul meu a plecat, amintindu-mi ca sunt singur. A curs o intreaga zi pe langa mine ca sa-mi dau seama ca e 21:00 PM. Ne-am dus la toaleta eu si inca un amic, ca intre fete, si noi. Am intrat linistiti povestind, aruncad in stanga si in dreapta cu pareri improscate cu misoginism. Cand dintr-o data auzim o femeie de servici, ca se plangea de noi ca nu folosim cabina. Am tacut, dar domnisoara insita apeland intr-un mod vulgar la obiectul nostru. I-am spus ca nu ne deranjeaza, ca din punctul meu de vedere sa-si aduca o masa si sa-si bea si cafeluta. La naiba! Sa-si ia toate prietenele sa purtam o intrega conversatie doar avem intimitate, nu!? Nu sunt camere de filmat sub gresie, ne descurcam noi cumva…<br />Toate cele fiind spuse, m-am indreptat inspre un local. La intrare trei tipi si o tanara balerina jucau fuzzball. Am sarit interesat cu o fisa, asteptandu-mi randul…<br />Tanara la un moment dat, intr-o pauza de bile, si ridica piciroul pana la nivelul capului. Doua secunde a plouat cu fetishuri in mintea mea.<br />La plecare, tipa se imbraca mai greu. A ramas in urma cu mine si ne-am trezit urcand scarile impreuna. Dansuri sau balet? O intreb de dragul curiozitatii. Imi spune numele ei pe care nu l-am prins si-mi zice ca e incantata. Mai imi bolboroseste ceva legat de ziua de luni urmat de intrebarea care defapt nu era o intrebare, cu o usoara tenta de nepasare: daca vrei…<br />Iar n-am inteles nimic! Si am plecat, ea la masinuta ei, eu la metrou.<br />Ma uitam la ceas si era 23:26 PM. Am ajuns la metrou, in limita bunului simt si am intrebat-o pe sclifosita de la casa daca mai circula metroul. Imi spune ferm convinsa ca mai vine unul.<br />Atunci cu un zambet delicat cer doua calatorii si schimb o suta de mii. Cand ajung jos sclifosita mi se adreseaza pe un ton sever si-mi spune ca nu mai circula metroul “ca l-au racolat”.Ma numesc Stan si n-am nici o problema. M-am servit cu o acadea, si am trantit usa albastra a ciudatului in urma mea, gandindu-ma la o anumita balerina. M-am uitat la urmatorul “pacient” si i-am spus: Acum stiu de ce esti un ciudat!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6948856858052447604?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com18tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-86672537645409915542009-11-19T03:24:00.000-08:002009-11-19T03:42:27.274-08:00M-am trezit tusind, scormonind ca un autist prin stomacul meu, o mana obosita ma batea pe spate intrebandu-ma daca sunt bine. Sunt bine. Am spus tusind incontinuare si comparand viata mea cu a celor din spitale, morti vii a caror culoar este inconjurat de straini, mai mult sau mai putin interesati de viata ta care se strange din ce in ce mai mult in jurul strainilor ca te privesc si "te inteleg".<br />Clar sunt bine. Gandinduma la un mar intr-o pozitie statica, pe care prietenul meu uneori il transeaza sau musca efectiv din el, ironic ca o dura soarta ce-ti apartine.<br />Zambeste-mi crinule care care citesti...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8667253764540991554?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-78580700269770251802009-11-02T04:34:00.001-08:002009-11-02T04:34:24.084-08:00Mai dormi si tu, pacatosule! Se gandea cu ochii intredeschisi in timp ce-l privea cu picioarele aruncate intr-un fotoliu. El statea timid, chipurile, ascunzandu-si adevarata identitate de unul din acele mii de suflete pierdute.<br />Luni de zile au durat doar ore, noptiile pe care si le petreceau impreuna cu vin modest de tara ales dupa chipurile negustorilor din piata, nenumaratele ofrande aduse sexului cu lumina stinsa, toate cele ce se simplificau intr-o simpla ecuatie cu doua necunoscute.<br />Nimic nu rasarea nici din poze si nici din sarutul lor platonic, al carui scop era de fiecare data acelasi. Si tot dezgropand mortii nu au ajuns niciodata mai departe de punctul in care pacatosul nu mai adormea si ea prefacanduse adormita ii numara coastele intredeschise disperarii din interior.<br />Cu ochii inlacrimati, privea disperata in oglinda. Cu gura larg deschisa a lins oglinda, luand dulapul in brate. Si-a lipit obrazul de urmele de bale pe care le-a lasat si a inchis ochii.O voce din launtrul ei o chema la fereastra. In fiecare seara se intampla la fel, odata cu gresia, odata cu usa si de fiecare data imaginea era tot mai trista.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7858070026977025180?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-42478467042398890602009-10-24T05:10:00.000-07:002009-10-24T05:25:04.007-07:00Trei beri, patru beri …<br />-Ce-ti lipseste? M-a intrebat pe un ton agresiv cu o fata de copil.<br />-Vodca.<br />-…<br />-Te rog…<br />-Nu vom mai avea de taxi!<br />-TE ROG!<br />-Bine…<br />Ne-am aruncat cadavrele obosite pe doua, trei banci si am inceput sa ne amuzam cu diferite fleacuri. Radeam ca niste oameni ai strazii si totusi eram destul de aranjati.<br />Eu, purtam o camsa neagra cu o pereche de blugi gri, rupti in genunchi. Un parpalac cu o tenta de toamna si o pereche de blugi clasici, negrii, simpli, conici si nu numai; si o esarfa, doua cu a mea! Aveam si o bluza printre noi, cu o pereche de raiati.<br />-Iisuse…<br />-Ce?<br />-Poftim!?<br />-As ucide pentru un “party”!<br />-Am putea sa ne gandim. Si am scos toti telefoanele scormonind prin agenda. M-am blocat pe o idee la un moment dat si l-am deblocat ca sa-l blochez la loc, telefonul, sa ma descotorosesc de el. Skins…<br />-Cine te suna?<br />-Habar n-am! Si raspunde binevoitor dar totusi lenes.<br />-Tocmai am facut rost!<br />-Ha?<br />-Party!!!<br />-Oh… pai hai sa ne miscam. Unde e?<br />-Aproape.<br />Dar bluza nu vroia sa vina… Ne-am rugat putin de el si am inceput cu nipple twistere, limbi si bale pe fata. L-am convins la un moment dat si in disperarea lui de a scapa ne-a promis o noapte. Si ne-am miscat usor, usor, mestecand guma si fumand fara oprire.<br />-Am putea sa dezgropam mortii!<br />-La ce te referi? Cu o vaga curiozitate, ce se datora tonului meu.<br />-Ti-am …<br />-?<br />-Am …<br />-Ai?<br />-Mi-am tras…<br />-Ti-ai tras?<br />- …O cu fosta ta.<br />Un pumn, pauza, si alte cateva ciupituri au urmat. Am deschis ochii si prietenul meu ma batea cum bati un caine turbat. C. incerca sa-l opreasca iar pe fundal o femeie urla ca din gura de sarpe: Politia!!! Am reusit sa ma ridic, mi-am pris manecile si am incercat sa-mi mentin echilibrul, zambind.<br />Cu o rasuflare grea dar totusi aprinsa s-a asezat pe o banca si a striga la biata spectatoare ca suntem prieteni. A mai strigat disperata de doua ori pentru ca apoi sa se calmeze treptat. Suprinzator si-a aprins si ea o tigara si s-a asezat langa noi. Ne-a intrebat de ce ne-am batut spunandu-ne ca odata, candva, se bateau si pentru ea. Gresit, gresit…<br />Intr-un aer cu putin entuziasm am sarutat-o. Avea in jur de 50. Dar nu a contat prea mult. Vroiam sa se mai bucure de inca un sarut. Am fost placut surprins de miscarile tinerei batrane. O limba moale, departe de ideea unui burete mi-a inundat gura dupa primele doua secunde, iar eu fiind cu ochii inchisi, am crezut in Effy.<br />Am plecat, intr-o tacere ascunsa undeva in faptele ce tocmai avusesera loc. Nimeni nu spunea nimic.<br />-Si? Te-ai reprofilat?<br />-Hahaha! Glume.<br />-Hai ma, spune-ne. Ti-au placut ridurile!?<br />-Senzationale! Daca nu erati voi ne-o si trageam.<br />-Pai trebuia sa ne spui atunci!<br />-… Wobitcha! Cu niste ochi albastrii mari, disperati si plini de ironie.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4247846704239889060?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-2063964553579987152009-09-14T15:44:00.000-07:002009-09-14T15:46:20.488-07:00... pa.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-206396455357998715?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com25tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-60888340276346682422009-08-27T01:52:00.000-07:002009-08-27T01:55:52.118-07:00Sex, spital, perfuzie, intre foame si greata si sec...<br />Bine ati venit. Bine v-am gasit! Si sala se ridica intr-un ritm alert al trepidatilor. Zambete si urlete din spatele cortinei pentru sufletelul meu flamand.<br />I-am spus ca sunt un sarlatan dar nu m-ar fi ascultat pentru nimic in lume. Vezi tu, ea vroia , ei vroiau sa fiu ceea ce-si doresc fiecare in parte. Tot timpul asta nu am fost decat o pastila.<br />Sexul a fost frumos, da! Dar tu ai platit spitalizarea... Tu cu incredibila ta ambitie de a-ti atinge limitele pentru a fi catalogata, superiora.<br />Dar sa nu ne distram inca, n-am ajuns nici macar sa fim sublimi. Si-am baut din ceasca de cafea, continund sa privesc spatiul alb din fata mea. Avea parul lung, o gura spurcata si mult loc pentru ce ar vrea persoana mea sa devina. Ciorna ce astepta sa fie mazgalita pentru ca apoi sa o retranscriu in viitoarea coala, la urmatoarea ceasca de cafea. Dar intr-un final toate deveneau ciorne iar timpul si numai timpul ma lasa fara coli...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6088834027634668242?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-46531190568589663442009-08-18T13:57:00.000-07:002009-08-18T14:14:20.743-07:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SosZbUFfRJI/AAAAAAAAAI0/2mjZg1eGrRg/s1600-h/5900422%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5371414937608340626" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 213px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SosZbUFfRJI/AAAAAAAAAI0/2mjZg1eGrRg/s320/5900422%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Imbratisari si sarutari din partea dragei tale... Ioana.</div><div>Ma regasesc in tot trecutul tau. Am vrut sa-ti scriu; sa-mi cer scuze pentru toate iesirile mele si pentru faptul ca-mi cer, acum, iertare. De cand te-am gonit am trait incontinu viata ta. Am baut cafelele tale, ti-am fumat tigarile si m-am imbatat ca o scroafa. </div><div>Obiceiurile tale si-au lasat amprenta asupra comportamentului meu, umbrele din casa au prins mirosul camasilor tale vesnic aruncate pe langa coltar. Iar pata de curatenie, fereastra din spatele portretului tau ma ucide. Zambetul tau blajin, lipsit de griji si rautate care ma resuscita in cele mai grele momente m-a parasit lasandu-ma cu un spatiu alb care imi aminteste constant cat de mizerabil a devenit apartamentul asta. Puteai sa mi-l lasi mie, ai puea sa mi-l aduci inapoi...</div><div>One night stand-urile au devenit un refugiu iar tu probabil te-ai schimbat...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4653119056858966344?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-24583834689861161882009-08-06T03:13:00.000-07:002009-08-06T03:15:41.842-07:00Drogata, infecta, alcolica obsedata de spalatul pe maini! Isi vomita cuvintele dupa ce statea cu privirea amortita pentru cateva secunde. Se uita intr-un punct fix, pe undeva prin malderul de cani de cafea, cutii si mixere. Mai insemna cu mana tremuranda, gesticula si-mi vorbea de groaznica viata cotidiana, unde doar cu personalitatea poti sa supravietuiesti.<br />Personalitatea mea, un personaj infect ce te lasa rece, eul meu fiind apartamentul unde se destrabaleaza o aroganta de imense proportii. As putea s-o dau cu cana. Si tu ai putea sa ma iubesti! Dar sunt atat de arogant, incat ma imprastii, beat fiind, intr-un sistem contraceptiv, unde tu si sentimentele tale ramai blocat cu un copil mic pe care nu-l mai poti abandona. Asa ca te lupti cu problemele mele si cu vesnica mea infidelitate si ai grija de mine, caci eu, copil fiind, nu ma pot abtine sa nu te urasc intr-o maniera atat de pura. Zambesti la urletele mele si plangi in lipsa mea. Iar eu, copil fiind, ma plictisesc de tine si de vesnica ta grija in toate formele ei ciclice si te inlocuiesc oferindu-ma, cu titlul de abandonat, sa fiu copilul alteia…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2458383468986116188?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-46957144982110860362009-08-01T02:51:00.001-07:002009-08-01T02:59:40.740-07:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SnQR9KMQ8_I/AAAAAAAAAIs/MDLtAI-CtZY/s1600-h/fashion_012%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5364932798510593010" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 252px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SnQR9KMQ8_I/AAAAAAAAAIs/MDLtAI-CtZY/s320/fashion_012%5B1%5D.jpg" border="0" /></a> Gol, cu peretii inalbiti pe dinauntru de la atata lipsa de umezeala. Aceeasi senzatie pe care o simti in gura cand ai pofta de-o inghetata. Doar ca de data asta inghetata eram eu. Stateam acolo, in picioare simtindu-ma ca si cum as fi fost intins pe o masa de calcat, pregatit sa-mi scormoneasca cineva prin maruntaie.<br />Dezbracat ca intr-o cabina telefonica cu geamuri sparte. Ratacit intr-o lumea a comunicatilor, unde toate apelurile pot fi ascultate. Disecat de sentimente si organe, incapabil sa fac diferenta dintre adevar sau minciuna. Ambele fiind rostite in zadar si luate ca atare… Intr-o lume a minciunilor, dezbracat de adevar intr-un asemenea hal incat ruptura ar fi fost inevitabila. Dezbracat intr-o surdina a ticaitului eu inca mai asteptam intamplarea unei minciuni.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4695714498211086036?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-5287194471266852952009-07-29T22:32:00.000-07:002009-07-29T22:36:16.117-07:00<p>Gingasa fiinta care ma minti ca ma iubesti doar ca sa nu plec! Daca ma va auzi?<br />Pentru o scurta clipa m-am speriat, in mintea mea, acolo unde se presupune ca am certitudinea singuratatii. Frica ca m-ar putea citi sau ca vreunul din gandurile mele despre ea ar putea sa creeze o tornada-n universul ei, m-a cuprins intr-un moment stropit cu putina nostalgie. Ne tineam in brate, iar ea era deschisa-n fata mea, intr-o aparenta inselatoare, cand defapt parsivitatea ei era mai mult decat intangibila. Era acolo-n fata mea, chipurile, zacand ca o faptura neajutorata, inpiedicandu-ma sa plec sau sa scuip in urma mea copii din amintiri, in timp ce ea scuipa monstrii denaturati, psihopati in chipuri umane sculpate dupa imaginea unor sentimente de natura morbida.<br />Am cotrobait impreuna prin albume de amintiri si prin sperantele unei copilarii ce a denaturat in valori morale pe care noi de mult nu le mai respectam. Am tacut impreuna si ne-am ajutat in propiile noastre minciuni. Eu minteam in legatura cu rautatea mea, cand de fapt nu o minteam pe nimeni altcineva decat pe mine. Creeandu-mi un motiv ca sa nu o ranesc, cand defapt tineam la fragilitatea ei si la neincrederea ce mi-o purta… Nu vroiam sa o dezamagesc dar totusi vroiam sa-mi demonstrez ca nu scuip sange.<br />Intr-o dimineata m-am trezit cu mult dupa ce m-a incredintat cu apartamentul ei. Am inceput sa cotrobai prin actele ei. Intr-un final am gasit ce cautam. Un certificat de nastere, numele unei mame care probabil ar mai avea inca un copil pe langa ea, inca o sora, inca o adresa unde as putea sa ma …<br />Am intrat intr-o scara de bloc gri, curatica, izolata fonic. Am batut la usa, iar o domnisoara bruneta, dragutica de fel mi-a deschis. O fiinta supla ce semana cu sora ei.<br />-Buna, buna …<br />-Buna pot sa te ajut cu ceva? O voce calma ce-ti lasa impresia ca te invita-n intimitatea ei.<br />-Tu esti Meme nu?<br />-Da, ne cunoastem? Si ridica o spranceana ca si cum urma sa o flatez.<br />-Nu, eu sunt Adam, prietenul.<br />-Da, da, da. Prietenul…<br />-Aha.<br />-Te rog intra…<br />(Si ce-o sa intru!)<br />M-a asezat pe o canapea extensibila si s-a dus sa pregateasca o cafea. De dincolo ma intreba daca toate sunt la locul lor. I-as fi raspuns ca nici nu-si da seama, dar nu vroiam sa insist cu ironiile. Am tras jaluzelele si m-am dus in bucatarie dupa ea. Statea cu spatele la frgiderul imens, impodobit cu diferiti magneti de prin toate capitalele. Am tras-o de par si i-am pus mana la gura.</p><p>-Sssit!</p><p>Am muscat-o de gat si am lovit-o putin. Am deschis usa de la frigider si i-am indesat capul inauntru. A apucat sa tipe pentru doua secunde dar nimeni nu ar fi auzit nimic. Prea putin timp pentru a se observa ca este un strigat de ajutor. Mi-am indesat degetele in partea inferioara a maxilarului. Am tras de blugi pana ce au cazut si am contiunat sa-i testez anduranta-n lacrimi. Nu a plans, a urlat in gemetele ei si ar fi pocit un “De ce!?” dar n-am raspuns decat cu violenta si incredere. Increderea ca-i va spune unei surori ce s-a intamplat. Ca a cunoscut aceeasi placere pe care o cunoaste si ea doar ca sub forma unei orori. Ca a gemut cu flegme-n palma mea la fel ca ea si ca nu a cunoscut caldura degetelor mele, deoarece era cu capu-n frigider…</p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-528719447126685295?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-51704185861699229532009-07-27T03:50:00.000-07:002009-08-07T13:36:08.032-07:00Am intrat intr-o curte imensa si am vazut cei doi caini legati. Doi ciobanesti carpatini care-ti lasau impresia ca sunt gemeni. Cred ca erau inca pui, altfel nu s-ar fi uitat la mine cu atata amabilitate. Parca ii auzeam cum imi spun: Bine-ai venit in curtea noastra, noi suntem cuminti. Intr-un final m-a condus la o masa intr-un foisor unde toti erau asezati. Toti fiind oameni... Patru insi jucau carti si un cuplu stateau ca intr-o barfa unul la urechea celuilalt cu cafelele in fata si tigarile aprinse.<br />O sa ne suportam sau vom fi prieteni?<br />Am facut cunostinta si pentru ei eram doar autostopistul care a venit cu proprietarul. M-a agatat pe marginea unei sosele, a oprit masina si m-a intrebat daca mai am una. Am stins tigara si am intrebat-o daca-si bate joc de mine. Ciudat totusi, la ora doua intr-o caldura teribila opreste o tanara blondina si te intreaba daca mai ai o tigara? Nu unde vrei sa mergi, nu daca esti ok si in nici un caz daca vrei sa o futi. Pe ea o nelinistea daca am pachetul plin.<br />A dracului fumatoare! Daca nu as fi avut, m-ar mai fi luat cu ea? Sunt sigura ca si ea s-a gandit la asta cand am refuzat sa-i povestesc cum am ajuns pe strazi. A deranjat putin reactia mea. Nu se astepta sa-mi pastrez integritatea. Parea genul ala de femeie care-ti intinde o mana pentru ca apoi sa te futa si sa te revioleze la nesfarsit ca intr-un final sa devii doar o carpa de care s-a plictisit pentru ca nu mai sunt prea multe sfori pe care sa le rupa si de care sa traga pentru a te jupuii de nervi. Devii doar o chestie. Lipsit de imagine, de suflet, nu mai ai nimic de oferit iar pielea ta este doar un invelis al unor organe lipsite si ele de sentimente. Rolul tau se confunda cu cel al unei ferestre. Dintr-o data transparenta ta devine si ea inutila si vei fi aruncat ca o curva ce nu mai poate fi platita pentru ca a cam imbatranit.<br />Dar se pare ca lucrurile luau amploare doar in mintea mea. Mi-am dat seama, imediat ce am ajuns la curte, ca Denisa nu vroia decat o alta prezenta masculina prin preajma. Pentru ea prietenii ei erau doar niste entitati ale caror relatii intrapersonale se uzau devenind ciclice. Simtea nevoia de ceva nou in ferma ei izolata de furnici pentru care si-ar da si viata.<br />Am facut cu totii cunostinta si mi-a aratat camera mea. Era imensa! Un pat din lemn de stejar, in mijlocul unei camere cu doua ferestre, una la rasarit si cealalta la apus. De unde stiam? Am intrebat! A ridicat din sprancene si a inceput cu rasaritul… A tras cu blandete usa dupa ea, nu inainte sa-mi spuna ca ea sta vizavi.<br />Am inchis ochii si am inceput sa ma plimb prin camera. Reconstruiam pasii unui orb si atingeam lambriurile cu varful degetelor. M-am impiedicat de ceva dar n-am deschis ochii. Am ramas acolo jos si am inceput sa plang, sa ma smiorcai ca o vaduva la douazeci de ani. Am plans, am plans si mi-am smuls fire de par din cap. M-am rostogolit pe jos intreband mereu: De ce?<br />O bataie la usa mea. Dar n-am raspuns… Tanara domnisoara sau cine era, nu ar fi intrat!<br />Am ramas acolo, izolat.<br />M-am trezit a doua zi cu un miros de cafea la mine-n camera. Inexplicabil sentiment pentru ca bucataria era afara. Eram inca pe jos, in forma unui ciorchine cu ambele maini amortite. M-am ridicat in genunchi si am oftat. Am vazut in stanga mea o cana cu un biletel sub ea. M-am ars, bineinteles, repezindu-ma curios sa citesc:<br />Nu te-am putut trezi, sper ca nu te-a deranjat gestul meu. Inainte sa cobori, ti-am lasat in baie tot ce ai nevoie. Esti dulce cand dormi!<br />PS: Nu-i multumi Denisei pentru ca nu sunt ea…<br />Am coborat, mai prezentabil decat ma asteptam. Incredibil cat bine a putut sa-mi faca o cabina de dus. Cei patru amanatori de carti aveau si cafelele in fata de data asta. Cuplul lipsea…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5170418586169922953?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-35377296170575996182009-07-18T03:50:00.000-07:002009-07-18T03:51:21.573-07:00A: Facem schimb: iti dau toate amintirile mele din ultimii zece ani si tu-mi dai pielea ta.<br />Ea: De ce tocmai cele din ultimii zece ani?<br />A: Pentru ca daca trecem peste asta imi amintesc cat de mofturos eram…<br />Ea: Si?<br />A: Pai si tu esti doar un moft.<br />Ea: Nu te flata…<br />A: Nu ma flatez… Deci batem palma?<br />Ea: Nu.<br />A: Rectifica…<br />Ea: Nu!<br />A: Hai te rog…<br />Ea: Am spus nu.<br />A: Si totusi esti aici.<br />Ea: Te rog da-mi hainele!<br />A: Sunt la spalat…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3537729617057599618?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-52837793182209149652009-07-16T15:14:00.000-07:002009-07-16T15:23:28.143-07:00<strong>Subliniam linii de cearcane cu creionul ei, ma uitam in oglinda si scriam din nou:</strong><br />Iarta-ma ca am plecat fara sa-ti spun nimic. N-am vrut sa te deranjez. Dormeai… Doamne cum dormeai! Vorbesc la trecut pentru ca stiu ca s-ar putea sa nu ne mai intalnim niciodata.<br />As vrea sa-ti spun ca te-am vazut odata. Ai trecut pe langa mine, cu o atitudine miserupista care ma atragea, o aroganta scuipata pe care imi venea sa o inec in sex. Parul roscat, tatuajul de pe bratul stang si privirea unei lipitori, daca o lipitoare ar avea o privirea, tu ai fi doar o zana a rautatii.<br />Acum, mai ai doar doua pachete de servetele parfumate, ti-am luat si o ciocolata si rucsacul maro. Ti-am lasat niste bani. Te rog sa ai grija de ei, sper sa-ti ajunga pana ma intorc. Si sa nu iti iei prostii! Glumesc, poti sa faci ce vrei cu banii. Cred ca-ti ajung pentru doua chirii si inca un ghiozdan. M-am servit si cu o camasa. Aveai doua la fel si ma face sa par mai barbat, imi sterge zambetul blajin de copil abandonat si imi contureaza ochii.<br />Cred ca ar fi cazul sa plec. Ahh da, si ti-am mai luat si un sapun. Ala e pentru mine, ti-as fi taiat si-o bucatica de piele dar am zis ca-i bun sapunul.<br />Ti-am pregatit micul dejun si cafeaua e in frigider, ai cuburi in congelator.<br />PS: Ne vedem cand ne-om vedea…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5283779318220914965?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-31689639609323450892009-07-15T03:51:00.000-07:002009-07-15T05:12:33.652-07:00A intrat fulgerator in local si mi-a pupat toti prietenii, eu fiind doar o exceptie.<br />-Ce faci? Tot ea m-a intrebat. In ciuda faptului ca eram un mitoman, un nesimtit, tot eu ma simteam indreptatit sa nu vorbesc. Ceva-mi spunea ca imi permit.<br />-Bine… I-am raspuns ca si cum ar fi fost suma tuturor valorilor conventionale dintr-o saptamana.<br />-Nu ne-am vazut de mult nu crezi?! Se simtea aciditatea-n aer, iar prietenii mei se uitau oriunde altundeva decat la noi. Momentul in care lucrurile sunt atat de tensionate incat privirea ta ar putea ingreuna situatia intr-un asemenea hal incat daca ai fi o persoana de un caracter mai slab ai putea sa iei intreaga vina asupra ta.<br />-Ok. Atunci sa mergem undeva!<br />M-am ridicat de la masa si am plecat impreuna pe straziile ploioase, brat la brat. Ceva nou in lumea noastra.<br />-Cum ti-ai permis?<br />-Pur si simplu…<br />-La mine te-ai gandit vreo secunda?<br />-Da, inainte de preludiu!<br />-Nu fi nesimtit!<br />-Ce sunt intrebarile astea?<br />-Incerc sa-mi dau seama…<br />-Sa-ti dai seama ce? Daca te-am insealat, daca mi-a placut sau daca ma iubesti? Cred ca stim amandoi de ce esti aici! Doar ca tu ai senzatia ca ma vei gasi simtindu-ma vinovat si orbit de vinovatia mea nu voi observa ce se intampla in jurul meu.<br />-Ce vrei sa insinuezi!?<br />-Ca esti aici pentru simplul fapt ca ma iubesti. Te-ai impacat de mult cu ideea ca m-am tavalit cu o tipa la intamplare in apartamentul ei si te-ai decis sa te folosesti de asta ca sa preiei controlul. Feminista gandire… Totusi, nu-mi pare rau. Deci nu mai incerca sa faci atat pe victima pentru ca ce s-a intamplat intre noi s-a mai intamplat si cu multe alte cupluri. Din punctul meu de vedere aveai cateva optiuni: sa ma lasi, sa continui sa te tii dupa pielea mea sau sa faci ceea ce faci tu.<br />-Interesanta teorie… Primul moment in care privirea ei descoperise urmele de ruj de pe incheietura mea.<br />-Deci aseara ai fost tot la ea? De ce aveai telefonul inchis.<br />(Tacere)<br />-Hai ce faci? Raspunde-mi! Si o lacrima curgea pe obrazul ei cu doi pistrui iar eu taceam in continuare uitandu-ma la ea cat de frumoasa e in toata tristetea ei ascunsa de mine din orgoliu.Totul era despre orgoliu la ea, despre noi si despre orgoliu. Nu vroiam sa-i spun ca stiu cum a plans cu capul in chiuveta si cum a incercat sa stea departe de mine. Stiam de esecul ei iar comportamentul ei de acum era singura, ultima, modalitate in care mai putea sa mai salveze ceva fara sa se coboare sub nivelul ei. Previzibila fiinta frumoasa si dulce pe care-ti vine sa o ranesti, statea in fata mea cu ambele maini stranse in jurul unei cani fierbinte de cafea. Plangi!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3168963960932345089?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-83420345116077889252009-07-04T16:46:00.001-07:002009-07-05T01:50:51.427-07:001.<br />Si cu tacerea subliniasem momentul de inertie dintre static si dinamic. Eram amandoi intr-un punct mort unde ea zacea dezbracata-n stanga mea inganandu-ma cu toate gesturile ei caritabile si inutile. Se expunea in fata mea ca o tanara prostituata de lux iar eu survolam orasul cu gandurile mele.<br />Ma plimbam de la un Intercontinental la altul si scuipam dezgustat in preajma oricarei minore.<br />Dizgratia mea si-a atins paroxismult iar eu, ca persoana fizica m-am ridicat, m-am imbracat si-am plecat.<br /><br />2.<br />Esti altruist. Sau esti cel mai mare demagog! Ma privea intens si se gandea la toate astea. De unde stiam? Pur si simplu, avea acea privire ca si atunci cand i-am spus sa nu ma atinga cu degetele ei scarboase ce se chinuiau sa-si pastreze inelele. Atunci m-a judecat pentru prima oara! Si in tacerea dinamica ce a durat in jur de trei zile gandurile ei, la fel ca si acum, urlau la mine…<br /><br />3.<br />Era in fata mea la o coada imensa. Se scalda in singuratatea ei trista. Am privit-o meschin timp de douazeci de minute, dupa care m-am bagat in fata printre primii cinci. M-au injurat cativa si o batrana s-a simtit nevoita sa-mi faca observatie. In toata bascalia aia ea nu ma observase.<br />Tot trista, eu tot meschin. L-am pocnit pe tanarul cocalar din spatele meu. S-au scandalizat cu totii si s-au dat la o parte<br />Intr-un final:<br />-Buna…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8342034511607788925?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-31577618026821359012009-07-04T04:46:00.000-07:002009-07-04T05:19:58.937-07:00Am intrat in casa descult. Era atat de cald incat m-am descaltat la intrarea-n bloc. Incredibil de spontan momentul in care a iesit vecina de la parter sa-si plimbe cainele iar javra s-a repezit sa-mi linga picioarele. Femeia si-a cerut scuze desi nici nu s-ar fi pus problema de asa ceva. Eu ar fi trebuit sa-mi cer scuze-n fata ei. Pentru toate gandurile mele necurate fata de ea, pentru toate fustele pe care as fi vrut sa i le rup si pentru toate semnele pe care as fi vrut sa i le las. De fiecare data cand isi plimba funduletul ala de manechin prin holul scarii ma gandeam cum sa fac sa-mi inchiriez un caine. Deja ma vedeam in fata magazinului cum sunt intrebat:<br />-Va plac cainii?<br />-Imi plac blondele!!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3157761802682135901?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-21828983227977606262009-07-02T05:13:00.000-07:002009-07-03T01:17:31.256-07:00In mod normal omul cand fumeaza e vesel. Tu, cred ca esti antipatic.<br />De fapt cred ca esti doar un animal domestic.<br />Esti praf! Mentalitatea ta sufera transformari dure ce chinuiesc eul tau de om fustrat. Schimbarile provoaca caderi psihice si pierderea constiintei. Astfel, tu te pierzi ca jegul sub apa, lasand un spatiu liber pentru prostia ta. Ignorant fiind, cred ca esti prost! Limitat la aprecierile tale de prost gust.<br />Deci "potentialul" tau iti alimenteaza de fapt prostia cu si mai mult spatiu.<br />Si intr-un final mai ramai cu egoismul tau denaturat de hartie igienica, traind cu gandul ca esti un "destept" in lumea ta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2182898322797760626?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-36509100701671394632009-06-27T13:39:00.000-07:002009-06-28T00:45:31.496-07:00PS: Si nu am vrut sa-ti las amintirea chipului nefotografiata.<br /><br />Am atins firea ei intr-o abundenta a nevoilor sexuale. Nu am putut sa ma las condus de starea mea de inactivitate. Intr-un final stiam ca am sa ajung acolo. Mi-am inchis sufletul si am zambit sentimentelor dinaintea plecarii mele inspre gara. Natura mea si-a spus cuvantul iar soaptele din trecutul nostru deveneau fiori. Cu pielea de gaina, am inceput sa impachetez, in liniste, descult, aruncand din cand in cand o privire catre ingerul de pe canapeaua mea. Garsoniera mea devenea un apartament cu doua camere cand zambea si obisnuiasca s-o faca si in somn. Ma lasam magulit de admiratia mea pentru ea si ma consideram un artist pentru ca pot sa-i recunosc frumusetea.<br />Se trezea destul de des fara mine…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3650910070167139463?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-53702557698076147812009-06-24T01:11:00.000-07:002009-06-27T13:39:01.229-07:00Cearcane, care trageau de viata mea ca un muribund de ultima lui rasuflare. Durerile de cap mai erau doar o amintire iar discutia despre femei isi lasase puternic amprenta in psihicul meu. Nu m-am trezit cu ea ci cu o voce calda de barbat bine care ma asigura ca stie ce-am simtit. Am debitat despre sacrificii, formalitati si capacitatea oamenilor de a se abtine sa dea-n femei.<br />Mi-am impartit cearcanele cu toata lumea. Ma plimbam nelamurit prin casa si ma postam in fata reflexiei mele sa-mi vad fata obosita si telefonul ma striga din camera alaturata. Raspundeam imitand tonul unei vieti normale care te suge intr-un plictis iar ea era in partea cealalta a firului, o cersetoare de cearcane.<br />Mi-e frica sa dorm, imi spunea in soapta vocea ei…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5370255769807614781?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-67340547048278048842009-06-17T03:38:00.001-07:002009-06-17T04:52:01.448-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SjjH1QycFXI/AAAAAAAAAIk/V6AyY9zR7uA/s1600-h/DSC01197.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5348244275355981170" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SjjH1QycFXI/AAAAAAAAAIk/V6AyY9zR7uA/s320/DSC01197.JPG" border="0" /></a><br /><div>Eram in timpul meu, in spatiul potrivit sau intr-o perfecta stare de echilibru incadrata in linia continuitatii. Ce inteleg eu prin continuitate? Universul desfasurandu-si actiunile intr-un ritm gradat crescator sau descrescator intr-o armonie atat de subtila incat ar putea fi definitia normalitatii. Se pot ivi situatii neasteptate dar si alea sunt plasate, din punct de vedere universal, perfect in timp si spatiu.<br />Consideram ca sunt in aceasta armonie de sentimente si denumiri pana sa-mi pun problema unei intarzieri. Aveam douazeci de minute sa fiu in gara si in jur de cinci statii numarasem.<br />M-am pierdut cu totul cand l-am vazut pe tanarul din fata mea, la coada, tot punctual si calculat. Cu o fata de manelist incult isi cumpara biletul de tren cu aproximativ doua ore inainte. Iar eu, eram acolo transpirat, cu pumnul strans si ghiarele adanc infipte-n geanta care-mi idoia umarul.<br />Am cerut pe cat de politicos si repede am putut un bilet cu reducere spre Fagaras. Proasta s-a uitat la mine ca la un restantier si m-a intrebat ironic: cat indica ceasul meu?<br />-Trenul tau a plecat acum patru minute!<br />-Bine tu proasto! Nu puteai sa-mi spui asa?! Desigur, nu i-am raspuns...<br />M-am intors dezamagit, gandindu-ma ca tocmai s-a intamplat. Am pierdut trenul! Am privit-o cu dragalasenie pe studenta de la capatul cozii care mai avea putin si plangea sa-si prinda trenul. Amarata nu stia ca tocmai l-a pierdut iar eu nu vroiam sa-mi asum satisfactie asupra nenorocirii ei. Poate cu alta ocazie. Am lasat-o-n fata pe tanara ghinionista iar proasta, sau mai bine zis, vaca de la ghiseu s-a rastit si la ea.<br />-Trenul tocmai a plecat fetito. Nu m-ai auzit mai devreme?!<br />-Ne vedem pe peron. Nu mai plange puiule... (Se pare ca Adam era departe de mine.)<br />Urmatorul tren, cincisprezece treizeci! Nu stiam ce sa fac patru ore-n gara. M-am indreptat spre centru gandindu-ma pe cine sa trezesc sa stea cu mine? Pe bunul meu prieten care odata m-a trezit ca sa ma cheme-n gara pentru acelasi motiv. I-am raspuns, am ras putin de el si m-am culcat la loc. Am vrut sa-i dau aceeasi ocazie.<br />Probabil telefonul vibra miscandu-se usor, usor, sa cada de pe marginea biroului si sa-si sparga si ramasitele de display pe care le mai avea. Prietenul meu n-a raspuns. Si-o fi pus perna pe cap si s-o fi intors pe partea cealalta. Si tot asa pana cand mi-am dat seama ca voi fi singur in urmatoarele patru ore.<br />Am pierdut trenul! Mi-am pierdut trenul. Incercam sa ma obisnuiesc cu ideea.<br />M-am trezit pe la Universitate, asezandu-ma pe treptele din fata Teatrului National, mi-am aprins o tigara si am inceput sa privesc. Mult soare, multe masini, prea putina dimineata.<br />Niciodata in timpul meu liber n-am fost in oras la ora aia. Toti cei care treceau pe langa mine se duceau la munca, la o sesiune sau veneau de la una. N-am vazut in viata mea atat de multi tocilari iesind din facultatea de chimie. Fetele erau ca fetele, dar baietii toti la camasa alba, toti cu ochelari, parca programati sa se indrepte spre metrou.<br />Toata lumea care era-n picioare la ora aia, inafara de mine, avea un motiv intemeiat. Doar eu m-am trezit la sapte dimineata, in vacanta ca sa-mi beau cafeaua si sa pierd trenul.<br />Un pusti, un tip mai sters s-a repezit la mine zambind sa-mi prezinte miracolul unei iluzii optice. Cu doua bucatele de hartie colorata-n maini m-a rugat sa-i spun care-i mai mare...<br />Am dansat pentru el si mi le-a lasat mie. Sa mentionez si ca pe ele scria ca o sa ard in iad daca nu ma pocaiesc. Asta era iluzia de fapt! A plecat si fiul lui Dumnezeu si am continuat in asteptarea mea.<br />Dupa mult timp, observ in stanga mea o bicicleta roz cu dungi albe si cu un tagg pe ea. Omul si-a legat bicicleta de gard, prea beat fiind probabil ca sa si-o duca acasa sau ca sa se gandeasca la traficul de grafferi noaptea. I-am facut cateva poze pentru ca tare-mi placea!<br />Am amortit acolo pana sa-mi amintesc ca e sambata si ca libraria de mai incolo e deschisa. Am intrat si acolo tragand de o geanta-n negru cu dungi roz. In sinea lor nu radeau de mine ca am pierdut trenul, doar le placea geanta...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6734054704827804884?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-12159423172451211942009-06-16T00:47:00.000-07:002009-06-16T03:15:23.861-07:00Sush. Tacea ascunsa in spatele biroului cu castile imense acoperindu-i jumatate de cap. Parul valvoi spalat de o culoare a camerei cadea pe toate partile ca o casacada intr-o lina coborare.<br />Camasa neagra sifonata, se vedea printre boxe ca o carpa din satin ce ascunde frivolitatea unei pieli ale carei muscaturi lasa semne timp de saptamani. Cu un picior sub ea, iesind pe undeva prin partea stanga, o glezna subtire si osoasa de care se sprijina cu mana, asculta o melodie pe repeat cu ochii inchis clatinandu-se usor si dand din cap. Atatea povesti dansau lent prin spatele ochilor ei incat scopul pervers al existentei mele devenea unul inutil, saturat si eclipsat de lumina sufletului. Sush...<br />Jaluzelele erau trase, patul nefacut, cafeaua pe foc si tigara fara nici o scrumiera se fuma de una singura pe marginea biroului. Hipnotizanta, starea care nu ma lasa sa ma misc, ma forta sa privesc degetele amorfe cum scapa scrum pe podea. Copii ai imaginatiei mele trageau de camasa ei, picaturile de transpiratie curgeau prin fata castilor, pe tample, lasand canicula diminetii pentru cei ce vor sa se trezeasca.<br />Se ridica la un moment dat, lasandu-si glezna libera cu mici urme de degete si defileaza desculta pana in bucatarie unde fierbea cafeaua de cateva minute. Se intoarce cu ibricul in mana, il lasa la marginea patului, unde erau doua cani cu urme de zat. Se aseaza din nou la birou si cu aceasi miscare lenta isi ciufuleste parul cu castile. SPACE ... zgomotul tastei ma trezeste si ma cheama cu cafeaua. Ma indrept in aceeasi stare hipnotizanta cu o cana si i-o las pe birou.<br />Ma priveste cu ochii larg deschisi, la randul ei si cu un zambet de tipul Portishead scoate castile din statie. A tras de cablu rotindu-si incheietura-n sus si sunetul orchestral de vioara cu suspine feminine inunda camera lasandu-mi doar zambetul ei. M-am asezat in stanga ei, sub jaluzele.<br />Sush...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1215942317245121194?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-24182479875562691822009-06-15T02:24:00.000-07:002009-06-16T03:16:53.199-07:00-Secretul e sa calatoresti.<br />-Poftim?<br />-Nimic. Tu erai aseara in fata blocului meu!<br />-Eram satena?<br />-Cred ca da.<br />-In ce eram imbracata?<br />-Amuzant. Erai cum esti acum.<br />-Aha... Un pic dezamagita.<br />-Ce s-a intamplat? Am intrebat-o intr-o maniera ingrijoratoare.<br />-Nu vreau sa ne-o tragem!<br />-Poftim?! Mi-am zis ca n-am auzit bine.<br />-Nu vreau sa mi-o trag cu tine! Vei pleca.<br />-Dar n-am... Nu, am vrut sa...<br />-Termina! Te rog opreste-te. Nu mai incerca!<br />-Gata.<br />-Acum zi-mi, te rog, ceva amuzant! Si ia-mi o cafea! Cum te numesti?<br />-Adam...<br />Am sa-i fac mult rau. Ma voi juca in parul ei si inainte si dupa ce voi smulge fiecare fir pervers din ea. Am sa mi-o trag cu ea si am sa-i prepar micul dejun. Voi pleca in secunda in care intra in dus. Totul va fi parfumat cu un usor iz de oua proaspat cumparate, pregatite la foc mic si lapte fiert. Va plange si-si va promite ca data viitoare nu se va mai intampla iar eu voi fi pe tren intr-o cabina goala unde nimeni nu si-a cumparat bilet, scriind despre toate defectele pe care le-am vazut in ea si despre modul in care se stramba cand se lasa in mine...<br />-De 15 ani n-am mai purtat cravata!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2418247987556269182?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-90349742230814784572009-06-14T09:36:00.000-07:002009-06-16T00:40:09.914-07:00Am renuntat sa mai dorm. M-am trezit agitat, ingandurat, chinuindu-ma sa pun ramasite de franturi de amintiri de vise cap la cap. M-a trezit filmul cu o melodie care-mi suna ca parul tau, o melodie fina, satena. M-am trezit cu un film intr-o secventa cu o declaratie de dragoste a unui om confuz. Un debil psihic cu convingeri deloc sanatoase care se arunca in bratele unei blonde tragand dupa el si misterul unei relatii dinamice. Chimia mi s-a parut uluitoare. Vocea lui un pic falsa si tocmai din acel motiv tindeam sa-l cred.<br />Surpriza! sau la multi ani! Sau mi-e dor de tine? Te iubesc! Nu.<br />Ce-ar fi sa iau trenul si sa vin pur si simplu la usa ta! Chiar daca au trecut douazeci de ani, chiar daca nu voi mai putea urca scarile sau strange din toti dintii emotia prezentei tale... Ar mai fi ok sa te chem, acum, la Londra cu mine!<br />O melodie satena cu un ton pregnant al disperarii mi-a amintit de plansul tau melodios cu tot cu suspine si buzele umflate. Cu ochii mici si disperati in miscarea lor dezastruasa, in speranta raspunsurilor clare. Te-am mai chemat cu gandul dar n-ai mai venit nici atunci, nici dupa. Nici in momentul in care ma fortam sa uit de noi cu vreo companie deloc incantatoare...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-9034974223081478457?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-21974461393752187612009-06-08T14:25:00.001-07:002009-06-08T14:30:51.688-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Si2CM4NJn0I/AAAAAAAAAIU/fBxDLqYnbkM/s1600-h/some_sex_by_n00ki%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345071490516229954" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 213px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Si2CM4NJn0I/AAAAAAAAAIU/fBxDLqYnbkM/s320/some_sex_by_n00ki%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><br /><div>-Esti o curva! M-ai auzit? Curva te-am facut!<br />-Taci, daca ma iubesti…<br />-Cum sa iubesc o curva?<br />-Te-am rugat sa taci.<br />-Tu nu intelegi?<br />-Te astept pe masina de spalat.<br />-Plec. Am plecat. Ma repet pentru tine…<br /><br />-Ce faci Scree?<br />-Uite bine…<br />-Esti suparat? Asa pari…<br />-Sunt la locul meu.<br />-Aha …<br />-Ma gandeam sa te chem la mine, sa te sarut, sa incerc sa ti-o trag si tu sa ma refuzi.<br />-Si de ce nu ma chemi atunci?<br />-Tocmai ti-am spus…</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2197446139375218761?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-10274615392413450132009-06-07T06:57:00.000-07:002009-06-07T07:02:48.403-07:00<a href="http://1.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SivIOHkftnI/AAAAAAAAAIM/cXMrGknBfWo/s1600-h/Straight_Not_Narrow_by_superkev%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5344585527681070706" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 215px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SivIOHkftnI/AAAAAAAAAIM/cXMrGknBfWo/s320/Straight_Not_Narrow_by_superkev%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>-Esti rece. Eu nu te stiam asa!<br />-Mda, noi am crescut impreuna. Atunci eram altfel.<br />-Si da! Ma despart de ele de zece ori ca sa inteleaga ce am spus de prima data.<br />-Si ea e genul de tipa caruia ii sta bine, chiar si cu cicatrici. Nu-mi e frica sa o ranesc, sa o las cu traume. Am senzatia ca ar intelege. E draguta cu ochi negrii si ma asteapta la ea in pantofi cu o rochita din alb cu rosu, cu zambetul cretin si neindemanatic. Genul de tipa care nu ar vrea sa iasa fortat in evidenta.<br />-De ce nu ii spui si ei toate astea? Cat de mult te-ar incalzi?<br />-Pentru ca mi-e draga, asa cum e ea, chiar daca n-am fost niciodata tipul ala bun care se gaseste greu… Decat: nesimtitul care le alunga pe toate.<br />-Stiu ca intr-o clipa ma vor lovi toate defectele ei si ma va plictisii enorm prezenta corpului al carui suflet e imbracat intr-o piele fina cu care te poti obisnui oricand.<br /><br /><div></div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1027461539241345013?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-87264744208468364642009-06-04T02:38:00.000-07:002009-06-04T02:42:17.992-07:00O atmosfera placuta in putini:<br /><br />Mi-am dat seama ca suntem niste pusti care uitam de probleme purtand niste discutii de tip european intr-o scara de bloc. Fascinanta senzatie avand in vedere faptul ca pe strada sau intr-un mod normal nu am purta astfel de conversatii.<br />Modest, silentios viciu in putini.<br />Unul dintre ei fiind privitor. M-am simtit strivit si privit la randul meu. Pentru o clipa m-a deranjat viciul lui. Simteam ca a patruns in lumea mea si ca ma vede, probabil la fel de clar cum il vad si eu pe el. Ca sa-mi dau seama ca suntem mai multi oameni care privesc si traiesc actiuna din spatele unui ecran.<br />Unul din pusti avea un wallpaper cu sex in telefon. Mi-am zis: mama ce tip!<br />Mi s-ar fi parut ca are o problema. Ii place sexul, si-o trage des si subconstientul lui o ia ca pe o obsesie. Si ar avea un drept sa-si tina wallpaper cu sex in telefon. In schimb sunt oameni care si-ar pune un astfel de wallpaper doar pentru a crea aceasi senzatie, de chestie obsesiva care te indeamna spre imagini.<br />La un moment dat m-a atins cainele. Cum ar fi sa ai un caine de om drogat. Obisnuit, pasnic fiind, cu oameni fericiti care-si traiesc gandurile intr-un bloc.<br />Tot asa, peste ceva timp, bate cineva la usa scarii.<br />-Cine e?<br />-Grigore, cred…<br />-Mama, spectacol cu Grigore!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8726474420846836464?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-41786477568592270522009-06-01T13:11:00.000-07:002009-06-01T13:31:57.671-07:00Tacerea s-a instalat intr-un sistem imunitar contraceptiv. Am coborat scarile corporatiei si am suspinat in fata liftului blocat.<br />-Nu mai plange! M-a atentionat un batranel simpatic putin mai creponat. Ar fi vrut sa ma ia in brate. L-as fi lasat sa ma aduca intr-o usoara delasare dezolanta. N-am apucat sa ma gandesc prea mult la asta ca m-am trezit strans de manechinul cu pielea-i creponata. Mirosul tatalui meu batran m-a lovit brusc! Nu mai vroiam sa-mi misc bratele obosite si nu mai vroiam sa clipesc. Mi-as fi dorit sa trec la urmatoarea senzatie...<br />Vroiam sa-mi fie dor de mirosul de lapte praf dintr-o femeie. Mi-am imaginat o discutie care ar fi inceput cu un: intoarce-te la mine!<br />-Vreau sa te conduc din nou acasa.<br />-Vreau sa ma mai suni la 12 noaptea.<br />-Vreau sa ma trezesti gasindu-te-n tocul usii, pe jumatate dezbracata si fascinata de cearcane.<br />-Vreau sa mai ling lacrimi sarate de pe corpul tau si inca-mi doresc sa ne-o tragem in biroul alor tai.<br />-Inca-mi e dor sa adorm in pielea ta...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4178647756859227052?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-76024123971611913702009-05-24T15:28:00.000-07:002009-05-24T15:37:14.132-07:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/ShnL-0MY5JI/AAAAAAAAAIE/iHO8ucv1hUw/s1600-h/The_Carnival_1__by_stitchpuller%5B2%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5339523113247368338" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 240px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/ShnL-0MY5JI/AAAAAAAAAIE/iHO8ucv1hUw/s320/The_Carnival_1__by_stitchpuller%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>10:00 A.M. si strazile erau incinse de caldura statica. Blocurile erau pline de praf si parca n-au mai fost vopsite de ani de zile. Puteam sa ma plimb fara sa fiu chinuit de vreun gand sau de vreo obligatie. Ma simteam eliberat. Intrasem in oraselul ala fara nici un sentiment, nici macar curios nu eram. Doar vroiam sa merg in directia respectiva. Pe drum ma intalnisem cu o doamna mai in varsta care m-a sfatuit sa fac dreapta la o intersectie. Nu mi-am spus ca e batrana sau ca nu stie ce zice, pur si simplu, mi-am zis ca o sa moara intr-o saptamana. Ce chef de viata mai avea dulapul ala ruginit. Ii tremura mana pe tigara cand imi spunea ca sunt tanar si frumos iar eu ma gandeam serios daca-mi vorbea mie sau cu fostului ei prieten din studentie. Am contiunat sa merg si am ajuns unde eram acum. Pe strazi, in soare, intr-un oras mai mort ca baba aia. Dintr-o data prezenta ei mi se parea una solicitanta. Imi era dor de ea. O vedeam alergand in soare, trecand strada cu ochii inchisi si cerandu-mi apa. I-as fi pus niste sfori si as fi facut-o sa se plimbe pentru mine, sa latre si sa moara. Daca as fi putut grabi procestul i-as fi facut pielea sa putrezeasca, as fi scos cativa viermisori din ea si m-as fi dus la pescuit la lacul de langa noul meu oras.<br />Nu auzisem nimic despre el, dar aveam senzatia ca-mi voi gasi un loc aici. As fi violat pe oricine cu zambetul pe buze doar ca sa-mi petrec o noapte in noul meu oras. Nimeni nu mai venea aici, auzisem ceva legat de un psihopat sau schizofrenic care ar fi ajuns aici si nu s-ar mai fi intors. Multi spun ca a patit ceva, dar eu sunt sproape sigur ca s-a simtit mai bine si-a ramas…<br />Am intrat pe o strada lunga cu case si cu blocuri imprastiate pe ambele parti. Nici o ordine, totul era aruncat acolo. Pe prima cutie postala, in stil vechi, era un numar si atat. Pe toate erau numai numere, n-am vazut nici un nume de strada sau de locatar. Am continuat sa merg pana la numarul 125. M-am asezat pe scarile din fata ale unui bloc cu patru etaje si am inceput sa privesc un porumbel putrezit in asfalt. Parca vroiam sa fie baba aia in locul lui.<br />Am inceput sa-mi amintesc cum imi lipeam obrazul de vitrina magazinului de langa curtea noastra dupa acadele. De fiecare data vanzatoarea, o tipa blonda, tanara cu un corp suculent, se oferea sa-mi dea o acadea iar eu fugeam mancand pamantul.<br />M-am trezit tot acolo, intins pe trei trepte ca la mine acasa. Mi-am tras cu greu mana amortita de sub mine si m-am chinuit s-o tin intr-un loc ca sa pot citi. N-am apucat sa vad cat e ceasul pentru ca m-a lovit o voce de om abia trezit. M-am uitat in stanga mea, deasupra treptelor, poate s-ar fi deschis usa si nu as fi auzit nimic. Usa era bine inchisa, ba mai mult, spre deosebire de atunci cand adormisem avea si un lacat pus. Nu am observat bine lacatul, printre urdori si ochi lipiti ca o mana ferma m-a strans de umar. Un salut repetitiv m-a facut sa tresar. M-am lipit de usa si l-am intrebat: cine esti? Uitandu-ma la pantofii proaspat lacuiti. Am urcat privirea ca sa vad un om machiat. Era un clovn care ar fi avut cam patruzeci de ani. Cu machiajul sters, cu barba crescuta si ochii insangerati, ai fi zis ca a fost lovit de-o coma de o saptamana.<br />-Cine esti? L-am intrebat din nou cu vocea tremuranda. Cretinul s-a repezit spre mine si m-a luat in brate. Am inceput sa tremur si eu la randul meu. O tacere de un minut ne-a lovit pe amandoi iar gandurile mele nu erau tocmai limpezi. Mi-a spus am am venit devreme, m-a rugat sa merg cu el si a inceput sa mearga inspre locul din care venisem. L-am urmarit cateva strazi si cu prima ocazie m-am furisat, intrand intr-o alee intunecata. Am sarit un gard, doua, trei, incercand sa fac tot posibilul sa nu ma mai intalnesc cu acel nebun. M-am asezat intr-un colt sa-mi trag sufletul, sa-mi aprind o tigara.<br />-Esti un ciudat, stiai asta?! Mi-a spus clovnul de deasupra gardului de care ma sprijineam.<br />-Inteleg sa fugi de mama, dar de ce sa fugi de mine? L-am intrebat de care mama este vorba si mi-a spus ca moasca aia batrana ce se indreapta-n liniste spre moarte este maica-sa.<br />-Toata lumea fuge de ea, cel putin toti cei care ajung aici.<br />-Si unde suntem, aici, de fapt?<br />-Esti intr-o zi de carnaval. Orasul asta nu are nume. Este locul unde o idila se va transforma intr-un cliseu. Locul unde poti sa speri la nemurire in timp ce te drogezi cu vin si refuzi un gram de cocaina. Este locul in care eu m-am nascut, intr-o frenezie de senzatii nelamurite ce te lasa sa visezi la un orgasmn normal pentru ca nu ai avut prea multe-n general, frumoase…<br />Aici totul se poate justifica prin simplul fapt. Aici toti sunt ca mine iar toti cei ca tine vor ajunge ori ca mine ori ca mama mea.<br />-Pot sa te jignesc? L-am intrebat incercand sa ating o coarda sensibila. Vroiam sa vad cat de nebun e. Mi-am lipit palmele de obrajii lui si l-am scuipat. I-am spus ca il iubesc si i-am lins flegma inainte sa se prelinga prea mult. L-am strans in brate si i-am spus ca o iubesc si pe mama lui si ca vreau un gram de heroina.<br />-Nu inca, bunul meu prieten. Mai intai trebuie sa ti-o prezint pe Vera.<br />-Cine este Vera?<br />-O sa vezi… Si am plecat din coltul ala, cutreierand strazile pustii.<br />-E inca ora opt, inca nu s-a trezit toata lumea, vor mai fi cam doua zeci de minute de liniste. Dar noi trebuie sa mergem la Vera!<br />Am incercat sa port o conversatie normala cu el, cel ce tocmai s-a declarat nebun, dar n-am putut! La orice ii spunea imi repeta ca trebuie sa ne vedem cu Vera.<br />La un moment dat am ajuns in fata unei case mari, roz, cu gemurile inchise dar cu perdelele pe afara, curate. Am intrat inauntru si el a strigat cat l-au tinut plamanii: Verooo! Am inceput sa ma agit in sinea mea la sunetul de tocuri ce cobora pe un ritm tulburator pe scari. Cand am vazut-o m-am simtit urat. Cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Imbracata intr-o rochie de bal neagra, cu pantofi cu tocul gros, tocit…<br />Nici un pic de machiaj pe fata iei, iar pe mainile ei era o crema subtire de tatuaje cu fetele unori oameni urland. Cred ca stiu de ce urlau, eu unul ma abtineam.<br />Vera nu ne-a spus nimic. L-a pupat pe clovn pe obraz iar pe mine m-a sarutat asa cum nimeni nu a mai facut-o. Zambeam ca un prost in fata ei iar ea isi plimba manile pe sub camasa mea. Mi-a facut cu ochiul si s-a indreptat din nou spre scari. Clovnul mi-a spus ca asta inseamna sa ma duc dupa ea. Era muta. Am urcat scarile dupa ea si am urmarit-o pana intr-o incapere plina cu saltele. Unele erau roz, altele negre, multe rochii de bal aruncate pe jos si multe ambalaje de prezervative. Mi-a facut semn sa inchid usa in spatele meu si s-a dezbracat mai repede decat as fi apucat eu sa intreb: de ce…<br />M-a privit lung si a scos dintr-o rochie de bal un prezervativ pe care l-a rupt lasand ambalajul sa cada. Si-a infipt aratatorul si celalalt deget in el si a inceput sa-l suga uitandu-se la mine si dandu-si ochii peste cap. Mi-a facut semn sa ma apropii. Ca un sclav nenoricit m-am dezbracat pe drum, am cazut, m-am rostogolit si m-am tarat ca sa ajung la ea.<br />Ne-am tras-o. Am ascultat o orchestra de rasuflari si gemete infundate. Am zambit ca un retardat si mi-am muscat buza de fiecare data cand isi infigea unghiile sterse in carnea mea.<br />Mi-a facut o liniuta pe abdomenul ei si m-a legat la ochi inainte sa adorm.<br />Cand m-am trezit eram in intuneric. Incercam din rasputeri sa-mi deschid ochii dar nimic nu se intampla. M-am chinuit sa-mi folosesc mainile. Dar nu le puteam misca atat cat aveam nevoie. Eram legat. Desi imi placea cum suna asta as fi vrut sa stiu ce se intampla in jurul meu. Am simtit o mana alunecand pe abdomenul meu si un miros. Era Vera. Cu toate drogurile din lume si nu as fi uitat mirosul papusii din asfalt cu carne vie. Si-a plimbat limba pe corpul meu si mi-am dat seama ca doar se joaca cu mine. Am inceput sa zambesc si sa o rog sa mi-o traga. Saltelele inca se simteau sub mine, linistea inca era acolo, totul parea sa fie la fel. Mai putin golul din stomacul meu care-mi cerea mancare. Dar senzatile erau mai importante!<br />Am facut dragoste! Nu sex, nu ne-am futut si nu ne-am mai tras-o! Am facut dragoste si i-am spus ca o iubesc. I-am spus-o de nenumarate ori, am si strigat o data…<br />Intr-o clipa totul s-a oprit. S-a ridicat din mine si am auzit saltelele scartaind. Am simtit o mana pe tampla mea si nu era a Verei. Era ferma, grea cu degete groase imbibate intr-un miros de plastelina.<br />-Vrei sa vezi cat ne iubesti? Vocea clovnului mi se adresase.<br />Mi-a tras esarfa de pe ochi si m-am vazut in mijlocul unui carnaval. Toate locurile erau pline…</div><div>-Si noi te iubim…</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7602412397161191370?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-56837003603293288942009-05-22T14:10:00.000-07:002009-05-22T14:12:08.712-07:00Mirosul de banca in aer liber coincidea cu mirosul de mobila veche si prafuita a unei pustoice care statea prea mult singura pe acasa… Si-a plimbat degetele pe fiecare aschie care ar fi putut sa se infiga oricand in degetele ei. Ma uitam la ea cum nu se mai satura sa-si mangaie ranile… Erau indurate si se simtea o persoana importanta pentru ce a patit. In universul ei subiectiv, unde speranta moare ultima, isi risca pielea fina pentru o flegma de amintiri.<br />A inghitit in sec jumatate de sticla de bere cu ochii dati peste cap si inchisi. Stiam ca sunt undeva, acolo in spate. Pentru ca o facuse de prea multe ori, nu mai erau retractibili ca si privirea mea, dealtfel. In tacere am continuat sa privesc, asa cum numai eu o fac. Totul era un puzzle pentru mine. Carti necitite, aruncate intr-un birou cu miros de mobila veche. Vedeam in spatele acelui zambet de copila, un inger ce asteapta sa fie pocnit.<br />Un copil ascuns intr-un pat, invelit in lacrimi si in hainele parintilor. Obisnuia sa faca asta: sa sa aprinda luminile in toata casa si sa se inveleasca in mirosul hainelor din sifonier. Printre lacrimi si suspine soptea rugacinui. Dumnezeu era departe in acele clipe si timpul era neiertator. Iar ea statea incruntata intr-o lume ai ei improscata cu singuratate in nuante de negru. Suflul lacrimilor lasau sarea sa se scurga pe obrajii imbujorati si pe buzele-i umflate, totul era trist dar plin de speranta… Se astepta in orice clipa sa auda cheile trosnind in usa, zgomotul placut care doar pe vecini ii mai irita pentru ca nu era in usa lor. Totul pentru acea clipa cand tatal ei ar fi avut sa se intoarca si sa-si ceara scuze cu apelativul “puiule”.<br />Ar fi avut sa-l roage sa nu mai vina tarziu iar el ar fi avut sa promita. Naivitatea copilului ar fi crezut orice cuvant in clipa respectiva, calda si moale de la atata plans. Ar fi impachetat toate hainele si le-ar fi pus frumos la loc pe umeras de unde le-a luat. Si-ar fi facut la loc patul si s-ar fi uitat la un film pana cand ar fi avut sa se trezeasca cu mirosul de lapte fiert.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5683700360329328894?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-36393617771209831572009-05-20T02:17:00.000-07:002009-05-20T03:47:47.386-07:00Singurul profil complet din telefonul meu. Stateam intins pe un pat cu asternut din paturi, cu capul scufundat intr-o perna, privind scandurile de sub partea suprapusa a patului, peste care erau gravate amintiri din copilarie si glume de copil. Era o bucatica de cearceaf, din patul de deasupra, prinsa in asa fel incat sa formeze un buzunar secret. Pe care o mama sau un frate sau o sora nu l-ar observa si pe care l-ar lua drept o greseala ce se datoreaza neindemanarii sau grabei cu care a fost facut patul. Am prins punga si-am strans-o intre degete simtind o forma de bricheta si o alta de ruj. M-am asigurat ca e bricheta, potolindu-mi setea, am apasat pe toate cele patru colturi intr-un final gasind unul care s-a lasat. Ok. Am atins si punctul culminant: oare ce s-ar ascunde in rujul respectiv sau in forma aia de plastic ce da o imitatie de ruj? Mi-am zis ca imi permit prea multe si nici nu puteam sa scot ceva din punga, pentru ca nu as fi avut indemanarea necesara sa le aranjez la loc exact asa cum erau. Oricum, curiozitatea mea a fost satisfacuta si dintr-o data m-am regasit modificand profilul complet din telefonul meu. Mi-am dat seama ca poza ar fi prea luminata, ca melodia ar mai trebui taiata si ca ar trebui sa ma port mai frumos.<br />Ce secret dragut, o punga din cearceaf ascunsa intr-un colt al patului. Un loc atat de mic pentru un secret. Mi-ar placea sa am si eu o punga atat de mica in care sa pot sa-mi ascund o parte din secrete. Sa fie atat de nesemnificativa incat nimeni sa nu mai caute, sa descurajeze curiozitatea oricarui client. Atat de mic si totusi atat de complex. Atat de putine secrete, un suflet atat de usor incat nici nu poarta povara tacerii pentru ca ea sta ascunsa intr-un colt al patului, alaturi de bucati de plastic, gaz si o piatra.<br />Oare si ea are pungute prin incaperea ei? Voi avea vreodata ocazia sa pot sa le ating si sa le pun la loc!? Voi putea sa ma joc cu secretele cuiva intr-un asemenea hal incat sa nu ranesc? De ce nu!!?! Adica, nu te gandesti la faptul ca se simte deranjata doar daca o intrebi ce-ai facut azi? Pentru ca orcum iti spune doar ce vrei sa auzi. Deci, poate, si punguta aia contine doar ce ai vrea sa vezi. Daca mai sunt si alte pungute? Mult mai importate cu mai multe decat bucati de plastic...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3639361777120983157?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-39504219209922567262009-05-18T15:13:00.000-07:002009-05-20T03:59:37.009-07:00Ciudatule! Ti-am spus sa nu mai faci asta! Te-am rugat sa nu te mai porti ca un cretin…<br />M-am rastit la el asa cum n-am mai facut-o niciodata. Si atunci il simteam indiferent si parca-i vedeam si berea agitata-n stomac. L-am pocnit si de fiecare data cand o faceam ma ruga, pe un ton calm, sa nu mai fac asta. Intr-un final m-am oprit, l-am mai facut de cateva ori ciudat si frustrat. Adevarul este: ca nu era asa. Natura lui exploatata din toate directiile il modela intr-un astfel de caracter. Toate tipele cu care a stat i-au facut asta, iar eu stiam acest lucru, fara sa fi vorbit vreodata. Acum, si eu, ii faceam aceleasi lucruri. Am aruncat cu lucruri prin casa in timp ce el statea fascinat intr-un fotoliu si ma privea cum ma irosesc. Sunt sigura ca se gandea la sex.<br />Miscandu-se lent, s-a ridicat in capul oaselor si s-a chinuit sa-si scoata celalalt pachet din buzunar. Fara a-si lua scrumiera, gandindu-se ca e apartamentul lui, cum facea des cand ne certam, s-a dus in dormitor. Bineinteles, ca m-am dus dupa el! Totul pentru o cearta. Nu vroiam sa ma las descurajata de calmul lui. Trebuia, odata si odata, sa cedeze…<br />S-a intins pe pat si a inceput din nou sa ma priveasca cum ma agit. I-am luat perna de sub cap, am aruncat cu ea in el, l-am mai pocnit o data si l-am facut nesimtit. Nimic.<br />Intr-un final l-am auzit soptind. Te rog taci…<br />S-a ridicat la un moment dat si mi-a spus ca iese. Lacrimi, multe lacrimi au curs pe interiorul meu. Era, deja, imbracat cu o pereche de blugi gri rupti in genunchi si cu un tricou negru. Ploua afara dar nu a stat nici o secunda pe ganduri. Probabil s-a gandit destul cand ma agitam.<br />Stiu ca se ducea in vreun local, unde e multa lume, agitatie. Un loc in care sa uite de el si de toata realitatea lui. Era ca un drog pentru el sa faca asta. Obisnuiam sa intram intr-un local si daca erau mai putin de cinci zeci de persoane plecam. Trebuia sa fie fum, caldura, muzica la maxim si el sa fie obosit. Sa se poata agita, indiferent de aspectul miscarilor lui…<br />Acum se ducea intr-o astfel de lume, doar ca fara mine. Noi eram certati iar el era destul de obosit. Am auzit usa trantindu-se, caci n-am putut sa-l privesc cum isi ia cheiile de pe birou, portofelul, bricheta si tigarile.<br />M-am trezit la cinci dimineata, si era in stanga mea in aceeasi blugi, fara tricou, respirand cu greu, pe stomac si cu cureaua infasurata-n jurul mainilor, deasupra capului. L-am lins putin pe spate si l-am atins cu varful dintilor, imaginandu-mi ca-i scriu un bilet…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3950421920992256726?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-81475527026556581742009-05-17T04:53:00.000-07:002009-05-17T04:54:21.966-07:00Mi-am stors o lamaie si am observat storcatorul nou, pe care pana acum nu-l mai vazusem. Mi-am zis ca e dragut, gandindu-ma cat de des o sa mai ajung aici, in punctul asta unde realitatea e o miscare fluida de imagini si amintiri de aseara. Toata casa ma privea sugestiv. Nu sunt, tocmai, o persoana a fructelor, desi imi plac lamaiile, nu fac abuz. Deci se intamplase ceva cu mine. El cu ochii lui albastrii ma fixa in intervale de treizeci de secunde iar ea nu-si mai lua ochii de pe mine. De musafiri sa nu mai vorbesc! Stateau tacuti cu tigarile aprinse si incercau sa se inteleaga din priviri. Din senin, fara nici un motiv sau nici o legatura cu subiectul, ii lamureste el in privinta mea spunandu-le cum am plecat aseara si m-am intors azi dimineata acasa.<br />Au dat toti ochii peste cap ca si cum nu mi-as cunoaste prioritatile. Cand m-am intors sa plec am auzit socul generat de pielea mea patata. Se pare ca-i deranja si mazgalitura de pe spatele meu. Nu disperati, mi-am zis, o sa aveti si voi copii. Mi-am luat limonada si am plecat cu incetinitorul de acolo. Am inchis usa cu cotul, nu meritau sa ma mai intorc o data cu fata la ei. Tot ce vedeam era un drum, ascuns de razele soarelui de afara, pavat cu gresie si raceala, cateva suvite de par si o imagine a unui betiv cu o fotografie-n mana.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8147552702655658174?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-34759159607737814642009-05-15T01:57:00.000-07:002009-05-15T16:09:04.129-07:00As vrea sa citesct capodopera secolului douazeci. Mi-ar placea sa pot sa ajung intr-o camera si sa-mi adancesc buricul degetului aratator in pagini de sus in jos pentru a-i simti hartia. Sa pot sa creez imagini pe parcurs ce trec dintr-o vocala-n alta. Totul sa fie luminat dintr-o data iar sufletul meu sa se completeze de la sine in timp ce-mi umplu golul de amintiri. Mintea sa-mi fie inundata de atatea sezatii si flashuri, in timp ce inghit in sec fiecare motiv.<br />Cateva pagini scrise de mana, taiate, corectate si mazgalite pe care sa fie amprenta artistului cu tot cu figura lui autodistructiva. Pagini, imbibate-n tutun, patate cu cafea si amortite de cearcanele a sute de nopti nedormite. Capodopera, unei clipe ce contine ultimul punct, semn de exclamare, puncte de suspensie si nu un semn al intrebarii ci un zambet! Acel zambet de care te bucuri pentru ca nu mai ai ce povesti, pentru ca sufletul tau e gol si lucrarea ta e completa. Sa o recitesc si sa-mi fie frica sa modific si cea mai nesemnificativa conjunctie de frica sa nu-i ating continuitatea. Acele pagini ce vor umple sufletul unei coperti cu un titlu, initial, prost scris si intr-un final genial. Acele pagini care nu te vor lasa sa dormi si care te vor face sa-ti numeri orele ramase pentru odihna de fiecare data cand ai terminat un capitol.<br />Si intr-un final vei pleca de acasa fara nici un regret. Zambind tamp si cu lacrimi atarnand pe interiorul ochiilor.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3475915960773781464?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-63892610543838895932009-05-13T06:26:00.000-07:002009-05-13T06:51:15.718-07:00-Si cum iti mai merge? O intreba economistul, de dragul conversatiei.<br />-Pai foarte bine. De la un timp parca se aranjeaza de la sine orice chestie pentru mine. Ii raspunse tipa, sincer. S-a strambat in sinea lui. Parca nu vroia sa auda asta, ar fi vrut sa fie dependenta de ceva. Independenta ei il descuraja.<br />-In ce sens?<br />-Pai, la birou totul este ok, toata lumea sta dupa fundul meu. Tipa cea noua primeste orice! Din nou l-am vazut cum si-a intors privirea pentru a nu fi prins, de data asta spre mine, dar eu il intelegeam. Stiam ceea ce este si ce se ascunde in subterfugiul lui de prieten bun.<br />Probabil au fost impreuna, cred ca a uitat sa faca ceva si dintr-o data si-a amintit de figura ei.<br />Eu o patesc destul de des, dar asta nu ma face nerabdator. Merg pe principiul ca timpul le rezolva pe toate dar el se cam grabea.<br />-Mai spune… I-a spus intr-o forma investigativa.<br />-Cu prietenul ma inteleg foarte bine, cred ca o sa ne mutam impreuna. Iarasi acea privire. Vroiam sa-l pocnesc sau sa-i arat cum se face. Nu intelegeam de ce se injoseste in halul asta. Din punctul meu de vedere nu procedase deloc corect. S-a intalnit cu ea dupa ani de zile fara sa stie nimic. A lasat-o sa-i impuna starea prin cuvintele ei si acum era gelos pe tot ce misca in universul ei, mi se parea trista situatia lui, chiar daca era un muist.<br />Au continuat sa vorbeasca si el a pierdut controlul. Ii priveam in tacere de la masa de langa si ma imaginam cum as fi reactionat in locul lui. Cred ca nu mi-as fi facut nici un plan, de obicei planurile strica orice. M-as fi dus la usa ei, as fi prins-o in pijamale, daca poarta asa ceva. Parea genul care sa nu doarma doar cu pielea ei. Nu era vulgara. Genul ala de fata care te surprinde cand ti-e lumea mai draga. Avea o suvita alba in cap iar el era tuns scurt si la costum. Nu intelegeam nici ce a vazut in el. A intrat in localul ala ca intr-o carciuma si si-a comandat o suc de portocale. Trist … Nu tu cafea, nu tu vodkca! Probabil eram singurul betiv din incapere. Lucrurile chiar se aranjau pentru ea, fara sa-si dea seama il punea la punct prin succesul ei in viata mondena. Asteptam sa plece. Stiam ca o daca ce va gasi o scuza indeajuns de buna se va duce pe undeva sa-si faca un alt plan. Lucrurile nu au mers asa cum a vrut el, deci se simtea pierdut. Nu m-ar fi mirat daca ar fi avut o lista-n buzunarul de la camasa in care ar fi scrise cu liniute toate slabiciunile ei.<br />Naiva dar norocoasa. La un moment dat s-a ridicat, n-am apucat sa aud ce-a spus dar a facut-o brusc. Iar s-a dat de gol si ea din nou nu s-a prins. A plecat ca dintr-o carciuma lasandu-si sucul de portocale.<br />Am cerut inca un pahar de vodka, de data asta fara cola. Mi-am luat paharul si m-am asezat la masa ei. Buna…<br />-Hey! Te cunosc de undeva. Prietenoasa, asa ca-n lumea ei.<br />-Nu. Ma numesc Adam.<br />-Incantata, Adam ma numesc Lissa. Iubesc cand ma cheama cineva asa…<br />-Imi face placere. I-am raspuns pe cat se poate de sincer. Sinceritatea aia atat de actuala si prezenta incat nu-si poate imaginea cat de subiectiv sunt.<br />-Jurnalista?<br />-In devenire, da. Cum ti-ai dat seama?<br />-Am tras cu urechia.<br />-Dar n-am vorbit despre asta. Mi-a raspuns mirata, asteptand in continuare un raspuns.<br />-Ai acel ceva. (Pe care ar vrea toata lumea sa-l aiba) I-am spus ce vroia sa auda. Dar adevarul era ca nu avea nimic din acel ceva pe care-l caut eu intr-o femeie. Nici nu se apropia de stofa unui jurnalist si nici nu mi-am dat seama dupa felul in care se imbracase, adica sters ca o secretara ce bea apa plata cu lamaie. Mi-am dat seama din dorinta ei de a deveni ceea ce vede la telivizor. Ceea ce nu este adevarat, ceea ce critic de fiecare data cand dau din greseala pe ProTv. Nu avea nimic mai mult decat o tenta sclipitoare-n ea. Acea sclipire care te face, tu fiind in pozitia de director de firma, sa vrei sa dai o muie.<br />Si ea zambea, naiva nestiind ce gandesc toti cei care ii ating degetele cand intinde mana pentru ceasca de cafea. Dar nu era nici o problema, pentru ca nimicul din privirea ei mie-mi placea si ma facea sa ma gandesc la mielusei. Eu vroiam sa stric acea viata ordonata si acea atitudine pozitiva despre viata. Vroiam sa-i arat cum un jurnalist este tras pe sfoara si cum inghite totul doar pentru a trece la celalat capitol, cand defapt el stagneaza si inghite in acelasi timp. Sa ma sterg cu ea. Am luat-o pe toate planurile si am dezbracat-o in mintea mea inainte sa-mi comand o alta vodka. Incapabilul era inca acolo in timp ce eu faceam toate aceste lucruri.<br />Am baut o gura din paharul alb si am stins cu suculetul lui de portocale. S-a uitat la mine mirata si nu si-a dat seama ca am planuit totul. Ca ma pot adapta situatie astfel incat lucrurile sa-mi vina asa cum vor eu. Pustiul plecase iar ea acum era numai a mea. Ma rog, aparent, aveam sa o impart cu prietenul ei, dar de fapt, aveam sa i-o las lui sa o consoleze. Sa planga pe umarul lui inventand un alt motiv pentru plans decat cel adevarat: ca un necunoscut cu putin sarm, putin inventiv, s-a asezat la masa ei, a facut pe simpaticul si a lasat-o cu un ambalaj de prezervativ plecand cu dragostea ei.<br />-Dependenta creeaza dependenta. I-am spus din nou fiind sincer.<br />-Poftim?<br />-Nimic. Vrobeam prostii, mi-am amintit de un pasaj pe care l-a scris un amic de-al meu.<br />-Aha…<br />-Mai stai pe aici?<br />-Da mai stau putin, dupaia ma duc pan’ la birou.<br />-Pot sa te conduc?<br />-Desigur… (Atat!)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6389261054383889593?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-50958546969447772362009-05-13T04:34:00.000-07:002009-05-13T04:40:21.713-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SgqwgqRNbyI/AAAAAAAAAH8/CdNsrMDCb_c/s1600-h/4fc19cb467a79b9087019170d1c41ad2%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5335270783722549026" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 239px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SgqwgqRNbyI/AAAAAAAAAH8/CdNsrMDCb_c/s320/4fc19cb467a79b9087019170d1c41ad2%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br />Primul care rade pleaca acasa! Mi-a spus-o cu un zambet ascuns, escaladand imagini romantice preluate din filme cu adolescenti. Tocmai mi-o spunea, putea sa rada atunci, ar fi fost ultimul zambet inainte sa accept. Sau nu vroia sa para superficiala. Poate ca era corecta, ea stiind ce va urma, ar fi fost un mic avans pentru ea sa zambesca in timp ce-mi propune mie sa nu o mai fac, sa nu o mai facem amandoi… Ar fi trisat.<br />Am acceptat si am inceput amandoi sa ne turnam sufletele unul altuia. Am vorbit despre foste si fosti, despre accidente si defecte, despre vreme si privitori.<br />Nici unul din noi nu incerca sa rada dar nici sa stea serios. La un anumit punct m-am simtit stingher propiilor mele sentimente. Adica, nu puteam sa rad, dar simteam nevoia sa o fac, deci ma simteam bine. Daca as fi ras, zambetul meu ar fi fost rezultatul starii mele euforice, cu alte cuvinte, i-as fi spus in fata, ca o declaratie, ca ma simt bine si apoi ar fi trebuit sa plec. Mi-as fi descoperit sufletul pana atunci cu lucruri serioase pentru ca apoi sa i-l pzenit pe copilul din mine si sa plec. Ea sa pastreze tot, amintirile, discutia, zambetul, primul cuvant si starea mea, in timp ce eu cel ce tocmai s-a demascat in fata ei, imi iau calabalacul. Diabolic…<br />Si daca ar fi zambit ea? Ce-ar fi insemnat asta pentru mine, doar un simplu: am castigat!? Sau ceva mai intim. As fi incercat o senzatie egocentrista in care castigul, oricat de mic si nesemnificativ ar fi el, este totul? As fi facut vreo comparatie cu starea ei de bine si intentiile mele ascunse? As fi avut vreo intentie ascunsa? Tipa n-avea nici o referinta. Nu putea sa stie ce se ascunde sub chipul meu angelic de copil cuminte? Cum ar putea sa se gandeasca ca zambetul de azi ar putea fi doar inceputul unei relatii in care ea imi da crezand ca primeste aceleasi lucruri iar eu tot iau si iau si ma prefac ca dau, pentru aperente, cand de fapt, prin simpla mea prefacatorie eu iau mai mult, cu tot cu satisfactie, cu tot cu dans.<br />Pentru o secunda mi-am zis ca si-a facut-o cu mana ei, cu jocul ei stupid.<br />Vrei sa ne jucam!?! Hai sa ne jucam!!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5095854696944777236?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-65792594581626295052009-05-12T13:43:00.000-07:002009-05-12T14:14:09.228-07:00Si daca un inger ar da din aripi, n-ar putea sa stearga lacrimile tale. Asa cum numai eu pot! Isi spuse S. in sinea lui. Statea neputincios si o privea cum plange, in partea cealalta a ferestrei. Doar daca ar fi intins putin mana ar fi avut senzatia ca poate sa transfore virtualul in realitate. Ecranul ii parea atat de cald pe portiunea aia incat isi freca unghiile de scrumiera metalizata pentru a-si aduce aminte cand de rational poate sa fie. Dar S. nu stia ca ratiunea uneori nu poate calca peste subiectivitatea care-i da viata miscarilor si care-l transforma intr-o persoana calda si, in tacere, iubitoare. Cu dintii inclestati, cu botul pus S. statea najutorat in fata imaginilor care-l chinuiau cu scurte pauze. Pauze in care-si spunea, cu glas, ca totul va fi ok. Lucrurile se rezolva de la sine… Dar S. era legat de maini si de picioare si nu putea sa se lase condus de emotii. Ar fi vrut sa loveasca biroul, sa-si fractureze monturile si sa stranga din dinti pe un fundal zgomotos. Ar fi vrut sa atinga fata de inger naiv, ce colcaia undeva in inima lui, pierduta printre ventricule, stransa cu o putere atat de fina si delicata ca ar putea suporta orice infarct. Ar fi zambit daca si-ar fi amintit ceva dragut. Doar toate amintirile erau departe. Imaginile triste-i hraneau sufletul rautacios atacandu-i constiinta imbibata de o mie de greseli. Si intr-un final cand credea ca totul va reveni la normal. Cand realitatea lui impartita pe doua planuri: el si ceilalti, isi relua activitatea, cand credea ca ingerul va da din aripi. S-a stins lumina! Fiinta iubitoare, mai devotata decat el, samburele din inimioara lui s-a crapat ascunzandu-si tristetea departe de vazul lui. Ochii gardienilor l-au privit pe tanarul S. strangand din dinti si resemnandu-se. Amintindu-si din nou cat de neputincios e, paralitic, trist… Probabil si-a luat rolul mult prea in serios ca sa-si mai simta inima bubuid. Fluxul de sange, invalid, direct proportional cu starea lui de coma de ganduri. Picaturile s-au transofrmat in nimicuri iar lacrimile lui au ezitat sa apara, ca de obicei…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6579259458162629505?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-40293137294241816462009-05-11T05:36:00.000-07:002009-05-11T05:42:54.382-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SggcoOZBkBI/AAAAAAAAAH0/e5s-K1SqByQ/s1600-h/esszsy%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5334545236003754002" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 248px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SggcoOZBkBI/AAAAAAAAAH0/e5s-K1SqByQ/s320/esszsy%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Asteptam, tacuta, sa nu fiu singura din camera care priveste intens trupul lui dede. Stiam ca la un moment dat toate ne vom conforma. Pentru mine toti erau un fel de dede. Barbati imbracati intr-o maniera simpla, inzestrati cu un fin simt al umorului si cu o usoara ironie. Statea cuminte pe canapea lasandu-ne sa discutam ca intre fete.<br />Blond spre saten, ochi albastrii pictati in picatele gri. Privea in gol, neatent la ce se intampla-n jurul lui. Purta un tricou alb ce-ti lasa impresia ca dedesupt sta o piele fina adancita printre coaste si striatii de muschi. Prezenta o conformatie slaba, placuta la atingerea mainii si imi dadea senzatia ca are picioare frumoase. Parea genul ala de tip cu doua, trei tatuaje, toate ciudate care contin diferite semnificatii despre care nu vorbeste nici cu prietena lui. Prietena pe care nu-mi aminteam cum o chema era undeva-n bucatarie vorbind cu Alya, propietarul casei. O tipa bruneta ce purta o pereche de ochi negri, agitati si aruncati dupa fiecare detaliu, prietena lui.<br />Alya era prietenul meu din copilarie, jucaria peste care am plans cand am fost atinsa mult prea adanc, iubitul peste care am scuipat in timp ce-mi zambea printre cearceafuri si parintele adoptiv care nu-mi dadea bani de tigari ci manualul de geografie.<br />O garsoniera in care predomnia griul conturat de usoare noante de maro. Un geam imens care ilumina intreaga incapere si cu mirosul de cafea era o atmosfera perfecta de ora 11.<br />Nimic deranjant, pierduti intr-o garsoniera in Piata Romana doar noi patru, doar noi trei si dede. Ce ar fi putut sa se intample?<br />S-au intors din bucatarie, moment in care dede si-a aprins o tigara si a iesit pe balcon. De ce nu a mai asteptat? De ce tocmai atunci!? Corpul meu se manifesta nerabdator si vroiam sa incerc ceva… Ma atragea prea mult la el, atitudinea miserupista de om care prieveste-n gol.<br />De ce nu-mi studia inchieieturile, ochii, buzele. De ce simteam nevoie sa beau din cafeaua lui, a mea fiind neatinsa!?! … Parca vedeam tot zatul in ceasca mea!<br />Am intrebato pe cum o cheama de ce e dede asa de retras? Desigur nu am folosit termenul dar sar putea sa-mi fi citit intentia. A ridicat din umeri.<br />Se observa in degetele mele o nerabdare ucigatoare pentru ceva siropos.<br />-Mi-e foame! I-am spus Alyei. Care a dat din cap si s-a indreptat spre sifonier. Am asteptat sa plece Alya ca sa-mi gandesc urmatoarea miscare. Stiu ca eram parsiva, dar Alya nu s-ar fi suparat, dimpotriva, ar fi fost mandra de mine. Tot ea ma invatat sa-mi urmaresc interesul.<br />Am ramas eu cu noname si dede care era inca pe balcon. Am rugat-o daca se poate sa coboare si ea sa cumpere tigari. Nu inainte sa mi le arunc pe ale mele in wc. A dat din cap politicoasa intrebadu-ma ce fumez. Avea o stare care ar fi mers cu putina muzica ambientala, ochii negrii s-au calmat si intreg corpul ei parea obosit si saturat. A plecat iar eu am inceput sa dansez prin camera jucandu-ma cu bluza. Am aruncat-o pe sifonier si mi-am dat blugii jos. Am scos o tigare din wc si-am pus-o deasuprea oglinzii. M-am spalat pe maini, am dat drumul la muzica si m-am postat in stanga intrarii dinspre balcon.<br />Am auzit pasii lui dede, usa fiind deschisa. Cand a atins pragul m-am relaxat toata si l-am lasat sa treaca de mine. I-am pus mainile la ochi si i-am soptit ca-l vreau in mine de cand a intrat pe usa aia ca un timid. S-a intors si m-a privit din nou pierdut, parca prin maieul meu.<br />Nu mi-a placut niciodata sa-i vad pe oameni cum privesc in gol prin mine. Nu ca m-as simti violata, doar ca as fi avut impresia ca sunt goala in fata lor. In cazul de fata nu ma deranja in acelasi mod. Doar vroiam sa muste din mine in loc sa priveasca…<br />L-am trantit pe canapea si l-am dezbracat lasand tricoul pe el. A tacut si nu mi-a spus nimic. Parca nu-l deranja ce fac, ca s-ar putea sa fim prinsi sau muzica. Nici nu era acolo. Dar aveam de gand sa-mi mulez abdomenul de al lui si sa ma lipesc toata de el indiferent de consecinte. Nu mi-am muscat buza o intraga dimineata doar ca sa raman cu ea umflata.<br />Eram singuri si eu eram aprinsa. S-a uitat in gol pe tot parcursul situatiei, in timp ce eu muscam din clavicula lui, il lingeam in urechi si il trageam de par. Pur si simplu statea acolo.<br />Muzica s-a oprit si atunci s-a ridicat cu tot cu mine, m-a lipit de biblioteca si a inceput sa-mi sopteasca in urechi. Eram fascinata. Pentru o clipa am avut senzatia ca-l iubesc. Nu ma asteptam sa mai primesc ceva din corpul lui. N-am inteles nimic din tot ce a spus. Asta nu pentru ca sunt proasta! A vorbit in alta limba. Culmea e ca nu mi-am dat seama in ce limba. Cuvintele lui aveau pauze scurte ce se datorau expirarii impuse de ficare impuls. Se adancea in mine si expira in urechia mea iar eu deschideam gura larg in speranta ca aerul din gura mea se va intari si va prinde gustul carnii lui.<br />Deveneam din ce in ce mai obsedata de corpul lui in timp ce ma freca de lemnul proaspat dat cu lac al bibliotecii.<br />S-a deschis usa de la intrare. Alya si cu prietena lui au ramas tacute pentru cateva clipe privindu-ne. Se uitau la noi, la mine care le priveam si eu la randul meu ca o fata violata, supusa unor pleceri de nimfeta. Cuminte cu gura mea larg deschisa am continuat sa-l strang pe dede de par si sa-l trag cu capul in clavicula mea. El nu stia ca suntem priviti si continua sa impinga-n mine cu tot eul lui.<br />Alya mi-a zambit, pervers, mandra de mine asa cum stiam ca va fi si cu o pofta pe care inca o controla. Prietena lui a plecat fara sa zica nimic iar Alya s-a dus dupa ea. Dede continua sa se bucure de corpul meu, inconstient de faptul ca in timp ce el se obosea ca sa ma lase fara aer, prietena lui isi dadea sufletul pe scari, plangand in hohote.<br />S-a intors doar Alya. Dezbracata din hol a venit in spatele lui dede si a inceput sa-si plimbe unghiile pe noi, prin noi, in noi... Atunci dede nu mi-a mai soptit si s-a intors la Alya continuandu-si distractia. Parca se descarca. Ma uitam al el si vedeam un hatefuck adanc inclestat in gesturile lui. A ridicat-o pe Alya de mijloc, cu o mana in parul ei tuns scurt si-a trantit-o-n canapea. A intors-o cu fata-n jos, peste margine, cu capul suspendat si sa asezat lipindu-se complet de fesele ei. A continuat sa impinga, lasand un schimb de fluide sa innunde intreaga camera. Iar eu m-am postat in fotoliu, nu inainte sa-mi trag o pereche de chiloti pe mine si mi-am aprins o tigara. </div><div>Am continuat sa ascult gemetele Alyei si sa-mi amintesc cat de mult o iubeam pe fosta mea.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4029313729424181646?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-62473887408805009992009-05-03T03:42:00.000-07:002009-05-04T08:05:29.752-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sf2EHFjUU5I/AAAAAAAAAHs/RWQl_VqHa3U/s1600-h/_narcoleptic__by_rache_engel%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331562791160796050" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 221px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sf2EHFjUU5I/AAAAAAAAAHs/RWQl_VqHa3U/s320/_narcoleptic__by_rache_engel%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Erai atat de frumoasa! Ma trezisem, deja, si totusi imi venea s-o spun. Am vrut sa nu-mi folosesc vocea. Imi statea pe limba! Era atat de greu sa ma abtin si totusi imaginea ei era undeva incriptata in mintea mea, cu franturi de vis si amintiri. </div><div>Daca o spuneam, treceam de limita gandurilor, a amintirilor... Treceam peste orice idee care-mi provoaca suferinta si angoase. Calcam pe sufletul meu si ii dadeam realitatii un motiv in plus ca sa ma bantuie. As fi fost coplesit de sentimentele unui om nebun care vorbeste de unul singur dimineata. M-as fi adresat peretilor fara a face un simplu acord. </div><div>Principul meu de viata ma ferea de nebunie. Cum puteam sa ma adresez tipei de la chiosc, sa ma screm cu un buna ziua, cand eu fac complimente femeilor din vis!? Cum puteam sa-i cer un pachet de tigari fara sa ma gandesc ca eu tocmai am distrus bariera care ma salveaza de un cosmar oferindu-mi simpla si obisnuita realitate, unde pielea mea are gust, miros si par blond!?</div><div>Nu ma vedeam cu propozitia-n gura! Nu stiam cum va suna, placut, fals sau rece? Dintr-o data eram curios! Si gandul ca as putea sa dau carne si miros realitatii ma indurera teribil. </div><div>Nu aveam de gand s-o port in mine o intreaga zi. Ea trebuia lasata undeva in asternut, printre perne, dincolo de ora cinci! Amintirea ei trebuia sa fie una de proportii minuscule stearsa cu fiecare fum maruntita si aruncat-n scrumirea intr-un ritm constant si preventiv al durerii. Dorinta mea de a fi mangaiat si sarutat nu trebuia sa fie scopul rostit al unui compliment! </div><div>As fi putut sa-i spun ca o iubesc si ca, inca, ea-i himera mea. Dar stiam ca nu ma aude, ca o zic si pe-asta in zadar. Si la frumoasa tot nu ma opream... Era defectul ei! Ea ar trebui sa-l poarte...</div><div>Am inchis ochii si mi-am mangaiat coastele cu varful unghiilor. Am strans din dinti si am continuat sa apas, mi-am muscat buza si am strans din dinti din nou pan' la durere. Toate senzatiile mele se datorau unui vis. Daca durerea unei realitati infecte m-ar scapa ar merita efortul! </div><div>In intunericul meu am continuat cautatand chipul alb cu parul bucalat, tuns scurt care nu s-ar fi oprit niciodata la o simpla zgarietura. Durerea din oase era subtire, incredibil de enervanta in adancimea ei iar eu persistam. Nu vroiam inca sa renunt la propozitia mea! </div><div>Inca ma bantuia imaginea omului nebun cu julituri in coate, cu fata umflata si cu parul gras. Asterunutrile erau prea curate prentu mine iar sangele meu n-ar fi fost indeajuns. Nu-mi aminteam nici macar o voce asemanatoare cu a ei. Dintr-o viata intreaga de cautari am ramas doar cu o imagine, cu un vis si cu o realitate fortata si impusa de propiul meu eu!</div><div>Doamne! cat esti de frumoasa! Am spus-o intr-un final, calcand pe sufletul meu. Am hranit realitatea cu chipul angelic, clonat care n-ar fi trebuit niciodata sa paraseasca mintea mea. Acum era in camera pe undeva pe la birou fumand o tigare si sorbind putina cafea. Iar eu stateam in pat traumatizat intr-o frica ireparabila de a deschide ochii. Stiam ca doar aud cafeaua si ca mirosul de tigara e probabil de la vecina de dedesupt care tocmai s-a apucat si ea de fumat. Stiam ca mirosul de piele de lastar e doar efectul placebo si ca zgarieturile de pe pieptul meu sunt enigmele unui cosmar. Stiam ca muscatura din buza mea se datoreaza unei aventuri de-o noapte de care nu-mi prea amintesc nimic si ca sangele tasnind e doar o simpla coincidenta. Stiam ca ma cheama si Justin la fel cum stiam ca manechinul din mintea mea n-a prins viata si nu ma priveste din camera mea ci de undeva de sub mine, dintr-o pivnita unde usile sunt bine incuiate si crapaturile sunt mult prea mici.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6247388740880500999?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-70030964359530632612009-04-29T12:52:00.000-07:002009-04-29T14:23:06.431-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SfjCbJZpg_I/AAAAAAAAAHk/470YiwJL_yg/s1600-h/SLUT__by_missgeburt%5B2%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5330223930628735986" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 156px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SfjCbJZpg_I/AAAAAAAAAHk/470YiwJL_yg/s320/SLUT__by_missgeburt%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Savurez intimitatea pe bani grei platita! Ar fi fost raspunsul la intrebarea: ce faci? Eram in camera aia obscura cu un tavan pictat in zece culori de care atarnau diferite chestii care si alea-mi pareau imbibate-n ulei. Totul mi se parea scarbos in jurul meu. Comportamentul meu, execrabil, naivitatea mea de subapreciat se spargea in diferite fragmente de idei care-mi agresau copliaria. Iar ea era acolo, in fata mea, in genunchi lipsita de inhibitii, cu gura plina. Un corp pe care ai vrea sa-l tai in bucatele si sa-l iei la plic.<br />M-a agatat pe strada cu vocea ei de secretara si cand m-am intors am cazut prada ca un mielusel zambetului ei costisitor. Am raspuns umil, ca un cersetor si ne-am imbarligat amandoi in replici de agatat. Am plecat spre apartamentul ei si pe ascuns mi-am inchis telefonul. Dintr-o data, mi-am dat seama cat de mult imi doresc un telefon cu clapa. Vroiam sa aud sunetul plastifiat care ar ascunde un ecran spart si care ar intrerupe o melodie polifonica. Vroiam sa-mi vibreze buzunarul si sa ating in golurile din mintea trecatorilor cu o dorinta de liniste. La fel de mult cum mi-ar placea ca toti cersetorii sa fie muti si lipsiti de comportament...</div><div>M-am intors din nou la realitatea mea cand s-a repetat cu intrebarea ei stupid de banala...</div><div>Un telefon cu clapa ar fi ramas inchis!!!</div><div>Am mintit-o, bineinteles. Cum puteam sa uit cat de usor ma pot vedea in biroul meu, pierdut printre hartii, lipit de una dintre canile mele imense de argila. Am purtat o scurta conversatie cu mine lasand-o in asteptare ca s-o fac sa creada ca-am fost intrerupt si-am intrebat-o ce vrea…</div><div>Ii era dor de mine. Am ascultat o marturisire siropoasa despre iubire, ca in fiecare seara si i-am inchis ca oricarui angajat. Doar ca ea era sotia mea, ar trebui sa fie mai mult decat un angajat, ar trebui sa fie un partener! Daca stau putin sa ma gandesc, cam are aceleasi drepturi ca si mine si cu toatea astea ii vorbesc ca unui copywriter, i-o trag ca unei secretare si ii inchid ca unui angajat. Partea amzunata in toata aceasta situatie este ca si eu la randul meu sunt doar un copywriter, am fost doar un angajat si-am fost si-o secretara. Mi-am tras-o cu sefa mea si as fi luat-o si la masele daca-as fi fost femeie. Deci stiu despre ce vorbesc...</div><div>-Probleme-n paradis? </div><div>-Nu, i-am raspuns. As fi ranit-o si inca nu-mi permiteam un astfel de lux. Am lasat-o sa se dezbrace ca sa ma conving ca-mi place si clavicula stanga, imbracata-n intr-un tatuaj scarbos. Inca ii numaram calitatile cautand un defect pentru a achilibra situatia. So far so good! Eram deja dezbracat, intins pe o canapea imensa, coplesit de atata satisfactie. Nu castigasem nimic dar cedasem totul…<br />Am inceput sa vorbim. Am intrat dintr-una-n alta si ne-am culcat. M-am trezit inainte de lumina si am inceput s-o regulez. Nu s-a impotrivit, ci dimpotriva. S-a lasat tarata intr-o placere a diminetii si si-a inceput ziua cu mine. Nu tu conversatie, nu tu ce faci azi, am plecat si atat. </div><div>M-am intors la ea peste o luna... Am batut la usa, am strigat, m-am fatait prin tot blocul si n-am gasit nimic! Nu stiam nici cum o cheama. Intr-un final mi-a deschis o batranica si mi-a zis ca s-a mutat. Unde? La etajul noua, prima usa pe stanga cum iesi din lift. </div><div>Am batut la usa, am aruncat cu verigheta-n ea si-am intrebat-o daca-i place.</div><div>Mi-a raspuns ca da... </div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7003096435953063261?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-65009828590013024722009-04-22T15:19:00.000-07:002009-04-22T15:21:07.689-07:00As vrea sa-mi vinzi povestea ta! Sa ma pot juca cu personajele din jurul tau si sa pot sa trage de gandurile tale pana cand voi obosita de atata imaginatie supta dintr-o viata care-ti apartine si pe care mi-o doresc si eu atat de mult. Pot sa notez? Cand respiri sacadat sau cand oftezi putin mai trist decat ar trebui. Pot? Sa ma holbez la tine ore-n sir, sa-mi amintesc de ce am renuntat la tine si sa-ti critic fetele care se agata de imaginea ta ca si cand ai fi ultima speranta? Ma vei lasa sa beau dupa tine fara sa te gandesti ca ti-ai tras-o aseara si vei bea si tu la randul tau dupa mine fara sa ma atingi sau sa ma saruti? Pot sa te corectez? Te rog lasa-ma sa te corectez! As vrea sa-ti critic mersul si sa-ti spun ca te apleci prea mult.<br />Zambetul tau imi da imagini si senzatii de care duc lipsa in momentele mele de melancolie. Daca ar fi ceva ce-as vrea sa schimb la tine ar fi rautatea. Nu pot sa-mi imaginez cum o persoana atat de calda poate sa se gandeasca la un rau atat de profund! Chipul tau de copil cuminte inseala, ochii tai disperati, aruncati in toate directile, pregatiti pentru a inregistra fiecare detaliu. Daca ai purta o discutie cu Dumnezeu si ai puteai sa-i ceri ceva, i-ai cere un al doila Iad pe care sa-l stapanesti. Nu te compatimesc pentru demonii ascunsi in mintea ta care ma resusciteaza intr-un mod continu amintindu-mi ca m-am apropiat prea mult. Stiu ca Universul raului te-a alungat de pe taramul intelegerii si ca esti doar un freelancer care poate viola chiar si cele mai ascunse sentimente. Recunosc, ca nu-mi amintesc discutia dintre noi si ca nu mi-ar placea sa stiu de ce am plas. Dar cum nimeni nu m-a mai facut sa plang, te-am tinut minte. As putea sa ma indragostesc de silueta ta, imbracata-n culori negre ce se pierd printre oamenii normali si care iese-n evidenta in preajma ciudatilor. As vrea sa nu te mai scobesti cu sufletul meu cand ranjesti dupa un compliment iar eu ti-l dau hipnotizata in speranta ca ma vei ierta pentru tot ce stiu ca n-am facut, pentru prezenta mea pe care o uzezi la nesfarsit lasand in urma o fetita trista ce n-a avut papusi. Mi-ar placea sa ma eliberezi, sa nu-ti mai cer iertare cand comit vreo greseala pe care nu mi-o iei in seama. Stiu ca nu ti cont de faptul ca am gresit si ca nu-ti pasa daca ma vei ierta sau nu atat de mult pe cat iti pasa ca imi cer iertare. Iti place cand ma umilesc si profiti de orice ocazie pentru a-mi demonstra cat de neajutorata sunt.<br />Am invatat de la tine ca singuratatea este o forma de arta. Am invatat sa te iubesc de la distanta si sa-ti ling ranile de care nu te plangi decat razand. M-am obisnuit cu tacerea si cu modul tau fix de a ma privi, cand ma studiezi cu orele si ma gasesti dinvina si cand imi spui cum m-am stricat cand am vorbit.<br />Mi-ar placea sa ma plictisesc de tine si sa te ignor intr-o buna zi, peste cativa ani, cand ne vom intalni accidental pe strada iar tu ma vei privi asa cum sunt, frumoasa si stridenta-n negrul meu decorativ. Sa te evit, sa-mi trag geanta dupa mine intr-un apartament inchiriat in care doar tu nu-mi vei mai lipsi.<br />Mi-ar placea sa te sterg cum stergi tu cuvintele cu o guma de sters. Sa te las, o pata, o lacrima, un fir de par pierdut printr-un roman in biblioteca mea...<br />Daca as fi in stare, mi-ar placea sa te rog sa ti-o tragi cu mine. Dar atunci nu m-ai mai viola si n-ar mai fi acelasi lucru pentru care traiesti ranjind ca un parazit pierdut prin venele putrezite ale unei gazde nesimtite.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6500982859001302472?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-29331208351628508332009-04-22T05:18:00.000-07:002009-05-13T06:50:14.040-07:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Se8LetzPkEI/AAAAAAAAAHc/lMW_Ba-o9ew/s1600-h/16itkw6%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5327489506521092162" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 213px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Se8LetzPkEI/AAAAAAAAAHc/lMW_Ba-o9ew/s320/16itkw6%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Din nou in fata unei oglinzi, privesc in ochii mei de om disperat. Nu are sens sa mai urlu de nenumarate ori in celula mea izolata de retrospectiva ta. Am sa-ti declar eterna mea iubire in timp ce am sa-ti sug picaturile de sange tasnind din buze. Nu-mi voi da seama de rezultat decat abia dupa ce te voi afunda cu capul in perna si te voi face sa ma minti neobligat. Am sa-ti despic sufletul si am sa-ti ling sternul insangerat dintre coastele rupte. Am sa-ti ling fiecare vanataie si am sa te sarut dupa fiecare scrasnet...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2933120835162850833?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-52823482829377619542009-04-22T03:46:00.000-07:002009-04-22T03:48:42.567-07:00Opreste-te! Mintea mea soptea, un cheag de sange coagulat care ar trebui sa-mi blocheze fluxul nervilor. Eu stand in metrou in fata unei cutii goale. Statea inaintea mea si ma privea ca pe un obiect de studiu, ca pe un tablou ale carui culori au fost sterse cu o carpa prea putin imbibata-n spirt. Ma deranja, probabil, pentru ca ma simteam mai putin gol decat el. Dintre noi doi adevarata cutie era el, eu eram cel pe care il iritau pleoapele celuilalt. Pentru o clipa ma gandeam care dintre cheile mele s-ar potrivi perfect cu dimensiunea irisului cutiei. Ar fi trebuit sa-i spun ... dispari cutie! Probabil nu m-ar fi ascultat si as fi ajuns din nou la sefii metroului care sunt si ei niste ratati ce nu stiu ca singurul metrou din tara este-n Bucuresti. As fi facut pe amaratul si mi-ar fi dat drumul doar cu un advertisment. Ca de obicei ... Ultima oara am fumat, acum m-am batut, ce ar mai trebui sa urmeze? O cutie desfacuta.<br />Imi venea sa zambesc cand l-am auzit pe un cretin traumatizat de figura celui ce s-a aruncat in fata metroului. Singur, fara nici un pic de ajutor. Inapt incompetent, incapabil sa se gandeasca la o modalitate mai eficienta de a se sinucide. Mi-am trosnit fiecare degete in doua locuri oprindu-ma la cel mic, umflat dintr-un alt accident. Mi-am amintit toate momentele importante dintr-o sapatamna si am ajuns intr-un punct mort. Iar cutia tot in sufletul meu statea.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5282348282937761954?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-74235204825324693692009-04-14T12:55:00.000-07:002009-04-14T15:06:30.341-07:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SeT49KIY7yI/AAAAAAAAAHU/nq68iUOhzCM/s1600-h/intim_by_pinkswallow%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5324654389034020642" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 240px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SeT49KIY7yI/AAAAAAAAAHU/nq68iUOhzCM/s320/intim_by_pinkswallow%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>"Zambesti iar buzele tale se agata strans pe partea interioara a dintilor. Intr-un final le dai drumul si ultimul dinte, cel mai ascutit dintre toti, ramane prins, amintindu-ti ca n-ai voie sa-ti zambesti! Nu tie, in nici un caz. Atunci renunti la ideea unui zambet curat si cauti in sufletele trecatorilor din jurul tau o bruneta care-ti va starni interesul intr-atat incat sa scapi si de ultimul dintisor. Cum ar putea un dinte sa faca diferenta dintre doua conversatii. Cum as putea sa-ti demonstrez ca plecarea mea este doar un act fatalist, lipsit de scrupule, prin care as vrea sa ma urmaresti pana acasa unde sa te pot surprinde ca sa nu mai bem cafea aiurea si sa mancam cartofi prajiti in drum spre casa, in timp ce ne gandim la sex?"</div><div>Adevarul, compromis cu cateva minciuni despre adevar, ocolite putin cate putin, dar intr-un final: un adevar. Soptit pe un ton ales de o voce joasa, in asa fel incat ea sa inghita totul, senzatia de liniste, de culori scaldate-n rosu pe un contur de umbre din coltul unei incaperi unde canapeaua e maro. De toate astea si nimic mai mult a fost nevoie ca sa luam un taxi, sa ne-o tragem si sa nu ne mai vedem niciodata...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7423520482532469369?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-1842888843447151782009-04-13T17:24:00.000-07:002009-04-20T03:42:19.599-07:00Dear Ken,<br />I'm in pieces. Why the cold shoulder?<br />...<br />Dear Barbie.<br />How'd you like to suck my cock?<br />...<br />Barbie,<br />Be patient. One day we'll share a cold one.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-184288884344715178?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-18068559944079855792009-04-12T02:20:00.000-07:002009-04-12T15:38:27.308-07:00Am plesnit-o si s-a zis cu ea. Nu-i mai vedeam corpul negru, infectat, imbuibat cu microbi de care nu ma temeam nici o secunda. Era prin pat pe undeva, bazaind din aripa pe care o mai are. N-am ezitat sa o caut cu privirea dar nici nu m-am sinchisit sa misc vreun pic plapuma. Eram bine acolo, confortabila stand la caldurica intr-un hal de camera pe care inca nu o observam. Abandonata intr-un asternut de culoarea unei lamai uscate, in dreapta mea o fereastra ce se intindea de sus pana jos, doar o palma intre podea si sticla, fascinata de pozitia blocului atat de bine stabilita incat la ora zece soarele nu-mi ardea cearcanele fortandu-ma sa ma ascund sub perne impreuna cu musca mea lovita. Eu nu am cosmaruri, pielea mea nu tremura iar delicatetea nu mi se pierde intr-un strigat al durerii la momentul impactului. Sunt doar vise obisnuite cu care altii nu s-ar putea obisnui. Dar asta era un cosmar. In fata patului o biblioteca cu cate sase rafturi pe fiecare corp, ultimul cu diferite sticle de alcool. Raftul meu preferat dinainte de culcare si totusi raftul in care ar trebui sa arunc cu sticlele baute dimineata. Dragut apartamentul, covoare persane si intr-un colt o caciula din astrahan batuta intr-un piron ruginit. Nu vroiam sa-i ascult povestea. Mi se parea ca ar fi doar o alta poveste de vanatoare in care ar fi murit tatal refugiatului din dus.<br />Ochi albastrii, par saten si o cicatrice imensa pe spate. Tot ce imi aminteam despre barbatul care ma adoptase cu o seara inainte. In mijlocul camerei o masuta ca pentru cafea plina cu documente si scris incercuit. Leptopul avea screensaver. Niciodata nu mi-au placut. Standby sau nimic!<br />Timpul sa plec ... M-am plimbat cu mainile pe corpul meu sa-mi amintesc ce port. Raspunsul era unul simplu... nimic, pentru putin... Poate ne vom intalni pe strada, ma va recunoaste iar el pentru mine va fi doar o figura cunoscuta, un chip peste care inca nu am reusit sa trec. Garsoniera lui va fi un deliciu pentru urmatoarele neonaziste, care probabil vor accepta brutalitatea sa incontrolabila.<br /><br />Zgomotul de pe fundal. De obicei il apreciez pentru senzatia de umplutura pe care mi-o reda intr-un moment din zi, in care picaturile scandaloase si mizere ale dusului nu ma mai pot satisface. Nu vroiam sa ma grabesc, situatia era de asa natura incat vroiam sa-i pregatesc micul dejun, sa-i cumpar flori si sa ma imbat cu mirosul de piele din jurul sfarcurilor perfect conturate de o linie circulara, de un fel de X ...<br />Am iesit din dus ca sa observ patul facut, ordine in acte si leptopul inchis.<br />Am deschis leptopul ca sa va pe desktop un notepad cu titlul de mesaj ... "Ti-am sters screensaver-ul ... "<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1806855994407985579?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-44615722576105825802009-04-08T13:20:00.000-07:002009-04-08T13:59:25.638-07:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sd0OxFu8rfI/AAAAAAAAAHM/aIo_PzJUMGU/s1600-h/Narcoleptic_by_BlackCocktail%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5322426571137265138" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sd0OxFu8rfI/AAAAAAAAAHM/aIo_PzJUMGU/s320/Narcoleptic_by_BlackCocktail%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Larg, tricoul in care petrecusem atatia ani, de care am profitat atatea dimineti, cand imi ascundeam coastele subrede si pielea vanata de la atatea lovituri. Atat de larg incat greutatea mea se miscorase sub presiunea unei forte mult mai mari aplicate intr-un punct. Oasele umerilor ma strangeau intr-un sistem cleste iar gatul umflat se ineca intr-un mod constant cu saliva batuta, strecurata printr-un soi de tutun amar. Raceala fata de tricoul meu, fata de ea era mai presus decat dorinta de a ma mutila pentru fiecare defect fizic atent analizat.</div><div>Caram tricoul gri, suspinand, tragand de el si de situatie ca un caine batut, abandonat intr-o mlastina cu sobolani ierbivori, inofensivi intr-un asemenea hal incat sa nu ma pot atinge de pielea lor atarnata ca intr-o expozitie de camuflaj vanatoresc. Mila mi s-a materializat intr-o seceta, lipsita de inertie. Sufletul meu dadea tarcoale amintirilor iar tricoul ma sugruma amintindu-mi de realitatea zguduitor de inofensiva, de raceala gresiei si de prezenta ei lesinata.</div><div>Tricoul vroia alta culoare, un guler mai stramt, si cusatura atent prinsa pe interior. Tricoului de fapt ii trebuia un alt corp, alte coaste, alti umeri si alta piele de gaina care sa-i atinga in proportie de 50% membranele patate atat pe exterior cu o sumedenie de parfumuri care mai de care mai fandosite, cat si pe interior, tocite de frecusul aceluiasi corp. Brobonelele intarite imprastiau povara, lasandu-ma si mai descult in realitatea mea de patru camere.</div><div>Ce slabanog ar fi acceptat chinul unei nopti tacute, acoperit cu fiere si inecat in pastilele imaginatiei? M-as fi putut, oare, spala de mizirea gri ce scormonea-n sufletelul meu de narcoleptic?</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4461572257610582580?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-43114908672266643952009-04-06T04:16:00.000-07:002009-04-06T06:49:07.667-07:00Am coborat imensele trepte, paranoic, atent. M-am gandit: cum ar fi sa plece trenul cu mine? Sa fiu blocat in scara aia rece din metal cu gaurele. Desi n-am inteles niciodata de ce sunt gaurelele, pentru ca apa n-ar fi salasluit acolo, ele totusi erau. Si parca-mi dadeau o iluzie optica. Ca si cum marginile nu ar fi acolo unde sunt, ba mi se pareau mai aproape de talpa mea, ba-mi pareau mai indepartate si vroiam sa-mi misc putin piciorul mai in exterior. Dar paranoia ma lovea si mi-l trageam inapoi, uitand pentru o secunda de gaurele si amintindu-mi cum ar fi sa plece trenul cu mine. Sa fiu tarait, cu piciorul rupt in scara, in pietrisul din dreapta sinelor de tren, aratat cu degetul de golanasii obisnuiti din gara si sa fiu cauza pentru care batranii si-ar fi intors copii cu spatele la tren.<br />Era un oras linistit. Un tragic eveniment ca asta, ar fi trimis un om ca mine, care ar fi coborat din urmatorul tren si, pe langa gaurelele si scara imensa, ar fi vazut si dara de sange pe care celalat om ca mine ar fi lasat-o pentru un frumos articol pe care sa-l citeasca toti cei linistiti oraseni care nu au datorii la stat.<br />Patru sine de tren, o gara de dimensiunea unei poste, oameni cat pentru o parcare si parcarea cat pentru o gradinita. Intradevar, orasul parea linistit iar eu aveam sa ma lupt cu morile de vant.<br />Aveam sa ma zbat cu linistea si calmul lor, cu senzatia de viata-i roz, hai sa-ti oferim o cafea, o prajitura...<br />Am intrat in posta sa intreb de un hotel... Erau trei in tot orasul. Iar cel de langa gara nu-mi parea prietenos. Fiind paranoic, din nou, ma gandeam cum ar fi sa intre vreo cioara mica cu o toporisca la mine-n apartament si sa ma intinda acolo, ca pe o clatita pentru cei 500 de mii pe care ii aveam in buzunar. Obisnuiesc sa circul fara bani lichizi. Mi se pare ca am o grija-n minus.<br />Deci ar fi ironic sa fiu disecat pentru o bancnota, sifonata pentru norocul pe care nu mi l-a purtat.<br />Am lasat, paranoia si hotelul in urma si mi-am aprins ceva de fumat pe o strada care parea cu atat mai lunga cu cat mai putine masini circulau pe ea. Poate, pentru ca era sambata.<br />Am ajuns la celalat hotel, din centru. Centrul era frumos. Un restaurant, o crasma cu oameni decenti, toti frumos imbracati, majoritatea la camasa cu cate un ghiul atarnand pe degetul mic care parea sa fie transmis din generatie-n generatie. Poate eram putin dezamagit, ca ai mei parinti ori au fost atat de zgarciti ca si le-au vandut pe toate, ori au avut prea mult bun gust, caci eu nu purtam nici macar o verigheta.<br />-O vodca va rog ... Am transmis barmanitei un sentiment de prietenie prin vocea mea calma. Mi-a zambit si m-a servit imediat. Indemanatica fiinta, a indreptat sticla cam la un metru de pahar in timp ce turna. Dubla, probabil din partea casei caci eu n-am specificat. I-am intins pachetul de tigari si s-a servit zambind.<br />-Nu esti de pe aici?! Dar n-ai accent...<br />-M-am nascut aici! Si am socat-o... Nu se astepta sa fiu de acolo, eram imbracat cu mai mult bun gust, nu aveam accent, dar totusi se vedea ca nu-s de acolo.<br />-Bine ai revenit ... De unde?<br />-De la infractorii aia din capitala... A inceput sa rada. Probabil stia despre ce vorbesc.<br />-Sanziana ...<br />-Iustin ...<br />-Incantata! Si parea incantata. Discutia noastra a evoluat si am baut impreuna. Stiu ca a calcat pe protocol, dar ce conta, era, in fond, un compliment. M-a intrebat unde stau si i-am raspuns ca nu stiu inca. Ar fi fost dragut sa se ofere, dar nu inca, mai aveam de asteptat... Oricum aveam si un al doilea front acum.<br />O pista si o posibila panseluta. Iar panseluta m-ar putea ajuta sa obtin mai multe informatii.<br />Panseluta, termen des folosit pentru domnisoare dragute, sau delicate care au putin mai putina materie cenusie. Dar tipa era barmanita, era indemanatica, isi pastra alura de femeie si parea sa aiba si o sclipire de inteligenta. S-ar putea sa fi gresit in termenul meu de catalogare. Dar postul ei era tot al unei panselute. Nu era delicata si nici prea sensibilca cu vreo voce pitigaiata. Dar avea o casa, era femeie, si numai buna de pacalit. O victima pentru un trecator.<br />Nu i-as fi spus de ce trec pe acolo. Niciodata nu am spus asta pe gratis.<br />I-am spus unei pustoaice de douazeci si unu care m-a dat afara din casa si a strigat dupa mine, "nenorocit" ...<br />Obisnuiesc sa fac destul de des asta? Da!<br />Mai nou traim intr-o lume unde senzatile accidentelor sau inflatiei dintr-un oras nu mai ajung. Avem nevoie de o comparatie. Si totusi firma noastra nu scria articole. Noi aveam un fel de ancheta in desfasurare. Spre exemplu, in Brasov are loc o crima. Stirile vor acoperii scena cu informatii nefolositoare, pe care ar vrea publicul sa le auda, cu motive care servesc de scop politic si o colaborare in sistemul cauza-efect. Orice mama ar vrea sa stie ca pentru o molestare a unui copil un nemernic infuda puscaria sau ca sotul ei ar fi cazut din greseala de pe balcon... Nimic mai mult! Nimic divulgat din viata personala a victimelor, decat aparente. Nimic ce ar putea sa distruga o ancheta cu o rezolvare benefica pentru public, sectie si politica. Ehh, noi ne ocupam de cealalta parte a situatiei.<br />In Brasov, dupa ce cazul este inchis si stirile nu mai trancane pe acest subiect, este trimis un om ca mine, vizitatori, ne numim. Eh, si cand esti in vizita scopul tau final este sa aflii tot ce s-a intamplat. Nu ai permis sa faci asta, nu ai licenta de detectiv, sau o ai daca ai fost vreodata ambitios dar nu ai jurisdictie. Te lupti cu linistea care a acoperit cazul, deoarece a fost inchis...<br />Acum urmeaza partea distractiva! Cu politica lor, multi oameni sunt nemultumiti, cunoscatori ai situatiei, ai crimei care stiu macar un fragment din adevar pe care anchetatorii nu l-au folosit si totusi prezenta o oarecare importanta. Ori fiindca sunt egoisti si vor sa vada pe micul ecran marturia lor ori fiindca sunt buni la suflet, acesti oamei vor scuipa o parte din adevar. Noi vizitatorii, cautam toate fragmentele de adevar, cautam prin toate metodele, sa construim o poveste pe cat se poate de apropiata de adevar pe care o trimitem companiei. Iar poveste nu va fi publicata intr-un ziar. Altfel am fi toti la puscarie. Nu, este un site, mereu exista un site! Unde poti completa o cerere. Tu fiind din acel moment un posibil client. In schimbul unei sume de bani vei primi, scenariile tuturor anchetelor pe care le vezi, tu, rezolvate sau inchise la televizor.<br />Vei plati pentru a-ti satisface setea de cunoastere, pentru a asculta povestea unui vizitator si pentru a cunoaste personajele apropiate accidentului. Vei deveni dependent si vei astepta nerabdator sa se inchida fiecare ancheta care te intereseaza. Dintr-o data viziunea ta asupra vietii va capata cateva culori noi iar sufletul tau de cunoscator va fi satisfacut prin itermediul meu si-al companiei. Si vei patrunde intr-un cerc vicios, in care daca te pui cu noi iti vom manca ficateii. Au fost situatii cand clienti au incercat sa ne traga pe sfoara si sa ne comercialieze si au sfarsit in sistemul politic de cauza-efect pe care, aparent, il sustineau atat de bine. Actiunile lor si accidentele lor au fost justificate de media si de politie si intr-un final si de noi in scrierile noastre.<br />Trebuie sa fi abil pentru ca sa fi un vizitator. Sa ai o pasiune pentru risc, sa fi meschin, parsiv, sa fi liber. Universul trebuie sa te ghideze in sanul companiei...<br />Opinia mea prezentata-n foi scrise, scanata si trimisa-n original pentru cei ce o vor asa, in schimbul unei sumei de bani dublate. Opinia mea de artist, cu privire la aspectul vietii in situatia respectiva. Imi voi permite sa scriu ce vreau, cum vreau, si sa divulg orice secret al oricarei persoane care m-ar fi ajutat in descoperirea mea. Deci, Sanziana ar putea sa ajunga in manuscrisul meu, intr-un detaliu carnal, in care as putea sa prezint frumusetea si motivul sincer pentru care m-ar fi ajutat. Asta daca ar avea cu ce ...<br />Mainile ei frumoase au notat un numar de telefon pe un postit albastru.<br />-Ies la noua!<br />-Ok. Am dat ultimul capac si am plecat.<br />Un alt oras...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4311490867226664395?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-78612546621662650742009-04-02T02:56:00.000-07:002009-04-02T04:11:35.347-07:00Scrasnetul de sub cearceafuri, ca un stimulent pentru vibratii, amintirea celor ce se taraiau prin noi, ascunsi. Cei ce izbucneau ca o revelatie intr-un confilict. Suntem nevinovati, imi repetam, pe parcursul discursului interminabil. Din nou, blocat intr-un conflict de idei, unde numai eu eram confilctul. Discutii, vorbe, sintagme care mi se adresau iar eu eram undeva la doi metri mai in fata cercetand umbrele si mediul diferential intre acestea, tocul usii, care dintr-o data e de termopan, lucios, amintindu-mi de chelia unui batran vazut acum cateva zile. Un batran care zacea intr-un scaun cu rotile. M-a scrutat din priviri, mi-a facut un semn ca ar vrea sa fumeze si mi-a zambit la prima reactie. Nici nu m-am oprit bine, si tragea dupa el un ranjet de invidiat. A tras si-a impins de rotile alea, doar sa nu fiu singurul care se agita. Si mi-a multumit in cel mai respectuos mod posibil spunadu-mi ca sunt "om" intr-o zi in care numai om nu ma simteam. Am trecut de trei ori prin intersectie-n ziua aia si de doua trei ori a strigat dupa mine, m-a salutat si nu mi-a mai cerut nimic. De fiecare data avea cate o tigara-n gura si nu mai era Marllboro...<br />Iar eu nici macar nu fumam din tigarile mele, pentru o clipa mi-am facut griji ca ar fi crezut ca i-am dat reziduri. Iar chelia lui incalcita-n cateva fire de par, era lucioasa de la transpiratie, de la jeg sau de la mainile lui imbracate-n manusi de piele, tocite, care probabil miroseau pe dinauntru a sosete de picioare nespalate. Imi venea sa-l mangai, sa-l ating pe cap, sa trag de pielea aia, sa se stranga-n colacei si sa inghita cateva fire de par. Sa strang doi colacei intre degete si sa-i spun ca mi-a facut placere... Si sunt sigur ca m-ar fi lasat sa-i fac jumatate din toate chestiile astea doar pentru o alta fumatoare.<br />Am inceput sa ma joc cu firul de la telefon, sa fac pasi marunti pe gresie, sa nu mai calc pe dungi.<br />Am inceput sa plang, lacrimile unui copil, au curs in serii de cate doua si au fost doar doua serii pentru ca m-a facut sa rad cand s-a vazut ca tac. Nu mai puteam sa vorbesc, sa ma risc sa se auda o voce tremuranda si plina cu suspine. M-ar fi intrebat de ce plang si nu as fi stiut ce sa-i raspund. Nu as mai fi stiut nici de unde sa incep, nici daca vreau sa ma spovedesc nici daca mai vreau sa rad vreodata pana maine. Stiti voi, capaciatea oamenilor care va iubesc de a se juca intr-un mod involuntar cu sentimentele voastre: sa te faca sa plangi cand razi sau invers, sa-ti aminteasca ca esti increzator degeaba si sa te intareasca cand esti doar o pleasca de om intr-o zi pe care ai mai retrait-o de cateva ori, in acelasi mod mecanic si rutinal. Toate intr-un scop mai bun, pentru un individ mai bine evoluat si pentru a umple golurile lor care "le-au distrus viata" si care au creat universul in care traiesti tu astazi. Iar tu nu esti o greseala! Niciodata nu ai spus asta, nici macar nu te-ai gandit astfel. Dar ai spus-o pentru a vedea ce raspuns o sa primesti. Si in schimb ai primit o grimasa. Nimic clar si nimic mai mult decat o intrebare cu raspuns retoric.<br />Apoi ai plecat dezamagit unde ai stiut tu mai bine doar pentru a nu mai asistea la specatolul teatral al prezentului din viata ta, ca sa schimbi un pic culorile si ca sa-ti amintesti de ce ti-ai tras-o pentru prima oara si de ce ai mintit-o pe mama ta de zeci de mii de ori.<br />Dintr-o data incepi sa uiti de lucrurile marunte, look at the big picture. N-ai facut nimic, te-ai expus pentru reactii sau pentru arta rezultatului final iar totul din jurul tau se naruie intr-un vis de care nu esti dispus sa profiti inca. Nu pentru ca nu dormi noaptea, sau pentru ca nu esti in stare sa te pastilezi. Doar pentru ca nu te vezi in imagina plastica a visurilor tale completate de reviste si trailere... Doar pentru ca nu esti in stare sa-ti vinzi sufletul cu tot cu vicii pentru un ideal pe care stii in strafundul sufletului tau ca nu-l meriti. Dar duci , aparent, o lupta in scopul asta. Tu, chipurile lupti pentru visul tau. Caci trebuie sa ai un vis, ce fel de om ai mai fi daca nu ai avea acel lucru pe care il au si cersetorii. Ei vor o casa, tu vrei sa fii un star si va drogati amandoi si lingeti impreuna scena dintr-un cap in celelalt trezindu-va cand ati ajuns la capatul trotuarului. Dar voi credeti cu imputernicirea divina in imaginatia voastra de a creea lumi noi, lumi cu vesele, cu tablouri si cu bauturi de care nu veti dispune niciodata sau care nu va plac.<br />Nu va potriviti deloc in sistemul de idei pe care-l promovati si pentru care luptati cu atat amar de dor. Dar o faceti oricum, pentru ca e normal sa visezi, sa te integrezi si sa-ti amintesti prima oara cand ti-ai spart capul ca erai doar un copil.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7861254662166265074?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-60054159060337984022009-03-25T14:49:00.001-07:002009-03-25T15:05:58.812-07:00Te-am rugat sa-mi scrii. Au trecut cateva luni bune, poate chiar cativa ani de cand ma trezesc in fiecare dimineata ametita intr-o mahmureala diluata cu gandul ca cutia postala imi e goala.<br />Nu mi-a fost usor sa ma adaptez, aici, cu toate pretentile lor. La servici imi cer sa zambesc indiferent de situatie iar acasa imi cer sa fiu tacuta indiferent de stres. Cu alte cuvinte, imi e dor de sinceritatea ta dureroasa. Toata lumea-mi spune ca sunt draguta si cat de norocos trebuie sa fi, tu! Uneori am senzatia ca am o placa atarnata de gatul meu pe care scrie "imi e dor de cineva".<br />Nu-mi amintesc destul de multe lucruri despre orasul asta de cand eram mica si nu mai simt nevoia sa-mi inlocuiesc defectele cu zambetul tau amar care abia asteapta sa ma raneasca.<br />Imi e dor de ouale tale! N-am mai mancat un ou fiert de cand am plecat. Multi se lasa de fumat, unii se lasa de baut iar eu m-am lasat de oua. Acum doua saptamani am dormit la o prietena acasa. A fost ca un accident, de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar a fost un accident. A dat cu bicicleta peste mine! Am avut mana fracturata ... Oricum, e destul de draguta, cred ca ti-ar placea. Si in seara respectiva ma chemat la ea. M-am dus, bineinteles. Blonda, ochi albastrii si o silueta de invidiat. Slabuta, plutitoare, asa cum iti place tie, cu niste umeri ososi al caror contur se observa si prin tricou. E draguta foc. Am baut vin fiert, am discutat despre copilarie si ne-am culcat impreuna. Patul ei mirosea a nuca. Cand m-am trezit, ar fi vrut sa ma serveasca cu micul de jun la pat. Am refuzat-o, desigur. Pentru ca apoi, sa intru in bucatarie si sa le vad acolo: doua oua stand in paharele de tuica in cel mai gratios mod posibil. Am mintit-o. I-am spus ca am o usoara alergie. Cred ca te cunoaste...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6005415906033798402?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-78347119925964223892009-03-18T05:19:00.000-07:002009-03-18T05:47:10.993-07:00Eu iubesc vremea "de cacat". Imi place la nebunie cand da o ploaie torentiala si smulge gelul din capul frezatilor manelisti. Imi place sa vad fustele cum se ridica si pe tinerii domnisiori care isi sterg meticulos pumele de praf "caci ploaia il ridica". E fenomenal contrastul dintre tragic, amabil si devastator. E o tragedie ca ploua, ca "e urat afara", nimeni nu mai este amabil si toate frunzele din jurul tau zboara in ochii altora. Nu in ai tai! Caci tu iubesti ploaia!<br />Daca ar fi sa-mi aleg o zi din saptamana in care sa joc un futbal ar fi o zi de ploaie. Daca as vrea sa ma insor maine, as vrea sa ploua.<br />Ploaia spala tiganii de mirosul lor ce ne inaugureaza zilnic gunoiul de ieri, curata strazile de figuranti al caror unic scop in viata este sa-si procure ultima pereche aparuta de conversi.<br />O membrana despartitoare intre gratie, voluptate si umezeala mocirloasa de pe asfaltul inecat in gropi, unde toti calca cand e uscat. Toti oamenii grabiti, niciunul avand macar o idee despre ce se intampla in jurul sau. Daca ai vrea sa-ti aprinzi o tigare, ai trage impotriva vantului si a picaturilor de ploaie, mari sau mici lasand picatele de pojararel peste tot. Iar apoi te-ai uita mandru la mana ta, la singurul lucru concret facut in ziua respectiva.<br />Balti, masini, frunze si oameni putini. Aceasi blana si pe ei, lasata de greutatea ploii de care trag cu sufletul lor nemuritor si nesemnificativ. Nimeni nu mai impresioneaza pe nimeni, toti se ascund iar eu sunt singurul fascinat.<br />De fiecare data, alte fete distruse care cauta drumul spre casa. Alte victime ale ploii ce se intorc dintr-o rutina pentru a intra in alta. Alt factor "normal" al societatii care se ascunde de parul ud si-n urme de rimel intins.<br />Si cum rasare soarele-mi e dor de alergatul alambicat al frezatilor speriati de ploaie.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7834711992596422389?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-44155882853137850612009-03-13T17:35:00.000-07:002009-03-13T18:18:29.178-07:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SbsFRHE8HII/AAAAAAAAAHE/xyugBAELVxk/s1600-h/Be_my_sex_toy__by_vilaine_fee%5B2%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5312845976929311874" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 253px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SbsFRHE8HII/AAAAAAAAAHE/xyugBAELVxk/s320/Be_my_sex_toy__by_vilaine_fee%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>As vrea sa pot sa te vad, sa-ti umblu prin lucrurile din camera si sa las totul asa cum am gasit.</div><div>Mi-ar placea, acum, sa facem schimb de trupuri si maine sa stiu cum este sa-mi ating sanii, sa ma machiez si sa las o ploaie de chestii sculate in urma mea. As vrea sa beau o bere cu tine, si sa te linistesc cu o palma pe care ti-as da-o din corpul tau. Mi-ar placea sa ma plimb prin casa ta si sa vad poze cu tine cand erai numai un pusti. Mi-ar placea sa pot sa te musc fara sa-ti las semne ci numai tatuaje. As vrea sa nu pot sa descifrez nimic din tot ce nu-mi arata ochii tai.</div><div>As vrea sa tipi la mine si sa te faci frumoasa cand te enervezi.</div><div>As vrea sa scriu un post numai despre tine si sa ma pot opri stiind ca nu mai am nimic de adaugat. As vrea ca tot universul tau sa graviteze-n jurul tau ca universul meu sa-mi graviteze numai mie si sa fim ca doi copii intr-o aglinda a carei reflexie sta intr-un paravan de plastic semi-transparent. As vrea sa-ti pot vedea silueta prin pereti si sa pot admite ca sunt dependent.</div><div>As vrea sa pot sa zac in vodka si tu sa bei din mine, sa ma vomiti si sa ma bei din nou, poate cu alta ocazie... As vrea sa impartim cosmarurile mele si zilele tale obisnuite. As vrea sa am dintii mai albi decat ai tai si zambetul mai larg. As vrea sa facem schimb de tastaruri si sa dormim pe canapea. Mi-ar placea sa ne lasam de fumat, sa ne certam pe acadele si sa fumam din nou ca nu ne ajung. Mi-ar placea sa nu mai intram niciodata pe mess. si sa vorbim numai pe mail.</div><div>As vrea sa pozam unul pentru celalalt si sa ne filmam toate diminetile ca sa stergem tot la sfarsitul fiecarei luni. Mi-ar placea sa facem schimb de zodii si sa ne despartim o zi.</div><div>As vrea sa poti clipii cu limba mea si sa-mi reconstruiesti un apendice.</div><div>Mi-ar placea sa ma lovesc de dintii tai si sa dau vina pe tine.</div><div>Mi-ar placea sa pot sa zbor si sa merg doar pentru tine.</div><div>Mi-ar placea pot sa scriu pe pielea ta cu diacritice si sa te ling la fara zece.</div><div>Mi-ar placea sa impartim un manechin si sa o cheme Ioana.</div><div>As vrea sa te fac sa taci ca sa vorbesti si invers. Sa admiti ca suntem fotogenici si sa ma plesnesti in poza de ziua mea. As vrea sa te enervez si sa imi infigi o penseta-n palma. As vrea sa-ti dau un trandafir din oregano colorat cu sange de sub unghii si sa-mi lasi o prinzatoare pe birou o data pe luna. As vrea sa nu-ti prinzi parul si sa facem baie in vopsea. As vrea sa-ti dau o trusa de acuarele si sa ma pictezi cand dorm. As vrea sa-ti pot scuipa-n cafea ca sa ti-o-ndulcesc. As vrea sa pot sa recunosc din cand in cand ca te iubesc.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4415588285313785061?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-19029482663718715102009-03-13T05:44:00.001-07:002009-03-16T15:10:29.730-07:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sbpc033-t7I/AAAAAAAAAG8/DfGuwp0YukY/s1600-h/sleep_by_MadzZ%5B2%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5312660773858621362" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 166px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/Sbpc033-t7I/AAAAAAAAAG8/DfGuwp0YukY/s320/sleep_by_MadzZ%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Daca ti-am zis sa te trezesti, ar fi trebuit sa ma asculti! Oare ma aude? " Cum de simt unii oameni ca sunt priviti cand dorm iar eu ma multumesc doar cu ideea ca ma privesc in loc sa-mi faci orice altceva. Parca ma astept la o rautate, la o palma cu saliva, o perna-n cap, o ilustratie bine definita cu modul in care dorm. Personal, mereu m-au fascinat oamenii care dorm. Obisnuiam sa stau ore-n sir privind pe cineva dormind. O situatie placuta, in care ai iluzia controlului. Te simti detinatorul gandurilor si protector al lumii exterioare pentru cel dormind.</div><div>Tot ceea ce poate fi atins, miscat sau sarutat este doar in lumea ta, independent de somn... "</div><div>Zgariam foaia cu pixul si mai aruncam cate o privire asupra spatelui incolacit, intrus in patul meu. S-a intins pe tot patul. Involuntar, inocent, acum, ca dormea si distrasa de vreun vis mai agitat. Grimase si urme de linii pe intreg corpul ei. Nu-mi muscam buzele si nu-mi doream sa fac nimic anume. Parca ma multumeam cu cateva imagini curate. Eram cuminte. Mai rar asa ceva!</div><div>Nici mie nu-mi venea sa cred ca nu ma gandeam la nimic murdar, nici un act meticulos de violent. Orele neacumulate de somn probabil s-au stabilit in rutina mea nocturna. </div><div>Oamenii nedormiti mi se par simpatici. Neindemanatici, dependenti de orice, sensibili la galagie si la usi trantite. De-a dreptul stangaci in orice actiune. Din zece lucruri apucate trei erau pe jos iar eu eram mereu cu "scuze"-n gura. "Nu-i nimic, e probabil una din zilele tale, in care ai doua maini de stanga si strici chestii."</div><div>Si totusi eram in stare sa privesc pe cineva dormind si sa ma gandesc la nimic.</div><div>Ingrozitor de fascinat am putut sa fiu de reusita mea. Iar ea dormea acolo, nestiind nimic. </div><div>M-am confesat in fata ei inainte sa adoarma iar apoi am incalcat intreaga confesiunea cu ochii mei de nesatul. Ar fi trebuit sa-i spun ca stiu cum doarme? I-ar fi placut sa stie ca un tanar psihopat a privit-o in jur de patru ore din opt dormite? </div><div>Imi amintesc ca am intalnit odata intrebarea: "Poate un om sa moara de la insomnie?"</div><div>Si amintindu-mi chestia asta incercam, involuntar, sa-mi amintesc raspunsul. Eram deja in a doua saptamana. Acum stiu raspunsul...</div><div>Si totusi, atunci, cred ca daca as fi putut sa dorm nu m-as fi culcat! As fi stat in continuare, privind patul in care nu ma pot vedea dormind, cu o alta caracteristica dominanta exaltata de trupul permisiv al unei femei. </div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1902948266371871510?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-52595697772285607002009-03-11T10:08:00.001-07:002009-03-12T14:56:26.844-07:00Puteam sa ascult sunetele. Ma entuziasmam la fiecare scransnet. Aburi salasluiau pe fata mea, dulci picaturi de transpiratie a caror gust sarat nu-l mai simteam de cateva zile.<br />Stateam intins in raceala cimentului, privind crapatura de lumina ce ma mai umaniza din cand in cand, cand ma scotea din coma. Unii dintre noi visam la inghetata, la o bucata curata de carne in care sa-ti poti infige dintii ca sa strangi cat te tine maxilarul. Ne-am zbatut cu noi insine si am urlat la zidurile reci din jurul nostru.<br />Un lucru urat sa stai prea mult cu tine, sa te accepti ca un mizerabil, dezbracat, aruncat intr-o incapere unde caldura ti-ar fi mai draga decat corpul unei femei.<br />La zgomotul de pasi tresaream impreuna si aruncam cu privirea-n tocul usii. Se vedeau umbrele pe dedesupt si amagitor treceau pe langa usa mea. Nimic miscat in sufletul meu, decat speranta care n-ar muri vreodata.<br />Clanta ramanea neatinsa iar eu imi imaginam cum ar fi un fel de truc sau vreo surpriza placuta sa se intinda dupa clanta dintr-o parte ca eu sa nu pot sa observ vreo umbra. Dar eram paranoic. Dupa un timp, la acelasi zgomot de pasi nici nu mai imi ridicam privirea. Ramaneam zacut pe jos ca un ciorchine cu prea multe boabe stricate, incolacit in jurul propiei mele pudori.<br />Coruri de urlete se auzeau din camera alaturata. Simteam prezenta unui televizor, era ca un sunet placut, reconfortant care ma facea sa ma ridic, mutandu-mi capul dupa bucatica de lumina ce-mi scapa printre iluzii. Nu aveam oglinzi, iar chipul meu era obosit peste masura.<br />Scrasneam din dinti, ma zgariam pe gat sau in palme, si ma spalam cu propia mea saliva.<br />Ai putea sa manaci de pe jos? Ca un porc, curat, a carui goliciune nu mai este atat de scarboasa pe cat de apetisanta cu multi colacei de grasime miscanduse pe ritmul pasilor si-al unei indigestii fortate. Inchis, intr-o camera a caror pereti imi amitesc de cartilajul unei urechi din care am muscat odata. Frantura de lumina se stingea pe obrazul meu cu pieleai iritata. Stiam ca vor veni din nou. Ma adunam cu totul intr-un colt si ma pregateam sa incerc sa-mi inghit limba din nou.<br />As fi vrut sa musc din mine, dar n-am putut sa mor asa ca o larva de ciment.<br />Seara nu se mai vedeau umbrele ... doar zgomotul si usile vecinilor. Nu simteam decat tensiunea gandului ca mi se va deschide usa in orice clipa si mase de animale ma vor zdrobii cu ura pentru care au platit. Avocati, bancheri, juristi, ministrii sau dentisti. Toti sperand la o bucata de carne.<br />Ma gandeam deja la dimineata, la momentul stanjenitor in care o calma umbra va rasari la usa mea si va intra cu un glas linistitor soptindu-mi sa tac, sa nu mai tremur. Mirosul de sapun de casa imprimat in pielea ei mi se parea mai hranitor decat orice alta mocirla modernista de care duceam lipsa in momentul de fata. N-am privit-o niciodata-n ochi. Stiam dupa voce ca-i frumoasa, nu aveam nevoie de o confirmare. Imi era jena sa ma ridic, sa ma afisez in toata splendoarea mea, dezbracat, mizerabil si dependent de carpa ei inmuiata-n apa calda.<br />De ce salasluia pintre corpurile noastre mizerabile. Ar fi fost si ea vreodata in locul meu? Oare e la fel si cu ceilalti condamnati. Stiam ca-i brunetica si ca ochii ei se scalda-n negru. Stiam ca are parul vopsit, si ca nu se machiaza niciodata. Obisnuia sa-mi sopteasca lucruri in timp ce ma alina cu carpa linsa care-n mana altcuiva m-ar fi ranit intr-un mod si mai profund. Am suparat-o o data si ma lasat acolo. Ma rugat sa o privesc cand ma gasit plangand. Iar eu, ca de obicei, am privit in pamant scrasnind din dinti. Nu puteai sa acoperi o voce atat de gingasa, un suflet atat de curat. Credeam ca daca o privesc va pleca de tot sau ca-i voi fura darul vorbirii. Si mai vroiam sa vina pe la mine... Avem nevoie de vocea care ma incremenea.<br />Uneori eram nervos si ma gandeam sa o violez. Iar ea ma alina si gandurile mele inundau camera cu scene de piele strivita sau linsa intr-un mod abundent. Imi instigam sufletul la violenta in timp ce identitatea mea la randul ei zacea intr-un carusel cu jocuri de noroc. Iar ea-mi spala corpul mutilat ca gandul la noptile mele. Imi jucam viata la noroc cu fiecare pumn scapat in fiecare seara. Imi descopeream fragilitatea cand ma agitam pentru putina picatura de adrenalina. Iar a doua zii eram intr-o perfecta conditie molipsitoare de vina prentru domnisoara a carui carpa ma pregatea pentru urmatoarele serii de recurs animalic.<br />Imi povestea de fiecare data diferite lucruri care i s-au intamplat. Dar niciodata nu-mi spunea ca o sa fie bine sau ca voi scapa vreodata. Evita orice modalitate de a ma minti. Iar cand se simtea constransa de situatie tacea. Placuta linistea alaturi de ea. Nu mai eram singur, nu mai vizualizam respiratia mea prin camera sau modul irelevant, isteric al zborurilor de musca.<br />Imi dadeam seama dupa modul in care storcea carpa cand avea sa plece. Zgomotul picaturilor dura un pic mai mult, cu o intensitate profunda, adancinduse putin mai mult. Atunci stiam ca va pleca si ii sopteam un mic pa...<br />Din nou veneau serile si eram cunoscut pe drept ca o larva care se impotriveste. Plateau bani grei ca sa ma bata, sa-si arunce toate vinele asupre mea. Mi-a povestit o data ca se discuta despre mine, despre faptul ca ma impotrivesc si ca ii pacalesc zacand acolo-n coltul meu.<br />Cred ca au si murit cativa. Se mai intampla sa mai ramana vreunul cu mine in camera, zacand pe jos in sange pe vreundeva. Il auzeam cum respira din ce in ce mai usor. Dar nu puteam sa vad nimic in intunericul ala. Si nu ma bantuiau! De obicei veneau cate trei, dar mi s-a spus o data ca am avut parte si de patronul localului care mai obisnuia sa-si bata victimele si in timpul zilei.<br />Imi amitesc ca o data am avut parte de o camera e plina. Plina cu sclavi ca mine si cu birocrati ca ei. Ar fi putu sa mai aduca cativa, iar apoi sa traga de cadavre lasandu-ma pe mine acolo, in coltu meu...<br />Zacut ca un sclav in celula mea imi asteptam in fiecare seara ratia de violenta cu gandul ca voi fi spalat...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5259569777228560700?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-11681101024855073662009-03-05T16:02:00.000-08:002009-03-06T05:34:16.806-08:00-Te simti ok!? Te deranjaza prezenta noastra, am gresit cu ceva fata de tine?<br />-Nu mama... Cuvinte cu content exagerat de ironie.<br />-Aha, pai ce se intampla cu tine de la un timp? Parca nu mai esti tu!<br />-N-am nimic sunt bine...<br />Asa au inceput minciunile din viata mea! Eram inchis in bucataria aia, plina cu vase nespalate si imbibata in miros de vin. Niciodata nu mi-am inteles atractia masochista pentru acel loc. Nu-mi inspira iubire, dar nici nu-mi venea sa plec! Si nu ma consider un tip comod de felul meu, chiar daca sunt mai putin sociabil.<br />Am stat acolo inghitind intreaga discutie ca pe o bucata de pizza pe care nu mai vrei sa o mananci dar o faci oricum pentru ca ai dat bani grei pe ea. Emotile mele s-au transpus in imagini dezolante. Figurile lor erau neschimbate cu cele de ieri sau de alaltaieri.<br />La un moment dat imi venea sa-i crap capul fratelui meu. Il vedeam cum da din cap aprobator, ca un sclav inert si denaturat ce e. Dar singurul lucru anormal din incaperea aia se pare ca eram eu. Eu cu imaginatia mea bolnava si cu obsesia mea pentru puroi. Cum il uram in momentul de fata, imi doream sa-i creasca puroi din ochi, sa fie o amestecatura de sange cu un verde maroniu, sa curga ca o zeama grea cu prea multa pulpa. Vroiam cu tot corpul meu sa il pocnesc, sa-l fac sa nu mai dea din cap ca o muiere si sa bag frica-n el. Pentru toate astea trebuia sa astept sa termine mama de trancanit, sa plece tata la carciuma si sa se duca si batranii la casa lor, ca prea s-au facut comozi la masa noastra.<br />Ca niste cersetori, veneau aproape in fiecare zi sa manance cu noi, sa-si diminueze cheltuielie si chipurile, sa ne tina companie. De unde, saracia nenorocita care se instalase-n viata lor ma deprima intr-un mod constant, ostil... Ma deranja chipul obisnuit sa fie madru si independent, unde cererea de ajutor era ca o anomalie. O piele elastica pentru care zambetul nu mai era un obstacol, radeau cu pofta iar spre deosebire de mine pe ei nu-i mai dureau obrajii. A tras timpul de pielea lor nenorocita asa cum as vrea sa trag si eu cu dintii.<br />Si erau prezenti, mereu acolo, la fiecare observatie, in fiecare scena din zi, dandu-si cu parerea. Parerea lor care a supravietuit comunismului si doar prin acest simplu fapt, fara sa mai insiram alte "n motive", este extrem de importanta.<br />-Noi vedem altfel problema ...<br />Eu va vad morti! Sunteti niste cadavre, niste morti-vii care se plimba-n casa mea cautandu-si un loc pentru cand vor muri iar nici una din cele doua lumi nu-i va primi. Vor veni in fotoliul tatalui meu si vor strica telecomanda, ii vor da mamei cosmaruri si mie constipatie.<br />Niciodata nu le-am spus asta, dar mereu vroiam s-o fac! Sufletul meu se trezea la viata pe masura ce murea al lor, in timp ce se repetau din ce in ce mai mult si cu cat uitatu mai multe.<br />Ii intrebam ce-au facut alaltaieri doar din satisfactia mea petru a le vedea fetele crispate cand trag de mintea lor zbarcita sa-si aminteasca. Si aveau o viata de-a dreptul oribila, plictisitoare, unde o sfoara atarnata pe o clanta era ceva mult prea inventiv. Iar ei nu-si aminteau...<br />Cred ca daca eram in locul lor ma inecam in tusine! Orice numai sa nu atarn de de copilul meu, al carui bun simt ezita sa ma dea afara din casa.<br />Ceasul bate ora zece, si lucrurile devin agitate. Tata se scuza de la lectile mele de morala si se duce sa se schimbe. Cele doua cadavre se ridica de la masa, iar mama slabeste lanturile stiind ca atmosfera de morala si de vinovatie din sufletul meu, care nu a existat niciodata, s-a scurs. Toate acele lucruri complicate, dintr-o data se reduc la o calatorie pe care o vor face toti.<br />Dar pentru fratiorul meu mai mare in seara asta avea sa fie o alta calatorie. Nici nu se asezau bine vasele in chiuveta si-l auzeam cum se ofera sa le spele, sa mai suga putin la ugerul puterii.<br />Suge puiule, suge si pentru mine, caci maine-ti vei da seama ca a meritat!<br />Ma uitam la arcadele lui descoperite, cum avea parul prins in coada si cum mi se parea ca are pielea mai fina decat cea de caprioara. Spala si spala fara oprire, nu avea nici cea mai vaga idee ca-l observ asa cum n-am facut-o niciodata. El mutase deja, dadu din cap! Slaba mutare... Randul meu avea sa fie putin mai distractiv. M-am retras in camera mea si am pupat-o apasat pe mama, lasand multe bale pe obrazul ei. L-am strans in brate pe tata si i-am spus ca il iubesc. Nu a fost observata brusca mea confesiune. Totul s-a intamplat mult prea repede, nesemnificativ.<br />Am urcat scarile incercand sa mi dau seama ce fel de pasi fac. Cunosteam cine urca dupa zgomotul pasilor, tata avea niste pasi grei, amortiti de oboseala si incarcati cu indiferenta zilei de maine, mama niste pasi usori, care mai mult scartaiau scara aia infecta decat sa o miste, iar fratiorul meu niste pasi de robotel a carui telecomanda nu mai avea baterii, parca lovea cu capul mergine peretelui cand urca, cu mersul lui dezordonat si enervant.<br />Imi placea sa trag de mainile lui cand eram mici, as fi vrut sa le rup ca si cum se rupe plastelina.<br />Imi placea sa-l lipesc cu capul de podea si sa-l vad cum urla si face orice doar ca sa se elibereze. Punctul ala din spatele capului lipit de parchet, mainile mele lasate pe fata lui, ale lui aruncate in toate directile. Ii lasam gura libera sa ma uit in gatul lui cand urla. Si il tineam asa in jur de o ora, cand se trezea, pana cand nu mai suporta mama urletele si venea sa ma pedepseasca.<br />O data am fost pedepsit si mama a dat sa iasa ca sa ma incuie acolo. Fratele meu mi-a scos limba fericit si a dat sa plece si el din camera. Am apucat sa-l trag inapoi fara sa vada mama si ma incuiat cu el in camera. Am fost pedepsit iar el cu mine. I-am indesat o soseta si-un fular in gura si am inceput sa-l ciupesc. L-am legat de pat, am umplut un pahar cu flegme si i l-am turnat pe fata. L-am muscat de spate pana m-au durut dintii, si astazi ar fi avut urma.<br />Si el era frumos nervos, plangand sau abatut. Il chinuiam pana cand nu mai putea, pana cand se resemna si-si dadea seama ca e doar ceva emotional, ca durerea-i doar un sentiment impus. Atunci ii dadeam drumul si ma privea mirat crezand ca maine va scapa. Nu a inteles conceptul, desi l-am aplicat cat am trait cu el.<br />Am auzit pasii de robotel urcand scarile, m-am ascuns dupa usa si mi-am dat seama ca mai bine de atat nu se putea: ai mei erau jos, batranilor le lua o ora sa plece, niciodata n-am auzit vreo cearta de jos deci nici ei nu vor auzi nimic!<br />S-a deschis usa scartaind iar eu am inchis-o cu capul lui. A ametit putin si l-am trantit din nou ca sa lesine. Porcul nu a lesinat, din nou si iar si iar pana cand i-am spart arcada. Chestia aia care-mi placea de prea mult timp. A lesinat intr-un final... L-am legat sub pat, de maini si de picioare, i-am bagat sosete-n gura si le-am fixat cu banda adeziva. Am facut patul ca sa nu se vada ce-i sub pat si m-am apucat sa citesc.<br />Peste cateva ore o aud pe mama cum urca scarile nelinistita. Isi cauta comoara.<br />-Puiule l-ai vazut pe Vlad?<br />-Nu mama, s-a dus acasa la Cristina ...<br />-Aha, cand se intoarce sa-i spui ca i-am pastrat clatite.<br />-Ii spun mama...<br />Patul se misca usor sub mine, dar nu era nimic de observat.<br />Mereu ii lasa cate ceva, modul ei de-ai spuna ca-l iubeste, mie obisnuia sa-mi lase bani ca sa ma joc... Stia ca-mi place sa ma joc, sa-i umilesc pe cei infranti in toate modurile posibile.<br />Pe la ora doua s-a intors si tata, l-am auzit cum si-a tarat corpul greu in dormitor.<br />A doua zi au plecat si ei la munca. Iar eu am ramas singur cu micul meu fratior...<br />Am ridicat salteaua de pe pat, si am dat scandurile la o parte, ca-mi era prea lene sa-l mai dezleg.<br />-Ce faci puiule?<br />A inceput sa dea din cap in toate partile si sa-si mareasca ochii incercand sa urle.<br />-Nu poti puiule si n-are sens!<br />Ma deranja sa fiu discret, vroiam sa-l vad in cerul gurii.<br />-Ti-ar placea sa-i fac o vizita Cristinei? Sa ma joc putin cu corpul ei. Mereu te-am invidiat pentru norocul tau cu ea. Obisnuiam sa ma duc sa-mi iau tigari si sa o vad pe geam intr-un sutien de culoare inchisa cum fumeaza din sufletul meu. N-ar fi corect ca doar tu sa te bucuri de ea, doar fiindca ai trei ani in fata mea , nu?! Tu, nici macar nu fumezi!<br />Lacrimile au inceput sa curga pe langa arcada lui, colorata cu sange inchegat.<br />N-ar fi corect sa nu pot sa ling si eu putin din spatiul restrans dintre coapsele ei.<br />Plangea speriat ca o muiere abandonata. Ajungeam cu el acolo! Mi-am zis ca pot sa-l fac sa se sufoce sau sa-si inghita limba dar am fost prea increzator. Am continuat sa-i spun cum am sa ma joc cu "fosta lui prietena" dar nu a fost destul!<br />Avea tata un desfacator de conserve, ruginit, aruncat pe undeva prin garaj. Era o chestie cu care obisnuiam sa-i tai sireturile de la bascheti cand ii avea-n picioare, ca sa-l fac sa planga si apoi sa se roage de tata pentru alti bani. Am gasit unealta si m-am intors la el.<br />-Ce faci Vlaaad? Emotionat, m-am urcat pe el...<br />-Am o mica surpriza pentru tine... Si i-am aratat unealta. Ingrozit a inceput sa dea din nou din cap, sa incerce sa se miste, s-a speriat teribil. Timp in care eu mi-am aprins o tigara.<br />-De ce te zbati? Mi-ai scapat vreodata? Si se speria mai rau... Daca ar fi urlat ar fi facut-o mai rau decat un porc dinainte de taiere, mai rau decat o femeile violata. De fapt am impresia ca o femeie in timp de viol se resemneaza cu durerea, el nu facea asta...<br />I-am rupt camasa cu desfacatorul si am inceput sa desenez pe pieptul lui. In scurt timp sangele nu ma mai lasa sa vad nimic.<br />-Imputitule! Ma duc sa caut un prosop.<br />M-am intors, inca plangea ...<br />-Te doare inca? L-am pupat in frunte si i-am spus ca-mi pare rau. Am tras blugii de pe el si am inceput sa-l tai pe interiorul coapselor. Lacrimi, urlete si lacrimi.<br />-Cristina! Cristina, Cristina ... Cristina!!! Ii cantam, urlam zambind marindu-mi ochii.<br />-Ma intorc imediat! Si m-am intors cu un borcan de sare si am inceput sa arunc pe el.<br />La un moment dat, m-am gandit sa-i bag degetul in talpa. Am scobit cu desfacatorul pana cand am facut o gaura destule de mare pentru un deget. Si mi-am indesat degetul inauntru ca intr-o placinta. Ciudata senzatie...<br />-Atat de intimi nu am fost niciodata!<br />-Sunt sigur ca Cristina nu ar plange atat.<br />In timp ce-mi divulgam secretele inainte sa-l omor, am auzit usa de la intrare. Era tata!<br />-Prea putin timp am avut ca sa ma pot distra cu tine!<br />I-am infipt desfacatorul in gat! Am scobit putin dupa marul lui adam si l-am lasat asa, acolo...<br />M-am sters repede pe maini cu servetele umede si m-am schimbat de haine.<br />Am coborat si l-am pupat pe tata si-am plecat.<br />-Si de ce ti sa parut interesant sa-mi povestesti mie toate astea?<br />-Daca nu sunteti un artist, macar sunteti un doctor!<br />-Cand pot sa ies de-aici?<br />-Calmeaza-te Adam... tu nu mai iesi de-aici!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1168110102485507366?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-54241149525241725672009-03-04T11:41:00.000-08:002009-03-04T12:36:56.054-08:00Cand am ridicat privirea din pamant, am observat ca e noapte si ca vantul mi se pare mai cald. Distanta dintre mine si orice al obiect mi se parea mult mai restransa. Pielea mea era doar lipita de oase iar toti cei din jur imi pareau umbujorati. Sistemul lor reactiona la frig, senzatile corpurilor din jurul meu erau mult mai intense. Totusi le confundam cu umbrele. Vedeam dincolo de hainele lor, treceam de piele iar prin senzatii si umbrele lor degajau caldura. Extremele se redefinisera: cald sau rece.<br />Unghile mele mi se pareau mai tari, erau mai tari! Aveam mainile sensibile la atingere, articulatile volatile si un gust bine definit de uscaciune amara in gura. Mirosuri, au inceput sa ma invaluie, parfum, aftershave, plasticul de un miros grosolan de grasime din rujuri. Cele rosii erau cele mai plastice, cele mai uscate. Ciudat, ceva ce obisnuiasca sa imi placa, sa ma atraga atat de mult acum sa ma dezguste!<br />Am luat-o din loc, pluteam, ma miscam printre ei, ma furisam cu privirea si degustam intreg conceptul al fiecarui personalitati. Treceam pe langa niste carti, citind senzatii, scurgeri de ganduri, frici si sentimente de obligatie. Fiecare dintre ei avea o trasatura dominanta, un deliciu, o scapare si un posibil gust. Incercam sa-i gicesc dupa miros: amar, un om de varsta a doua imbracat intr-o haina de blugi si dat cu o gramada de aftershave; un tigan care era scarbos de dulce cu pielea lui tabacita de cauciuc, nici un deliciu! O tanara finete, cu pielea-i alba si gustul pur, atragator, rafinat. Ma simteam atras de gatul ei, ochisorii ei timizi se jucau cu mintea mea.<br />Hraneste-ma, imi soptea, sortita supuneri, trezita in corpul meu ca un mic demon suparat. Era in dreapta mea si eu mergeam la pasul ei. Atat cat sa nu ma indepartez de amestecatura de gusturi pe care o lasa in urma. S-a lins pe buze iar eu mi-am lins un coltz. Delicios ar fi fost legamantul dintre noi daca strada n-ar putzea de atatia stersi. Sentimente scrijolite, orgolii ranite, ganduri marsave, dar mult mai putin decat ale mele!<br />Ma gandeam sa o urmaresc acasa, sa ma urc in masina cu ea si sa poftesc la peticul de piele de pe gatul ei, la sanii ei rotunzi si la zambetul ei disciplinat de o finete extravaganta. Dar aveam un loc, unde trebuia sa ajung in mai putin de o ora. Si avand in vedere ca ar fi fost prima oara nu stiu cat ar fi durat. Nu stiam de ce sunt in stare, imi simteam mainile moi, relaxate si cu pielea rigida. Oare asta era adevarata senzatie de putere, de amorteala impotriva curentilor si a frigului asemenea caldurii? Toate aceste simturi in plus, totusi cu atat de multe lipsuri sa fie un design al superioritatii?! Ma uitam in sus si simteam caldura cerului, a copacilor dar nu atat de arzatoare cat ce a oamenilor. M-am urcat in masina, nu in prima care era aproape goala si din care un individ imi facu cu ochiul, in a doua unde era mai multa lume si ea. Am atins bara din spatele ei cu degetele iar ea si-a intors privirea curioasa. Am tras lumina din ochii ei doua secunde si s-a restras in pozitia initiala. Simteam caldura mainii ei pe bara. Placuta respiratie, melodios tempo. Era ca un energizant cu o emblema pe care scria: gratis! Muscabila fiinta...<br />Am coborat, jongland printre umbrele corpurilor lor. Cautam senzatia altora ca mine si dintr-o data, din prima noapte chiar, ma simteam singur. Vroiam sa-mi revars aceasta ura in cineva si sa-mi spal gura cu sange. Setea se intindea adanc in gat scormonind dupa urme de lichid, orice fluid, orice urma de umezeala. Eram mai uscat pe dinauntru decat pe dinafara.<br />Treceam pe langa ei, prin metrou, pe trotuar. Nu banuiau nimic, ma fixau fugitiv iar eu ii alungam cu privirea mea de insetat. Mai dadeam si de cate un gand:<br />-Aoleo, de ce se uita la mine!?<br />-Intoarce-te!<br />-Te rog uite-te in alta parte!<br />-Te rog, fa-l sa se uite in alta parte!<br />Timida, fragila, apetisant...<br />Dar majoritatea dintre ei ma degustau! Cum eram pretentios si la mancare, acum eram si-n sange. Nu ma multumeam cu orice miros. Il simteam chiar si pe cel al fotoliului, al cearceafurilor. Ii vedeam pe ei si miroseam casa lor!<br />Nu-mi era mila de sufletele celor care ma dezgustau ci de celor care-mi placeau! Probabil asta era pedeapsa intregii placeri, sa sugi viata dintr-un cerc pe care-l admiri, al carui centru nu te deranjaza, al carui invelis nu e scarbos.<br />Atat de complex, un sistem de senzatii perfect ar avea un gust placut, un miros nu prea dulce, ideal.<br />Doar inceputul, prima seara si ma simteam descoperitorul unei lume noi, o lume trista a singuratatii absolute.<br />Sa stau cu ea in camera a fost o provocare. Trebuia sa ma abtin sa vreau sa simt telecomanda. Sa-mi controlez degetele agitate. Sa nu mai pipai tot. Trebuia sa nu-mi misc brusc articulatile si sa nu ma holbez prea mult. Multe lucruri de cotrolat, putin prea multe. Am fost atent, dar uneori uitam de mine. Dar nu si-a dat seama. Nimic nu e schimbat la mine. Cred ca sunt la fel sau aparent vorbind...<br />Am iesit din nou in noapte. De data asta, cu o plasa in mana. Ma facea mai uman, ma deranja, ma simteam inferior. Si atunci mi-am dat seama ca si inainte eram inferior, iar acum va trebui sa ma prefac ca sunt. Cu o plasa in mana eram om. Aveam nevoie de mancare normala, in plasa aveam diverse comestibile si eram ca ei!<br />Din nou eram out in the open, dar de data asta cu tot timpul din noapte...<br /><span style="font-size:85%;">Cu tot timpul din lume...</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5424114952524172567?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-23715565902132817972009-03-02T03:24:00.000-08:002009-03-02T04:48:38.002-08:00<a href="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SavVY4wnyoI/AAAAAAAAAG0/TI20GDeuYdk/s1600-h/Non_svegliare_il_can_che_dorme_by_SUSSURLO%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5308571209316158082" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 240px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SavVY4wnyoI/AAAAAAAAAG0/TI20GDeuYdk/s320/Non_svegliare_il_can_che_dorme_by_SUSSURLO%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>O gaura, daca ar fi, m-ar deranja sa le vad chipurile, neinduratoare, ce asteapta sa fie distrate. O clipa daca ar fi fost putin mai ridicata cortina, as fi putut sa le vad umbrele lipsite de zambet si pierdute in dorinta de a vedea ce se intampla, aici in spatele scenei. Locul unde noi ne pregatim, cu corpurile noastre obosite si cu fetele dezhidratate de atata osteneala. </div><div>Ne aruncam in ochii lor, nesabuiti, in aplauzele lor care duc la dependenta. Cadavre cu sfori al carui suflet este intr-un scenariu, uitat intr-un birou... </div><div>Scuipat in lumina reflectoarelor, il privesc pe pustiul blond cu ochi albastrii din primul rand. Trist, obligat sa vina, sa asiste la epuizarea noastra mascata de atatea zambete si zel. </div><div>Natura lui de copil cinstit, ma deranjat in seara aia, amintindu-mi de toate jucariile de care ma bucuram intr-un mod obligat si nu mai putin fals. Si ma privea ca si cum ar fi un Craciun, o zi de nastere sau orice alta festivitate la care era si el obligat sa participe nu doar cu prezenta. </div><div>Nu! Acum era in sala mea, pierdut printre artisti, privind cortina ridicata, privind actorii, vazandu-ma pe mine cum ma leganam in fata unui muribund. La privit pe tatal lui in ochi si ma fixat din nou, certandu-ma pentru impertinenta mea. Cum cutezam eu sa-i fac pe toti sa se muleze dupa toate acele gesturi, scrise, deduse de oameni emancipati, care nu aveau nici un alt scop decat sa faca sala sa aplaude. Nici un alt suflet decat al autorului. Manopera pe care multi si-o insusesc crezand ca-i reprezinta si ca asa sunt ei... Avem un pusti in primul rand, pe care nimeni nu-l va ridica! Nimeni nu-l va observa si nimeni nu-l va lua in seama. Urla, trist, in mintea lui iar nimeni nu-l mai asculta, demult... Si sta in primul rand! Unde deranjul lui ma complexeaza, instrainandu-ma de toti cei invitati la esavod. </div><div>Daca as fi un orator, le-as dicta manechinelor sa plece. Sa plateasca dar sa plece!</div><div>M-am aruncat intr-un fotoliu, si mi-am trantit doua sute de vodka. Nimic etic in tot comporatmentul meu. Nu faceam decat sa creez o legatura intre noi si public. </div><div>Platforma a vicilor, unde noi fumam, ei beau si toti suntem la teatru!</div><div>Renuntasem la complezanta, si nu ma mai taram ca un vierme in noroi asteptand nerabdator rezultatul final, intr-un cerc vicios unde toata lumea manipuleaza, noi eram tratatul de pace.</div><div>Zidul sau fereastra dintre cele doua lumi, cei ce indrasnesc si cei ce doar privesc, dintre cei care fumeaza si cei ce beau, dintre artisti si manechine. Locul unde manechinele plateau artisti consacrasti pentru o alta spalare de creieri. Iar noi eram unealta maniplatoare in tot acest concept.</div><div>Ma vedeam in locul pustiului, cautand alte scenarii si alte motive. Obosind de-atata straduinta pentru a gasi greseli. Dezamagit de imperfectiunea fiecarui act din motive subiective. Pregatit sa invat sa mint un pic mai mult, un pic mai bine si cu putin mai multa usurinta. Atent sa descopar secretul unei minciuni...</div><div>Din nou vroiam sa fiu un orator, din nou vroiam sa plece. Doar ca de data vroiam sa nu ma misc, sa raman trantit in micul meu fotoliu, cu un picior aruncat intr-o parte si cu paharul plin de praf pe margini. Din nou as fi vorbit in soapta, dezinteresat si mult prea obosit. Le-as fi spus sa-mi lase mie copilul din primul rand, sa-l invat secretele din teatru. Sa-l invat cum sa respire si sa minta in paralel. Sa intre-n casa ca si cum nimic nu s-a intamplat si sa priveasca-n gol in camera lui, cautand din nou adevarul, renuntand doar pentru el la minciuna pe care tocmai a spus-o. </div><div>Dar pustiul nu mai pleca, publicul nu mai pleca. Asteptau ca niste autisti calmantul crizelor de personalitate, noua minciuna, noul eter!</div><div>I-am lasat sa muste din tot efortul nostru, din cearcanele noastre ce nu mai puteau sustine corpurile obosite. Le-am arata bataturile din palma, pentru care ne-am tarat prin vechituri, iubind si mangaind, nesabuiti, femei, incercat sa mai simtim la fel cu palmele noastre tocite, corpul fin si ingrijit al unei nimfe de o finete induiosatoare. Ma simteam tocit, epuizat si murdar in asternuturi curate, pentru ei! Pentru aplauzele lor, pentru minciunile mele, pentru geniul sclav creatiei care ne-a lasat-o noua sa o mintim si s-o vociferam cu tact si personalitate. </div><div>Am privit cortina lasandu-se cu aceasi viteza, cu care eu lasam obosit jaluezlele in dimineata. Am iesit sa fim vazuti, putin mai sinceri cu fate relaxate si lipsite de automatism.</div><div>L-am vazut pe pustiul blond, alergand la mine cu un buchet de trandafiri. L-am rugat sa ma astepte putin, sa-i dau ceva in schimb. Era doar un copil, trimis de ei, falsificatorii de indeditatati care vroiau sa-l modeleze dupa bunul lor plac. I-am scris un bileltel...</div><div>"Copil de manechine, nu dispera si pastreaza-ti sinceritatea doar pentru tine.</div><div> O minciuna buna mereu trebuie sa contina un strop de adevar.</div><div> Te-am iubit in seara asta copilul meu, mai mult decat am iubit vreodata-un manechin!"</div><div>-Te rog, pastreaza asta! </div><div>Am privit-o pe doamna in rosu, cea mare si grasa din spatele meu si am plecat uitandu-ma la ce scaun a ocupat pustiul...</div><div>"-Pustiule! Ce-ti place in teatru?</div><div> -Cortina..."</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2371556590213281797?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-43459003433012077262009-03-01T03:16:00.000-08:002009-03-01T03:55:26.764-08:00Margele, margelute, multe ceasuri si busole. Busole noi care pareau vechi si functionau, deloc.<br />Inele de argint, cu pietre negre, albe si de un rosu sangeriu. Un sah chinezesc a caror figurine ma furau din magazin. Am iesit constrans de nevoia de nociv.<br />Privind lumea, incordat, in dezordinea suprasolicitata de toti, imi continuam drumul inspre partea cealalta a strazi. Compania mea era una intelegatoare, al carui chip te modela intr-o forma lejera de siguranta si delasare, simtind tacut putina libertate. Eram incordat dar liber!<br />Fustrarile mele se opreau in ochii altora, cand ma loveam de moalele gandurilor. Toata lumea-mi parea ciudata, inecata in probleme despre ziua de maine sau despre vinerea viitoare. Iar eu ma consumam pe faptul ca celalat trotuar are mult mai putine gauri si masini parcate.<br />Am inceput sa ma intind usor cu mersul inspre partea stanga, iar compania mea, nebanuind nimic, mulandu-se dupa intentia mea. Lucrurile stateau la fel si pe celalat trotuar. Dintr-o data vroiam inapoi! Nu stiam cum sa o spun, nu stiam cum sa ma explic, dar vroiam pe celalt trotuar, din nou!<br />Cunosteam toate detalile si ma deranja enorm masina de inghetata parcata in fata mea. Am ales sa o ocolim. Inconstient, involuntar, bineinteles...<br />Ne indreptam incetul cu incetul spre coltul chioscului cu multe acadele unde aveam sa-l intalnim pe tovarasul meu cersetor care mereu cand il serveam cu o tigare, vazandu-mi pachetul plin, cu mult tact mai imi cerea inca una. Barbos, spalat, cu dintii perfect albi si o costumatie care prin anii 8o ar fi fost destul de sic. Obisnuia sa se spele la o tasnitoare iar eu treceam mereu mancand ceva si ma simteam in plus. Si lucrul care ma deranja cel mai mult la el era ca nu era de-aici. Parca dadeam noroc cu el si il vedeam cum cobora din tren, zambind, emotionat de suprizele Bucurestiului pe care nu le cunostea inca. Ii vedeam chipul trist, dezamagit, intr-o alimetara, pentru raspunsul rece si lipsit de compasiune pe care l-ar fi primit la cererea unui pachet de tigari. I-as fi dat un pachet intreg de tigari, din buzunar doar pentru zambetul ala de copil crescut modest.<br />Am ajuns in coltul veseliei iar prietenul meu nu mai era. Nu vedeam decat o coada de oameni prost imbracati, un curcubeu cu prea mult albastru. Dintr-o data cele trei bucati imi ajungeau, doar sa nu ma hranesc cu amintirile discutilor in doi. Obisnuia sa-mi povesteasca din micile lui peripetii iar eu il ascultam plapand, pregatindu-mi urechile si mintea sa nu pierd nimic. Eram o lipitoare a imaginilior iar el un povestitor care imi dadea din viata lui. Singurul lucru pe care il mai avea si mi-l dadea mie in fiecare saptamana, putin cate putin. Iar acum nu mai era acolo!<br />Ganduri negre mi-au invaluit mintea si m-au facut sa tremur. M-am uitat nevrotic la toti cei de la chiosc, gandindu-ma daca i-au spus ceva.<br />Am plecat distras de compania mea, cu farame de amintiri. Ii reconstruiam, printre randuri, chipul, forma barbii, ochii negri si toalele spalate pe bucati...<br />Am uitat din nou de el, alergand aleatoriu dupa alte ganduri.<br />La un moment dat, am prins unul frumos! Si era al meu. Urmarind o silueta, cu mersul intepat, cu mintea plecata dupa masina de inghetata din spatele nostru. M-am intors privind trecutul, am zambit lasciv si mi-am vazut de drum ca trebuia sa traversam. Am ajuns pe bulevard.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4345900343301207726?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-68020498533443349082009-02-27T15:21:00.000-08:002009-03-02T05:11:03.408-08:00Dupa discutia din seara asta, m-am declarat scarbit! Ne-am intalnit mai multe persoane si am inceput sa debitam. Amici, prieteni si ca de obicei si o caruta, doua. Nu poti fara! Oricum, fie vorba intre noi, de obicei detaliile astea nu prea conteaza. Poti sa vorbesti neintrerupt si cu capusa de fata! Barem de fata cu un handicapat care-si proiecteaza fata de lentilele tale de contact gandindu-se la o idee...<br />Am parcurs mai multe subiecte si intr-un final lipsa de inspiratie s-a materializat intr-o discutie despre lucruri spontane... Enumerand mai multe, un erudit a inclus si <strong>conceptul de sarut </strong>in aceasta categorie.<br />Ce-i spontan in a saruta pe cineva? Adica, nu e ca si cum ai bea o bere... ca saruti! Primesti mult mai putin lichid, cu un gust cu mai multa savoare care face reclama la guma de mestecat si care te face sa te gandesti la sarmale, lasandu-te cu un obiect in plus la masa!<br />Dar ai o tema de gandit!!!<br />Nu am nici o treaba cu protectia consumatorului, dar guma ar trebui ieftinita si refolosita mult mai des! Ne-am certat si ne-am jignit atat de mult pe tema asta, incat, in momentul de fata, am senzatia ca daca o iau pe o tipa si o las sa ma priveasca cum ma ling singur intre degetele de la picioare, sunt mult mai spontan decat daca mi-as baga limba pe gatul inecleit al unei adolescente sub varsta mea! Daca ar fi sa materializez si sa fac o clasificare sunt in top 200.000 cei mai spontani oameni din Romania, impreuna cu alti 199.998 de cocalaro-manelisti!<br />Sunt atat de spontan incat aleg sa mananc un mar decat sa ma ling cu o tipa! Si de fapt sunt un ipocrit si jumtate, ca m-as linge oricand cu tipa aia, doar ca am ales eu sa fac pe interesantul! Sunt in stare sa scriu doua pagini despre metabolismul fostelor mele si sa il prezint viitoarei foste, decat sa o lipesc de perete si sa imit o scena din "A lot like love".<br />Atat de dezgustat, ma simt, din cauza lipsei mele de imaginatie, incat maine am sa ma trezesc ca de obicei la ora 12 si am sa stau sase ore, asteptand momentul in care ma voi imbraca, in care voi turna o sticla de parfum pe mine si in care voi merge in Fire, alaturi de ceilalti pokemoni, ca sa imi fac curajul sa ma ling cu vreo pustoaica de doi ani si un buletin! Ca sa fiu spontan...<br />N-am sa-mi inec amarul in tutun si alcool, adevaratul motiv pentru care jumatate din populatie iese in oras, n-am sa port o discutie filosofica despre statutul meu de inapt social de care trag cu dintii! Am sa fiu spontan si am sa ma ling cu prietena ta! Am sa ma eliberez de jumatate din hormoni lingandu-ma cu tine si de cealalta jumatate acasa cu imaginatia de care nu am dat dovada cand eram prea ocupat ca sa te inec cu densa mea saliva. Imi voi forma o noua colonie de hormoni in timp ce va povestesc voua, amicilor mei, despre cat de spontan am fost si o voi neutraliza pe toata poimaine in aceleasi doua etape. Sunt atat de spontan incat am sa ma declar proscris de dreapta pentru ca-s stangaci!<br />Ma numesc Spontanul Licurici si sunt in stare sa-ti sparg o sticla in cap decat sa ma sarut cu fata ta de impins vagoane!!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6802049853344334908?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com32tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-55336451945229371202009-02-25T04:26:00.000-08:002009-02-28T05:33:11.461-08:00Stateam si ma gandeam zilele astea, de ce sa fac atatea diferente intre barbati si femei, discriminari si alte diferite clasari in societate in functie de subiectivitatea ficaruia.<br />Eh, in timp ce vizualizam aceste lucruri plus altele imi tot veneau in minte celebrele expresii<br />-barbatul este un porc!<br />-femeia este o curva!<br />Am citit o groaza de bloguri care sustin partea uneia dintre tabere. Si de fiecare data am vazut mereu acelasi motive pe care le gandim cu toti deja.<br />Nu mai e nevoie sa le mai scrieti! Stim!<br />Stim cum sunt barbatii, stim si cum sunt femeile! Stim ca sunt irascibile in perioada dificila a lunii, stim ca se hranesc numai cu sufletul tau si cu ciocolata.<br />Stim care sunt intentile, stim care sunt rautatile si modul in care se completeaza toate aceste mizerii.<br />Parerea mea personala, este ca trebuie sa fi un complexat ca sa te ataci atunci cand o tipa iti spune ca esti un porc ca toti ceilalti barbati! Gresit! Nu esti porc, esti doar un inapt care este mult prea incapabil sa-i demonstreze unei tipe ca el nu face parte din majoritate, ca e diferit si ca exista un strop de imaginatie in personalitatea lui!<br />Daca te simti la astfel de afirmatii atunci identitatea ta personala sufera de multe goluri! Si nu ai nevoie de o femeie pentru a-ti umple acele goluri! Ai nevoie de <strong>lista</strong>!<br />Ce este lista?<br />Lista este un lucru sacru pentru identiatatea ta!<br />Lista este cheia catre adevarata ta personalitate!<br />Lista este drumul tau spre libertate!<br />Lista este cel mai important contract, mai important decat certificatul tau de nastere sau mai importanta decat moaca ta de imbecil castrat din buletin. Mai importanta decat orice operatie sau circumcizie! Lista pentru tine este moralul idealului tau ca individ!<br />Vine un moment in viata fiecarui pusti in care renunta la pazitorul suprem al pudismului: procesul de dezvirginare! Atunci el realizeaza ca are o groaza de defecte si are senzatia ca va scapa de mai mult de jumatate dintre ele doar renuntand la acest lucru. Vrea sa se simta si el barbat, vrea sa nu mai rada baietii lui de el ca are doar o putza inactiva si vrea sa-si dovedeasca propiei persoane ca e bun la ceva.<br />Va suferi in tacere si va astepta acea clipa cand toate defectele lui se vor canaliza intr-un singur scop: sa para bun la pat prima oara cand si-o pune!<br />Se va uita la filme porno, sa va uita la teen movies pentru a adopta atitudinea unuia cu putina experienta. Va cauta in toate persoanele din viata lui, acel personaj care indeplineste toate calitatile de care ar vrea si el sa dea dovada si va studia drumul spre estetic. Totul este sa nu se faca de rusine!<br />In acel moment cand va fi prima oara intre pulpele unei femei, sa para sigur pe el, ea sa fie doar o alta tipa cu care si-o trage si totul sa aiba o continuitate care n-ar lasa nimic de banuit!<br />Ok... asta se intampla o buna perioada de timp, documentarea nu are un timp nelimitat! Stii ca ai un termen si nici ala nu stii de fapt cand e! Stii doar ca trebuie sa te grabesti pentru ca in orice clipa o tipa, cat de cat draguta, va vrea sa si-o traga cu tine. Iar tu tre' sa pari OK!<br />Treci si de asta, ti-o tragi cu prima tipa si esti foarte fericit cand te vezi facand chestia asta. Te observi acolo in mijlocul situatiei, mutand munti, sorbind izvoare in savoarea mirosurilor si a pielii. Esti bun, esti incredibil, esti fenomenal iar ea gafaie ca o vaca in al carui uger zace intreg iadul!!!<br />Descoperi mirosul de sex, descoperi senzatia de jena, descoperi o gramda de lucruri si doar atunci iti dai seama ca nu ai terminat. Atunci te privesti in adancul sufletului si realizezi ca esti un nimic si ca n-ai facut nimic! Experienta ta, pe care tocmai ai acumulat-o dezvirginandu-te, este echivalenta cu experienta de viata a unei furnici!<br />Atunci subconstientul tau creeaza o <strong>lista</strong>!<br />Lista, care este o forma de manifestare a sufletului tau launtric de muritor de rand pentru o gramada de lucruri pe care trebuie sa le faci si pe care nu le-ai facut inca. Fie pentru ca nu ai avut timp, fie pentru ca nu ai stiut.<br />Lista este acel lucru pe care cand l-ai completat te simti implinit, relaxat ca si cum timpul nu ti-a mai luat-o inainte.<br />Fara lista esti doar un pusti complexat, care nu are nici o treaba cu adevarata voluptate a sexului!<br />Si te pui pe treaba! Nu stii exact ce ai de facut, dar subconstientul tau stie si te va ghida pe parcursul situatiei...<br />Stai si te gandesti, la ultima ta partida de sex, care pentru tine a fost prima! Si iei fiecare lucru in parte si incerci sa-ti dai seama unde ai gresit sau cat de bun ai fost. Si gasesti din ce in ce mai multe goluri in lista. Astfel te pui pe agatat. Te vei culca cu aproape orice tipa doar pentru a-ti satisface diferite curiozitati.<br />Sa luam oralul, de exemplu. Ti-ai pus-o doar o data si si atunci ai avut ghinionul ca tipa sa nu ti-l faca! Vrei sa vezi cum e... te vei culca cu o tipa care te va satisface in acel mod, dar nu vei avea nici un termen de comparatie! Asa ca te vei mai culca cu un <strong>n</strong> numar de tipe pana cand subconstientul tau va fi convinst ca stii totul despre acest subiect! Nu te poti programa, nu-ti poti mintii constientul! E un lucru care trebuie sa-l faci!<br />Si asa vei face cu toate chestile alea marunte din sex pana cand lista va fi completa!<br />Vei incepe cu lucruri, simple, fizice si vei termina cu sensibilitati de personalitate! Iti vei satisface toate fetish-urile ... vei manca carne de om, sufletele vrabiutelor de rand.<br />Daca lista iti va spune sa futi o mama, vei fute o mama!<br />Acum, daca stai sa te gandesti, lista e periculoasa! Vei atrage ura multor tipe, din simpla ta dorinta de a merge mai departe, de a trece la urmatoarea etapa a listei, vei lasa multe tipe cu gura cascata. Vei intalni chiar si tipe de treaba cu care tu te-ai potrivi! Dar nu conteaza asta pentru ca tu esti pea preocupat cu completarea listei. Daca va fi ceva stabil intre voi, va trebui sa astepte ea, nu lista! Astfel vei cadea intr-un cerc vicios, unde femeile te vor judeca iar tu, fara sa vrei sa le ranesti, in vreun fel sau altul, vei vrea sa-ti termini lista!<br />La inceput daca esti destept, si ai un strop de personalitate, totul va merge struna. Dar dupa un timp, catzele se vor vorbii! Tot targul si toata piata va stii ca esti un curvar nenorocit care nu vrea decat placeri carnale. Ei nu stiu de lista! decat in subconstientul lor si nici asa n-ar recunoaste pentru ca si-ar arata adevarata lor natura. Care este doar una comuna...<br />Te vei lupta cu gura lumii si vei indura ororile esecului doar pentru lista!<br />O data ce ai trecut de acel punct, totul se invarte in jurul listei.<br />Pentru fiecare om lista este perceputa intr-un anumit fel. Normal! Toti suntem diferiti intr-un anume mod. Pentru unii lista va fi mai mica, pentru altii lista va fi una densa si dificil de completat. Mai sunt cei pesimisti, care se complac in situatia lor iar lista pentru ei va deveni acel lucru pentru care vor plange si la batranete.<br />Lista ta va fi diferita de a altora, in functie de ambitile tale si de modul tau pervers de a gandi.<br />Lista exista si la femei! Da... Doar ca definite prin natura diferite de noi ele percep altfel lista.<br />Numarul de persoane este mai scazut dar durata relatiei este mai lunga. Lista lor are o valoare mai mult masurata in timp.<br />Astfel sa nu te simti ciudat cand iti va arunca lucrurile in strada dupa sase luni. Sa nu crezi ca in acele sase luni ea te-a iubit. Poate a tinut la tine, dar ce era prioritar? Lista! Ai fost pe lista puiule!<br />Nimeni nu-ti va explica ce-i lista! Te vor face nesimtit, si-ti vor tranti toate defectele in fata, doar ca sa nu-ti explice! E prea complicat ... dar tu de fapt ai dat de o alta persoane cu o lista!<br />Cel mai placut este cand dai e o tipa, care la randul ei isi face lista. Totul e simplu, lucrurile merg usor si obtineti amandoi ce vreti.<br />Iti vei judeca si anumiti prieteni in functie de lista. Nu vei mai vorbi cu cei care te dau de gol sau care-ti strica imaginea, pentru ca deja ti-au stricat-o catzele barfindu-te pe la prietenele lor, ca te folosesti de secretile lor vaginale! Iar tu ai nevoie de aliati in lupta asta, va trebui sa lupti, pentru fiecare etapa a listei, sa strangi din dinti si sa disperi pentru ziua in care te vei elibera!<br />Cand lista ta va fi completa, atunci vei fi un adevarat artist. Unul care a suferit si a muncit pentru idealul sau, pentru individualitatea sa si pentru dorinta de a se descoperi pe sine! Vei fi creatorul placerilor tale din subconstient, calatorul rencarnat intr-un individ relaxat, si trecut prin viata.<br />Abia atunci, cand vei fi cu adevarat trist te vei putea uita in metrou la o tipa si vei putea privii prin ea, fara sa te atinga in nici un fel. Fara sa te gandesti la lista, fara sa privesti in alta parte. Pur si simplu: imun ...<br /><br /><br /><p></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5533645194522937120?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-44530171023299117052009-02-24T01:03:00.000-08:002009-02-24T02:26:12.095-08:00Intr-o atmosfera plina cu corpuri. Multe zambete insotite de o putere mult prea exaltata de abtinere. Toti erau imprastiati, toti erau "barbati si domnisori" si toti erau insotiti de imaginile prefacute pe care le vindeau noua trecatorilor. Si da! Erau clienti fideli.<br />Cum am mai spus, multe corpuri, prea mult ruj si prea putin bun gust. Silicoane aruncate in orice parte a incaperei, unde manopera parea destul de scumpa. Probabil explicatia clientilor fideli.<br />Basul scormonea prin stomacul meu dupa cina pe care nu am luat-o cu o seara inainte.<br />Cinci dimineata si domnisorii imbracati de la Da' Vinci erau prezenti in primele randuri muscand din cravata si savurand un Martini de care eu nu aveam bani. Iti ofereau placerea sa mirosi parfumul lor in combinatie cu dara de miros de piele care plutea in aer, acoperita in fum, gudron si nicotina...<br />Modelele pareau curate, mai putin prefacute decat ei, cu un zambet trist, neobservabil si obligatoriu!<br />Zambeste sau o sa te pierzi pe scena aia undeva in masina vreunuia dintre invidiosii din primul rand.<br />Trei scene si de trei ori mai multi parveniti cu pusculita-n buzunar!<br />Negrul si pielea inca controlau atmosfera, indiferent de marimea pusculitelor desi aparentele sunt inselatoare asa pareau si fetele noastre.<br />Linistea in sala acoperi intreg culoarul de handicapati, instabili, ale caror dorinte nu ramaneau in dormitor cu imputiciunea din ei.<br />Ce cautam eu acolo? De ce m-as fi gandit ca un astfel de loc ar fi o noua experienta placuta pentru mine. De ce intuita mea deloc feminina m-a adus acolo?<br />S-au strambat la mine cand am cerut o cafea. Mi-am dat seama ca nimeni acolo nu bea cafea dar era printre putinele motive serioase pentru care ma aflam acolo si aveam de gand sa trag de el cu dintii!<br />Jumatate din parveniti s-au uitat la mine, in linistea care inca predomina in sala de licitatie a viitoarelor placeri.<br />Un bas linistit, cu o tenta aprinsa de sexualitate a cuprins intreg locul desmatat si uitat de creaturi angelice. Scenele erau goale iar ipocritii asteptau nerbdatori. M-am gandit la cocaina!<br />Parea singurul lucru mai potrivit decat ce vazusera inainte. Daca nici silicoanele nu-i mai multumeau cu iluzia banilor spalati si investiti in pretioasele lor modele care aveau sa-i frece si sa-i spele de disperarea pentru senzatia de control pe care o impune societatea barbatului...<br />Ma uitam la un tanar din primul rand, frezat, barbierit la un salon, ca o astfel de manopera nu era in stare sa compuna, imbecilul. Meticulos, inzestrat cu un ceas care probabil valora cat apartamentul meu pentru un sarac. Il vedeam intr-un pat, dezbracat cu atentie pentru a nu-si sifona pretioasele haine, absorbit de influenta drogului suprem de care nu ar fi avut parte daca nu ar fi avut bani. Il fascina si mai mult, in mintea lui ingusta chestia asta era ca un fel de regula. M-a privit cu o intentie da a-mi impune sentimentul tragic pe care-l considera solutia tuturor complexelor. Si daca i-as fi crapat craniul si m-as fi jucat cu creierul lui nu l-as fi citit mai mult de atat!<br />Atunci am vazut-o cum a aparut de nicaieri, cu parul prins, cu o atitudine calma care ma invaluia si pe mine in amintiri despre desfrau.<br />Angelica fiinta, pentru un astfel de loc, pentru gandurile mele murdare si pentru conformatia mea altruista. Cuvintele ei soptite, cantate m-au deranjat din pricina distantei. Dintr-o data vroiam si eu in primul rand, vroiam si eu un shot si un gram de falsitate. Daca se putea si o trimitere, bine platita, spre dormitorul ei.<br />Ochii reci, insetati de dorinta de a soca, chipul imbracat intr-o piele fina, ingrijita de bunavointa timpului si buzele fructoase ca ma inecau in propia mea saliva. Imi doream sa cant cu ea, sa urlu in ea si sa ma imbrac cu pielea ei in timp ce-i ling panglica care-i acopera sanii strcandu-le forma perfecta, pe care nici unul din ignoranti n-o observa!<br />Cuvandul barbat suna a jucarie din gura ei. Iar femeia era ceva ce eu as vrea sa fiu doar pentru ea. Imi doream sa ma ating si sa ma simt in sanii ei.<br />Imi doream sa fiu domnul O, pentru ea ...<br />O vedeam in patul meu, vorbindu-mi despre persoana ei, uitandu-ma la corpul lins de conturul oaselor ei. As fi vrut sa fiu vampir pentru gatul ei, o jucarie pentru feminitatea ei si un domn pentru sechelele din somn. Am vazut-o ca o garantie a frumusetii, cantand si descoperindu-si pielea pentru niste ipocriti, cu miscari nerepetate. As fi vrut sa-mi vanda mie sufletul ei cu tot ce-i inauntru sa calmez si sa ma joc cu fiara ale caror unghii erau doar lacuite.<br />Nici o culoare stridenta, nici un machiaj superficial, doar pielea si atitudinea cu care ma hraneam uitand ce cina mea ratata.<br />Striatiile de sub brate, cand si-a desfacut parul mi-au muscat buza, modul radical in care isi misca buzele in cuvine soptite, atitudinea zbuciumata cu care se lasa uitata in fata ignorantilor ma ridica la nivelul de nimfoman...<br />Umeri ososi, brate subtiri ridica-te domnule O!<br />La sfarsitul numarului am iesit la o tigara... N-am mai platit cafeaua...<br />Au trimis-o pe ea!<br />-Au vrut sa-ti rearanjeze fata! Dar m-am gandit sa te conving...<br />-Sa ma convigi sa ce?<br />-Sa-ti platesti cafeaua...<br />-Nu inteleg, nu platesc o cafea si vii tu?<br />-Oarecum...<br />-Aha, de cate ori pot sa fac asta?<br />-Ar fi indicat sa nu mai faci asta... Ciudat, esti primul care bea o cafea in localul asta si nici pe aia nu o plateste!<br />-E prima oara cand vin in localul asta... De ce lucrezi aici?<br />-Compliment?<br />-Se poate ... deci?<br />Nimicul s-a transformat in ceva, din dorinta mea de a fi mutilat pentru o cafea, m-am ales cu himera, intr-un halat, certandu-ma ca-s neatent...<br />De ce nu m-am pierdut in ochii negri, cand eu vroiam numai sa-i ling si sa-i soptesc sa-mi urle?<br />Cuvintele "nu stiu" din cura ei pareau doar o minciuna. Iar daca ma holbam la ea, era obisnuita.<br />EU eram cel dezobisnuit cu nesimtirea ce se prezenta in fata mea! Obisnuinta cu care se lasa privita.. Dar ea stia ca scrasnesc din dinti cand ea vorbeste, ca-i urmaresc venele gandiduma numai la schimburi de fluide, si ca inspir tot aerul pe care il expira...<br />-De obicei platesc o data la doua cafele...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4453017102329911705?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-18806382711509152402009-02-23T01:18:00.000-08:002009-02-23T01:56:51.928-08:00Banuiesc ca sunteti putini care nu ati iesit ieri din casa. Pentru astia care nu ati iesit, era destul de frig, de fapt, foarte frig, un vant teribil care te facea sa vrei sa iei si o baba in brate, doar pentru putina blana. Mai iti veneau cate un fulg, doi in ochi si te impiedicau sa te mai uiti la tipa-n negru de la doi metrii distanta, dar asta-i doar un detaliu.<br />Si mergeam eu, destul de grabit, spre metrou cand ma opreste o tanara domnisoara pentru un chiestionar. Initial am vrut sa o refuz, aveam mana inghetata, tigarea mea avea un mic timer care era setat sa dispara exact in fata metroului si in alte cuvinte ea nu facea parte din planul meu de drum spre Universitate. M-am gandit ca poate-i vreo mica jurnalista in devenire si am zis sa-i cedez cateva minute din viata mea intarziata.<br />Tipa m-a servit cu o gramada de intrebari si doar una mi-a(am vrut sa pun "o") atras atentia:<br />-Ce-ti place, dimineata?<br />Raspunsul meu a fost unul scurt! Nu cred ca ar fi avut loc in subtirelul ei chestionar ca sa noteze tot ce mi place mie dimineata.<br />Deci: Ce-mi place mie dimineata?<br />Tot!<br />Imi place ca de fiecare data cand ma trezesc am o alta stare de spirit. Niciodata nu visez acelasi lucru si niciodata nu visez frumos. Robbie Williams va poate spune asta, ca odata ne-am batut!<br />Imi place ca de fiecare data cand ies din camera, baia e ocupata si ca in momentul in care ma apropii de usa, oricine ar fi in baie zboara de acolo! Fara sa zic nimic, fara sa fac nimic, pur si simplu mi se face loc. Iubesc partea aia.<br />Mai imi place, ca nimeni nu vorbeste cu mine dimineata. Foarte rar avem mai mult de o persoana in casa, dar si cand sunt mai multi, dimineata, mai mult de o grimasa si un "neatza" nu primesc si in sinea mea zambesc mult pentru asta!<br />Urasc sa fiu atins dimineata, sa mi se ceara sa vorbesc, sa fiu amabil si sa servesc pe toata lumea!<br />Vreti ceva? Luati-va!<br />Mai imi place ca sunt foarte tupeist dimineata, daca este vreun moment din zi in care sunt sanse sa articulez pe cineva, acela este dimineata. Punctul tuturor slabiciunilor.<br />Dar niciodata nu s-a pus problema in situatia asta, am mai fost trezit uneori de alte persoane dar am reglementat urgent si lucrul asta. Urasc sa fiu trezit pentru orice mizerie!<br />Cred ca involuntar mi-am creat o lista cu persoanele care au dreputl sa ma trezeasca, cred ca am o sectiune si cu motive pe acolo pe undeva, dar destul de rar apelez la gandul ala...<br />Mai sunt oamenii aia care au parte de toate glumele cand dorm. Eu niciodta n-am facut parte din categoria aia. E momentul ala cand multa lume adoarme pe la un party si atunci se face o clasificare:<br />-Hai sa-l ingropam in sticle de bere pe ala!<br />-Hai sa-i turnam ceara in cap lu ala!<br />-Hai sa-l umplem de cacat!<br />Diferite faze de genul. Cand se mai gasea cate un naiv sa propuna chestia asta si la mine, aflam a doua zi si de initiativa si de modul in care l-au convins jumatate dintre ei ca nu e bine sa faca lucrul asta.<br />-Hai sa-l tundem pe ala!<br />-Bah, pe ala haideti sa il lasam sa doarma...<br />Pentru mine somnul este un lucru sacru. Chiar si doua ore amarate daca le dorm, imi place sa le dorm fara sa aud masini sau sa mi-mi fie firca ca o sa-mi toarne un distrus pasta pe fata.<br />Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care au permis sa li se intample asta. Fa-mi una ca asta si sunt sansele maxime, sa fi jucaria mea cand ma trezesc! (Si niciodata n-am putut sa tin o jucarie!)<br />Din chestia asta eu ajung la o deductie simpla, daca imi place sa dorm linistit imi place sa am o dimineata linistia.<br />Mai sunt si zilele alea in care iti cade totul din maini, pe tot pe ce pui mana se sparge si tot ce atingi se dezechilibreaza. Atunci dimineata e cea mai frumoasa! Esti in stare sa distrugi o casa intreaga iar mie nimeni nu-mi zice nimic!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1880638271150915240?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-69331298999287035822009-02-21T03:13:00.000-08:002009-05-23T06:55:32.675-07:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SZ_3t13eKsI/AAAAAAAAAGc/g-LLf4cdHK4/s1600-h/Sex_by_aprelka%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5305231252991650498" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 214px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SZ_3t13eKsI/AAAAAAAAAGc/g-LLf4cdHK4/s320/Sex_by_aprelka%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Imi fosneau foile imprastiate peste tot pe jos, cand a deschis geamul si cand ma lingeam pe degete de mirosul ei, placut dealtfel, cu tente de rosu insangerat si colorat cu esente de parfum amar... Nu era in apropiere. Probabil ascunsa in baie, etalandu-si in fata oglinzii formele ei perfecte, dunga impecabila de care nu ma mai saturam cu o seara inainte, buzele elastice si dintisorii albi al caror zambet te musca intr-un mod destul de iritant. Calca neatenta pe toate hartiile de pe jos si isi cauta lantisorul negru. Totul la ea, parca era negru, rosul era de fapt de umplutura, un motiv in plus ca sa te lasi muscat.</div><div>Aveam senzatia ca vorbesc cu ea, cand urlam in amaraciunea mea dupa o cana de cafea si ma alegeam, de fapt, cu un act de caritate inainte de a pleca. Si ma gaseam din nou in apartamentul gol, plin cu hartii si carti cu mult prea multe semne si pasaje subliniate. Iar ea era pe strazi cu oameni ai diminetii calcand pe sufletele lor si zambind in ciuda geloziei mele. O si vedeam cu mersul ei galant surprins in perspectiva abrupta de cate un idiot care ar avea senzatia ca a dat norocul peste el... Cu umbra-i subtirica si carourile de negru, uitate-n debaraua mea. </div><div>Obisnuia sa-si lase un intreg arsenal de tzoale pe la mine prin dulapuri, ale mele fiind mereu aruncate pe toate fetele, ale ei aranjate ca si cum mi-ar dezordona viata prin ordinea ei de scurta durata cu insotitori carnali. </div><div>Obisnuia sa mai vina cu o prietena pe la ora doua noaptea, cand ma gaseau dormind pe jumatate dezbracat. Stateau la masa din bucatarie si vorbeau intr-o soapta deloc fortata, atat cat sa ma trezeasca. </div><div>Ma trezeam, trageam o pereche de blugi, tranteam o camasa fara nasturi pe mine, si dadeam o fuga la ibric. Imi aprindeam o tigara, o salutam pe tanara-i prietena si ma postam la birou unde-mi continuam lucrarile. Atunci simteam ororiile, cum prietena ei ma privea cu ganduri lascive! Mereu aceasi, mereu bruneta, mereu o temptativa de domnisoara galanta, sugatoare de suflete si cersetoare in materie de sex. Mirosul o dadea de gol, parfumata in exces cu esente dulci, machiata ca sa-si scoata ochii negri in evidenta si gesturile exagerat de fine. Atat de fine incat o tavaleala putin spontana ar fi paralizat-o intr-o indiscutabila tacere. Nimic la ea nu ma facea sa ma simt mai urat sau mai scarbit de mine decat privirea ei de cersetor amabil. Se posta in fata ta, si recita un repertoriu. Niciodata reactiile mele nu au fost mai plictisite ca in seara aia. </div><div>Continuam, fortat, sa-mi torn cu carul idei si premonitii cand am pierdut-o! Esenta textului, imaginea vizuala, m-am lasat pierdut in detalii, doar ca sa mai scap de senzatia de muzeu in care eu as fi exponatul cu cea mai mare anvergura! M-am asezat, nervos, la masa lor si am inceput sa o privesc! </div><div>Mya sa uita la mine insistent, incercand sa ma descifreze ca de obicei. Iar ea, miezul problemei se simtea putin mai implinita. I-am stricat placerea cand m-am bagat, fortat in discutia lor si am luat cuvantul. Am certat-o pe un ton destul de calm si i-am spus ca stiu ca-si strica toata noaptea doar ca sa ma trezeasca pe mine si sa-mi vada spatele tatuat in diferite imagini pe care niciodata nu le va intelege... I-am zis ca stiu ca ea nu bea cafea si ca nu fumeaza, ca o face atat de fals incat intreaga mea camera se cutremura in mirosul ei de nefumator aprins. I-am spus ca viata ei se taraste dupa ea si ca ea este doar un vierme care crede ca intr-o buna zi va avea curajul sa bata la usa mea fara Mya si sa-si reformuleze repertoriul pentru ca eu sa o violez.</div><div>I-am spus ca mersul ei galant e ca o forma lipsita de manifestatie caruia ii lipsesc carjele, ca mirosul ei de parfum prea dulce aduce cu o limonada stricata si ca nu-mi plac lamaile! I-am spus ca o iubesc pe Mya si ca ii inghit toate defectele si toate umilintele pentru acele trei, patru ore de sex si nu pentru ca vine cu diferite vampe care nu se ridica la nivelul ei, la ora doua noaptea!</div><div>M-am ridicat de la masa lor, mi-am mai turnat calm o cana de cafea. Iar ideile au inceput din nou sa curga prin mine. Am terminat o intreaga lucrare in seara respectiva si mi s-au transferat in cont inca 200 de euro... </div><div>A plecat imediat dupa cele spuse, am auzit usa trantindu-se si am zambit inainte sa mai iau o gura de cafea. Am simtit o mana rece in ceafa mea. Pentru o clipa m-am speriat: </div><div>Am vazut-o pe Mya plecand si lasandu-ma cu taratura-n casa. Ar fi fost in stare sa-mi faca una ca asta. Zambea excesiv cand ieseam cu ea pe undeva si vreo prietena sau cunostina de a ei ma dezbraca din priviri si ma invita sa-i vad apartamentul. Ii placea sa ma vada cum ma joc cu ele cu toata lipsa mea de interes. </div><div>Am intors capul, gandindu-ma ca nu a prins taratura curaj! Si am avut dreptate, era Mya, la bustul gol dandu-mi o palma si jignindu-ma ca o mama. </div><div>-NESIMTITULE! Era singura mea ... </div><div>-Taratura! ... Atunci a doua palma ma lovi. Singura femeie caruia ii permiteam sa ma loveasca! Era atat de carnala cand facea asta incat violul era un termen mult prea subapreciat. M-am ridicat si mi-am infipt mana in parul ei, am tras-o spre mine, si i-am inundat gura cu dornita mea deloc fermecatoare. Am ingenunchiat-o in fata mea si i-am ghidat miscarile dupa bunul meu plac. M-am purtat cu ea, in seara aia, ca si cu o saltea. Iar rezultatele nu au intarziat sa aduca grimase pe fetisoara ei parsiva. Saturata, si-a strans picioarele cand m-am ridicat de pe ea, si a inceput sa se joace cu transpiratia ei, razand ca un copil mic. Indecent, dezbracat, m-am asezat la leptop, l-am inchis, m-am trantit langa ea, am tras-o in mine si m-am culcat. Nu mai aveam de gand sa o las sa plece. I-am dat ce-a vrut acum imi vroiam si eu rasplata.</div><div>Pentru o clipa m-am gandit ca s-ar putea sa fie in stare sa-mi faca orice ca sa ma mai aduca in starea aia, dar adormit oricum!</div><div>Niciodata nu inceta cu micile ei umilinte, mereu avea cate un joc pregatit pentru noi, pentru ea. Obisnuia sa-si construiasca sali teatrale iar eu sa fiu actorul principal, acel ciudat care nu-si stia niciodata textul si mereu improviza. </div><div>Eram o data la o festivitate. Si-a rugat o amica sa faca tot posibilul ca sa ma reguleze. Peste cateva minute m-am trezit lipit de peretele unui hol cu o tanara domnisoara in fata mea, imbracata intr-o rochie neagra a carei mana nu se mai oprea sa-mi traga de curea. Iar Mya era ascunsa intr-un colt, cu o camera de filmat, pregatita sa surprinda totul. </div><div>Nu-i dadeam satisfactia pe care o vroia mereu, pur si simplu o fura de la mine.</div><div>De fiecare data cand pleca, cand ma rugam de ea pentru atentie stiam ca intr-o buna zi limitele ei vor disparea. Mereu ma gandeam ca va deveni atat de senila incat nu-si va mai da seama de riscul actiunilor ei. Mya, bruneta psihopata ai carei ochi negri eu sunt sclav!</div><div>Nu obisnuiam sa ne alintam in cuvinte. Nevoi carnale, cate un biletel, un cadou si diferite surprize. Obisnuia sa-mi cumpere camasi, toate negre! </div><div>Ma mai intorceam de la firma si ma obliga sa nu-mi dau camasa jos, imi sufleca manecile si ma exaspera cu gemetele ei. Ma dezbraca in somn si se imbraca cu camasa mea, tragea patura in spatele ei ca sa o caut in somn. Stiam ca ma iubeste, desi nu mi-a spus-o niciodata. Dar nici eu nu serveam complexul iubirii nedeclarate la masa. Singura data cand am fost auzit, a fost atunci in seara aia. Singurul motiv pentru care cred ca o iubeam este, probabil, pentru ca nu aveam niciunul...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6933129899928703582?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-48774373641957646342009-02-19T06:38:00.001-08:002009-02-23T12:53:01.803-08:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SZ1ydUqiciI/AAAAAAAAAGU/g1tu3kbPZ4U/s1600-h/9d56bc26895d10dd8341437c4b9945b3%5B1%5D.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5304521784201212450" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 214px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_c7MCkQIDnak/SZ1ydUqiciI/AAAAAAAAAGU/g1tu3kbPZ4U/s320/9d56bc26895d10dd8341437c4b9945b3%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>Imi amintesc, odata, cand am fost la el acasa si aveam nevoie de un cablu de date. Eu niciodata n-am avut un cablu de date, pur si simplu n-am avut nici un fel de intrebuintare pentru acest obiect. Daca as sta acum si m-as gandi in perspectiva la utilitatea lui mi s-ar parea destul de tare conceptul. Dar acum ma deranja altceva. Cand am fost la el, printre una, alta am mentionat de nevoia mea pentru un cablu de date. Omul m-a ajutat, mi-a spus sa caut langa sursa unul gri, fiind si culoarea mea preferata. In timp ce cautam am observat ca mai sunt inca alte trei cabluri de date. Acum am vazut de ce avea <strong>unul</strong> gri. In timp ce-l cautam, ma gandeam la cat de urat si dezordonat mi se pare sa ai patru cabluri de date, pe jos, aruncate prin alte fire bracate in cauciuc. Parea dezordonat si iti dadea senzatia de incalcit, pe langa faptul ca te gandeai si la impiedicati.<br />Oricum n-am stat tot filmul pe idea asta...<br />Iar acum, relaxat, statem si ma uitam la diferite lucruri prin camera si am observat cum si cablul meu statea pe jos. Si nici macar nu era bagat in usb. Puteam sa-l calc sau sa ma agat de el si sa trag dupa mine toate celelalte matze. Tot pe jos era! Atunci mi-am dat seama ca toate acele cabluri erau pe jos din lene, alta trasatura de care nu duc lipsa.</div><div>Dintr-o data gandurile mele au fost intrerupte! Un sunet destul de deranjant in golul ala de camera tacuta m-a inundat cu moduri de a raspunde, tonuri, imagini cu oameni facand asta, imagini cu el facand asta... Sunetul iritant continua sa se auda si instinctiv m-am uitat in stanga mea dupa cutiuta mea de sunet. Nu, nu era a mea! A mea statea acolo, linistita, putin violata, de faza de mai devreme cu cablul de date. </div><div>("Discutia" asta-i geniala frate, ma simt Freud)</div><div>Cum imaginile nu se mai opreau, m-am intors si l-am vazut cum statea lesinat, intins cu spatele sprijinit de perete, cu laptopul in brate si filmul pe pauza, cu capul lasat intr-o parte, uitandu-se la telefonul negru din mana lui cum vibreaza. L-am deranjat din pozitia lui incalcita si l-am intrebat cine e? Mi-a raspuns ca nu stie cu suvitele alea din breton miscandu-se.</div><div>Deja eram in locul lui, gandindu-ma cine ar putea fii...</div><div> </div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4877437364195764634?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-72762005837287647522009-02-17T23:52:00.000-08:002009-02-22T07:18:49.532-08:00Traim intr-o lume ipocrita! Nimic nou pan' aici.<br />Cat de departe poate sa duca ipocrizia unui om?!<br />Niciodata nu vom stii...<br />Problema mea esta ca ori sunt paranoic, si uneori chiar am scapari, ori vade eu cu putin mai mult decat alte persoane...<br />Daca iti iei un pic de timp si te plimbi prin blogspot, o sa dai de o gramda de terminati, care se regasesc in cele mai cunoscute clisee.<br />Toti fumeaza! Mai ales cei ce viseaza la un buletin sa desparta iarba de pe birou sau sa-si faca liniute de K, de care nu au bani inca, cu putina clasa!<br />Alaltaieri la scoala, ce am vazut din nou un pustan, care probabil nu a auzit de laba, dar el fuma cu gratie si cu stil!<br />Toti beau cafea, nici macar nu au nevoie, dar ei o beau si nu acasa! Unii dintre noi ne blestemam lenea ca trebuie sa ajungem pana la scoala pentru o cafea iar altii isi blstema coridorul ca nu ii vede lumea cand isi cumpara cafea...<br />Si cel mai des intalnit, bineinteles, tigarea de dupa sex.<br />Clar! Ti-o tragi cu cineva, in cel mai violent mod, iti impartasesti intimitatea cu persoana respectiva intr-o maniera mai putin meticuloasa. Si o vezi in secunda urmatoare cum isi aprinde fals o tagara si o fumeaza intr-o maniera in care, tu!, nu trebuie sa pierzi nimic. Nu te lasa sa pierzi ceva! Intoarce capul si va fi in stare sa-ti povesteasca orice, doar sa te mai uiti la ea o data cum mai trage un fum. Si o face cu o indemanare atat de falsa si atat de bine controlata incati ai si senzatia ca ai muncit degeaba!<br />Esti in pat cu o tipa, cu care nici nu te asteptai sa ajungi acolo, dezbracat la doua secunde de ea, si va incepe sa-ti vorbeasca despre copilaria ei complet neinteresanta, fumand fals o tigare, si improscand fum in nasul tau!<br />Incerci sa nu o judeci, sa nu ii dai de inteles ca te-ai prins de falsitatea ei, si te duci la fereastra, singurul loc din camera care mai e doar al tau si iti aprinzi si tu una. Si te mai uiti pe geam la cine trece, si vezi cum iese fumul din camera cu tot cu povestea ei cretina.<br />Incepi sa te rogi sa se plictiseasca si sa dispara, vrei sa se imbrace cat mai repede si sa-si ia campii. Te-a dezgustat atat de tare ca ti-ai impartasit intimitatea cu o astfel de persoana incat, daca laba ar avea un suflet, l-ai ridica in slavi pe un piedestal si ti-ai cere scuze ca te-ai saturat de ea.<br />Toti fumeaza dupa sex, toti iti scot ochii ca nu ai cafea in casa si nici unul nu se intreaba:<br />-De ce nu ai cafea in casa !?<br />-Pentru ca eu, spre deosebire de tine, chiar o beau in mm de cretin complexat!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7276200583728764752?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-38392785510351658712009-02-16T04:34:00.000-08:002009-02-16T05:37:49.664-08:00Totul pana acum a fost atat de dulce incat as vrea sa ma nasc din nou.<br />As vrea sa cresc din nou pe straduta mea din Fagaras si as vrea din nou sa-mi deschid ochii in drum spre gradinita si sa-mi dau seama ca voi scapa si din vagauna aia infecta. Mi-e dor sa-l bat pe tiganusul care statea pe langa casa mea, si vreau ca salamul de biscuiti al lui tata sa aiba din nou acelasi gust imaculat de dulce. As vrea sa-l mai intalnesc o data pe mekhy intr-un centru de playstation si sa-l rog sa se joace cu mine, ca ma plictisesc.<br />Imi e dor sa ma plictisesc si sa am timp sa stau incruntat in coltisorul meu. Imi e dor de masuta bunicilor mei, unde ma refugiam ca sa primesc ceva dulce, mereu cadeau in plasa mea, si-mi dadeau ceva dragutz. Mi-e dor sa-i vad pe toti copii mult mai paraciosi.<br />As vrea sa o mai vad o data pe tipa care mi-o pus porecla, la fel ca inainte. O cheama Roxana si de fiecare data cand ma striga cineva imi amintesc de zambetul ei inocent, scaldat in diferite energii, toate euforice. Imi amintesc, ce mic eram si cat de indragostit lulea am fost cand m-o pupat prima oara. Imi e dor de prima mea competitie, unde m-am inchis intr-o camera si am plas amarnic. Mi-e dor sa mai fiu atat de schimonosit dimineata incat sa nu fac nimic daca nu mi se aduce o cana de cacauta la pat. Mi-e dor sa o strang pe mami de gat si sa nu o las sa plece nicaieri, stand lipit de obrazul ei. Obisnuia, sa ma ia in brate si sa faca totul cu o singura mana.<br />Mi-e dor sa ma uit pe luunga mea alee intunecata, disperat dupa tata sa ma salveze din certurile purtate cu mama.<br />Mi-e dor pana si de ziua in care m-o luat tata de la bascket, in acelasi fel ca si cand as fi gresit cu ceva si-mi spuna ca vor divorta. Mi-e dor de prima mea tigare si de primul meu sarut. Mi-e dor de Ana, tipa de la gradinita care ma lega la sireturi si ma ajuta in tot.<br />Mi-e dor de invatatoarele mele, primele femei cu care am avut fantezii sexuale. Obisnuiam sa salivez intr-un mod abundent cand o vedeam pe cea putin in varsta.<br />Mi-e dor de prima mea "mama".<br />Mi-e dor de Sonja si de lectile ei placute cu privire la comportamentul feminin.<br />Mi-e dor de ziua cand mi-am dat seama ca un pumn nu te omora si ca pot duce mai multi.<br />Mi-e dor de filmul care m-o invatat sa o mint pe mama, care nu mai stiu cum se numeste.<br />Mi-e dor sa mai plang la Colt Alb si la Buck ...<br />Mi-e dor de tot ce inseamna Fagaras si de fereastra...<br />Mi-e dor de primul meu joint, si de ziua cand am gasit o tufa de canepa.<br />Mi-e dor sa arunc cu nuci in preotul din spatele casei mele.<br />Mi-e dor sa arunc cu cornete in casa vecinei si sa ii injur nepotii in timp ce ma alearga sa ma bata.<br />Mi-e dor sa-l vad pe Didi plangand in fata lui Mekhy...<br />Mi-e dor de Beatle Juice si de Pinky and the Brain...<br />Mi-e dor sa manc ceaun!<br />Mi-e dor sa-i vad fata lui tati cand m-o vazut cu un bat aprins in gura crezand ca-i o tigara si mi-o spus: "Puiule asa era sa-mi scape una!" pe un ton mai calm decat orice alta liniste.<br />Mi-e dor de fericirea mea naiva de dupa sex...<br />Mi-e dor de Tiny, locul unde ne jucam Cs si starcraft cu noptile.<br />Mi-e dor chioscul de Pannini.<br />Mi-e dor sa-mi spuna tot orasul ca prietenul meu cel mai bun ma va bate pentru ca m-am atins de femeiusca lui...<br />Mi-e dor sa ne impacam.<br />Mi-e dor de viata mea de om boem lipsit de griji si inecat in complexe.<br />Mi-e dor sa fac bani din orice cacat.<br />Mi-e dor sa pescuiesc, sa ma scol la 4 dimineata, si sa prind "o fiinta de 400 de ori mai proasta decat mine".<br />Mi-e dor sa plang pe tren de dorul Fagarasului.<br />Mi-e dor sa-l vad pe tata impuscat in cur de "piele", prietenul lui de vanatoare.<br />("Ce faci piele?" obisnuiau sa-i spuna, era chel si de fapt il chema Ovidiu)<br />Mi-e dor de mata!<br />As vrea macar pentru o clipa sa ma nasc din nou...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3839278551035165871?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-16862553921579860212009-02-15T00:19:00.000-08:002009-02-16T04:59:54.254-08:00Excursie, Fagaras, mai mule locuri, frica de inaltime... Ma rog, le-am pus intr-un final la cap, imediat ce am deschis ochii si m-am regasit intr-o mahmureala ingrozitoare.(nu trebuia sa mananc doar o felie de tort!). Oricum, in prealabil, am inceput sa le pun cap la cap si sa-mi amintesc si ce am facut ieri si ce am visat de m-am trezit intr-un asemenea hal.<br />Ieri, pai ieri, am fost constiincios. M-am inchis in casa, si am frecat-o, in nerabdarea mea sa ies, in fiecare camera. Asta pana sa avem companie, cand "tanarul" din casa s-a gandit ca e bine pentru sanatatea lui suprasolicitata sa vina cu o anume pipita creata si sa si-o traga informativ.<br />Nu-i bai! Am salutat-o frumos, am aruncat cu un compliment in ea si m-am retras in camera mea unde am batut-o in scufa in continuare, dar cu muzica ca nu eram curios inca de glasul domnisoarei...<br />Intr-un final n-am mai putut! L-am acostat pe tovarasul meu de suferinta si am iesit, orbeste-n oras.<br />-Centru?<br />-Centru!<br />Am ajuns prin Suburbia unde era o ploaie de valentini pokemonizati!<br />-Ia-ma de aici, te rog! I-am soptit prietenului meu. Bineinteles ca lucrurile nu s-au putut rezolva atat de usor, el nu e un nesimtit. Dar cu ajutorul intrarii pe care pokemonii nu si-o permiteau avut o scuza sa plecam...<br />-Ok, acum unde? Unul dintre cei de pe acolo. Imediat am inceput sa ma gandesc la toate localurile unde nu i-ar lasa sa intre si tot sortandu-le am gasit Expiratul. Buun, hai in expirat!<br />Am fost in expirat, unde intr-adevar n-au intrat si pokemonii, dar n-am intrat nici eu! N-am inca 21! Dar tot plimbati, deshidratati, si purtati de valul laba addicted s-au dus si ei acasa.<br />N-am mai plimbat un pic pe acolo si ne-am retras si noi in Goblin.<br />La intrare, foarte multa lume cunoscuta. Se cereau buletine deci: no pokemoni! O razie desavarsita in fata la suburbia, urma sa avem o seara linistita. Am vrut sa-i indrumam sa caute si-n Fire, adapostul nefericitilor independenti de buletine. Ne-am intalnit acolo si cu un vechi prieten care are vreo 13-14 ani si in ciuda varstei lui e ca o farmacie, cere-i un algocalmin si o sa-ti scuipe unul! Bineinteles ca nu l-au lasat sa intre, asta nu-i un lucru iesit din comun. Dar in schimb, le-au lasat pe doua pustoaice mai mici decat el, sub pretextul ca par ok! In neconditionata mea saturatie le-as fi inchis afara si as fi mancat spaghete in fata lor! Probabil deaia nu lucrez...<br />Inauntru o atmosfera placuta, ne-am baut toti banii cu riscul de a merge pe jos acasa.(lucru care nu s-a intamplat:P) Atunci nu mi-am dat seama, dar cred ca am dat pe dinafara daca m-am trezit cautandu-mi pernele.<br />Dar a fost ok, ne-am distrat, ne-am zbenguit, aveam nevoie de un release. Setimentul ca poti sa cazi in cap, de rupt ce esti si nimeni nu te va mai judeca pentru asta, pentru ca oricum nu-ti pasa.<br />Si m-am intors aici! Unde imi aminteam visul haotic pe care l-am avut, ca m-as fi dus in Fagaras si nu as fi stat la mine acasa ci la un fel de internat care ar fi arata ca o capela iar eu am frica de inaltimi si as fi convins-o pe tipa cu care eram sa dormim la mine, unde apa nu mergea, frigiderul era stricat si tata plecat. Plus mule alte imaginii, legaturi, discrepante pe care nu mi le amintesc si care m-au lasat si mai mult in ceata. Oricum, e mai normal decat visul in care m-am batut cu Robbie Williams si dupaia ne-am imbatat ca niste porci din bere la cutie.<br />Ca orice om, m-am repezit in bucatarie unde stiam ca mai am cafea de ieri. Foarte fericit am fost sa stiu ca n-am visat asta! Mi-am urmat frumusel intreaga rutina a diminetii pana in momentul in care am ajuns la gem.<br />Curios de felul meu, cum am auzit un zgomot, m-am aplecat ca o tata sa vad, si eu, ce-o fost aia?! Am tresarit cu totul cand o picatura, multe prea rece, mult prea mare ca sa fie doar o picatura, mi-a cazut dupa ureche! Instinctiv m-am retras in camera si apoi am iesit sa vad de unde...<br />N-am privit bine in sus, ca mi-am mai primit un jet!<br />Intr-un final am vazut care-i situatia. Dar mai bine nu ma uitam! O pereche de chiloti, imensi, maro cu danteluta, pusi la uscat! Cat de uitat in comunism sa fii sa nu stii sa-ti iei un uscator.<br />Dejea vedeam o grasa spurcata, in ai carei colacei iti asezi paharul si tigarile, cum isi lasa chilotii deasupra capului meu. Probabil ca toata ziua voi vedea chiloti in loc de toale! Inca nu-mi vine sa cred, daca eram o furnica muream. Cred ca si daca eram un caine muream!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1686255392157986021?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-29296943300662969422009-02-13T12:02:00.000-08:002009-02-14T08:15:44.319-08:00Te plimbi linistit, esti cu prietenii tai si iti vezi de treaba ta, asculti un banc sau fumezi pe strada ca orice om de pe o raza de 100 de metri. Si mai apare cate un cercelat, cu trei fire de par in cap care a tras, si de alea, sa-si faca o creasta. Si-ti cere 10 000, nu mai mult, nu mai putin!<br />In mintea lui de incapabil este o suma destul de rotunda. Iar pentru tine este drumul spre cei 15 000 de care mai ai nevoie sa-ti iei un pachet de tiagri, sau suma exacta pentru o cafea in scop de toleranta fata de alti ciudati ai diminetii...<br />Bineinteles ca ai, tot la fel de evident este si faptul ca o sa-l refuzi. Apoi te uiti la el si incepi sa-l analizezi. O moaca de copil facut prin laba, niste maini putin mai curate decat ale tiganilor si o fizionomie mult mai buna ca a ta. De obicei se intampla sa te uiti in oglinda si sa-ti numeri coastele, iar carausul de la colt, care iti cere in fiecare zi 10 000, e mult mai gras, mult mai imbujorat decat tine si spre deosebire de manierele tale de necioplit care nu te preocupi de imaginea ta, el are mereu parul aranjat! (sau creasta)<br />-N-am 10 000!<br />-Atunci o tigara ai?<br />-N-am nici tigari!<br />Stie clar ca l-ai mintit, pe fata, fara nici un pic de jena. Atunci urmeaza partea in care se holbeaza strident la tine sa-si dea seama daca esti vreun amarat pe care poa' sa-l bata. Chestia asta are loc, de obicei, cateva secunde. Acum fiecare reactioneaza in modul lui. Eu de obicei ii spun sa stea linistit.<br />Oare existra vreo diferenta intre cheta si cersit? De ce un tigan sau un aurolac nu ar putea sa faca cheta. Pentru ca duhnesc a substante, pentru ca e mai negru decat frate-mi-o?<br />-Hai sa facem cheta!<br />-Hai sa cersim!<br />-Nu, facem cheta.<br />-Uite-l si pe cioara ala micu, iti zic eu ca te ia la "cheta"! Si spre deosebire de tine, fata draga, imi face si o muie daca-i dau 10 000.<br />Poate nu a-ti observat falsitatea cu care-ti cer bani chetistii. Macar un tiganusi se preface trist, are un ton, cat de cat constant, se vede pe fetisoara lui de copil batut ca se chinuie destul de mult cu asta. Dar jegoasele alea mici, cu par pe fata si tate in descrestere, vin la tine cu o seninatate falsa de parca ti-ar prezenta noul muribund de leucemie! Iti vine sa le pocnesti dar tu le dai bani!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-2929694330066296942?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-48373634309655509912009-02-10T12:02:00.000-08:002009-03-06T05:32:44.702-08:00Ma numesc Adam.<br />Nu! Ma cheama Adam...<br />Defapt, Adam ...<br />Din nou:<br />Numele meu este Adam... Sunt un ipocrit al societatii mondene si ma studiez ca un complexat, in gesturi imaculat de penibile. Tot ce prezint este o minciuna! Esteticul din jurul meu este unul fals, iar reputatia mea este una sustrasa din diferite comentarii pe care tot eu le-am nascocit.<br />Imi place sa ma privesc cand fumez si imi place sa-mi fac poze cand zambesc.<br />M-am nascut pe undeva prin fata casei tale. M-am adresat cu "dumneavoastra" ca sa ma observi, te-am salutat cu "sarutmana" ca sa ma corectezi si nu te-ai intalnit acidental cu mine!<br />Mi-ar fi placut, de fapt, as fi vrut sa ma inviti si singura in casa ta, dar nu a fost cu putinta. Asa ca mi-am gasit eu scuze sa te invit la mine. Totul a fost ca o scena, pentru noi. Iar eu am fost regizorul si tu, puiul meu, ai fost metresa mea. Ai picat, te-ai impiedicat, si ai cazut in abruptul gandurilor cand te-am mintit cu "te iubesc". Te-ai lasat atinsa, de ciudatul complexat analist din mine si ai trait cu gandul ca noi doi suntem arta. Ai gresit puiule! Eu sunt arta iar tu nu esti decat nimicul. Rezultatul inselaciunilor provocate de insolenta mea. Te-am purtat, in visul tau, prin flori si spume si te-am trantit in realitate mea, in patul meu jegos, patat de multe altele.<br />Mitul perseverentei la tine si-a facut efectul iar toate coincidentele dintre noi au fost planificate cu mare exactitate.<br />Te rog nu plange!<br />Te-am violat, si recunosc: nu simt nimic!<br />Mainile mele reci, ale caror sculptura o admirai mai pe ascuns, te-au violat cu adevarat, iar eu am fost acolo, sa-ti vad ochisorii verzi, scaldati in arta revelatiei...<br />Te-am rugat sa nu plangi, mai am ca sa-ti vorbesc. N-am terminat, mai vreau sa ne vedem.<br />Sa ne intalnim ca inainte, si sa ma privesti cu aceleasi ganduri, daca s-ar putea, sa admiram tristetea celor din jur si sa uitam ce s-a intamplat.<br />Te-as viola din nou...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4837363430965550991?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-30692874575312260682009-02-05T06:42:00.000-08:002009-02-09T06:28:59.399-08:00Pasind, n-am remarcat dezordinea obligatorie in jurul meu. Obiceiul era deja un mod rutinal de ma vedea in oglina. Toate aruncate si totusi toate la locul lor. Mi-am zis sa ies din esteticul deranjant din jurul meu. Am tras o mana-n urma mea si mi-am luat tigarile. Putin aer rece n-ar strica, avand in vedere drumul de poimaine.<br />Si am iesit pe balconul imens de la etajul doi, in noapte si in frig. In fata mea lumini, aprinse, nu foarte multe, nu foarte devreme...<br />La un zgomot mi-am aruncat din nou privirea in blocul din vizavi si i-am vazut acolo. Luptand pentru integritatea lor. Doi tineri, sarutanduse...<br />Dezbraca-te! am soptit doar pentru mine.<br />Cum nu sunt o persoana inhibata de felul meu, mi-am pus intrebarea: De ce sa plec? E si balconul meu! Ipocrit, am stat sa mai privesc.<br />Trantita de geamul dinspre exterior tanara imi afisa o urma de tatuaj. Iar el, amaratul plebeu, se agita cu mintea uitata, probabil, intr-o singura propozitie. Ma gandeam ca ar fi ramas undeva, la replica care l-a adus in acel balcon, ca sa nu observe ceea ce eu nu puteam oricum.<br />Pareau sa fie stelute, un cliseu care probabil i s-ar potrivi personalitatii ei de usoara tanara sculptata pentru a ma antrena-n imaginatie. Corpul fin, trantit de sticla rece, care n-ar ceda doar pentru ea. S-a intors la un moment dat, lasandu-l pe tanarul sclav sa-si faca treaba, plictisita intr-un fel.<br />Atunci ma vazut, ca in fiecare seara cum trageam din filtru cand gusteam din ea, si ea se schimba intr-o indiferenta pudoare... A continuat sa stea acolo, in spatiul transparent de 1/2. Iar tanarul plebeu inca nu ma vedea cu luminita mea in mana, privind eforturile lui esuate, de a se simti barbat.<br />Daca luna i-ar fi ignorat, eu nu as fi facut-o! Am asteptat muscandu-mi buza inferioara si n-am pierdut nimic.... Traind in locul lui senzatia privitorului exclus placerii. Prea ocupat sa ma observe, prea ocupat sa realizeze nimic! Si inca o data m-am intalnit cu orgoliul ranit al pustiului de rand. Cum sa nu privesti acea faptura in intregul ei efect, cum sa-i ratezi privirea aruncata-n alte locuri? Cum sa nu sugi gemetele din ea, lasand fiecare zgomot sa se iroaseasca in aer in timp ce tu te masturbezi?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3069287457531226068?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-2131867579519904862009-02-01T12:20:00.001-08:002009-02-14T07:59:30.675-08:00Mersul pe jos, pe o straduta prin centru, asa zis-ul centru care pentru tine ar fi fost parcul in care ai crescut. Daca lingea cineva pe jos la 10 metrii probabil l-as fi auzit in linistea de ora opt, care inconjura dezastrul de amintiri din jurul meu.<br />Au inchis Times -ul, vor face o firma de constructii. Prost plan baieti! Suntem in criza, o sa beti mai multe cafele decat a-ti vrea. Nu-i nimic, mai sunt si alte locuri. Nu aveai cum sa nu observi, in schimb noul local "0'th Avenue" din capatul strazii,<br />care avea mai multe masini parcate decat chioscul de paine... Probabil erau clienti fideli.<br />Fie, sa cedam, sa bem o cafea. Parca era mai buna in times. Dar aici chelnerita e draguta, cu sanii iesiti pe interval, cu un zambet scaldat in botox si acei ochi minunati care intrau in contrast cu rozul de pe ea!<br />Intrai in times, intr-o curte imensa, cu o poteca inconjurata de galagioase pietricele, in caldura meselor de brad si a cafelei dulci cu prea mult zahar. Acolo unde tigarile se asortau si barmanita era o tanara dulceata cu un an in urma facultatii. Locul unde te-ai apucat de fumat, unde ai zambit si ai facut si tu pe interesantul cand chiar nu trebuia, caci tu erai deja acolo. Locul in care ai plans si ai fost agatat. Locul in care ai iubit si tu odata... Oare ce-au facut cu pietricelele? Le-au aruncat probabil de pe Dealul Galatiului...<br />"Pastrati curatenia orasului" , pastrati populatia orasului...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-213186757951990486?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-67977392668417783642009-01-28T16:10:00.000-08:002009-01-28T16:23:18.280-08:00Descurca-te, mi-a spus, cand a plecat uitand de mine, intins pe jos. Nu-mi pot raspunde singur dar atunci imi doream sa se intample asta, pentru ca stiam in orice clipa ca nimeni n-ar mai fi facut-o. Intrebarile mele ramaneau cu mine, daca mai deschideam gura aveam senzatia ca voi orbi. Din contrastul dintre noi, ploaia nu ma afecta. Baltile pe care calcam zilnic dintr-o data aveau sa ma deranjeze, sunetul picaturilor avea sa-mi acopere lacrimile iar mirosul de apa de balta statuta in ciment avea sa-mi numere pacatele. Imi era dor de vremea ei, de dara de zambete ce o lasa in urma. Cum trecerea ei era doar o secunda prelungita.<br />M-ar fi pocnit de la primul cuvant. Cuvintele mele au zdrobit cu patima spatiul dintre neintelegerile noastre...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6797739266841778364?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-51550852499604992412009-01-18T04:37:00.000-08:002009-01-18T12:00:15.128-08:00Sunt prea plictisit ca sa nu comentez despre mizeria asta. Vreau sa vorbesc despre hi5, cu cineva care ar avea macar o idee despre cat de prefacuta e lumea, in poze modificate si in statusuri copiate. Oricum, dintr-o simpla discutie de dimineata, cand un prieten m-a gasit dormind de unul singur in casa, am elaborat o intraga teorie dezamagiti de rezultatul final. Parca nu vroiam sa stim toate astea...<br />Toata lumea are hi5! Astia care n-au ori s-au prins de fapt de inutilitatea practica a acestuia ori se respecta mult prea mult ca sa-si faca setarile potrivite comportamentului lor. Mai sunt si cei care vor sa se amuze, desigur, toti vor zice asta!<br />Toti iti dau add, ori ca te-au vazut mort la vreun concert, ori ca au nevoie de tipele din lista ta. Mai sunt tipele emo, care viseaza sa cante la vioara in numele tau, alea care au poze de la gat in sus in scopuri umanitare bineinteles! Ele de fapt nu vor sa le vezi cosurile de pe spate, sau ramele din jurul acestora, burtile expandate, sau lipsa totala de (interpreteaza tu!).<br />Celebra cearta, iscata de locul tau in top! Te simti atat de jignit de pozitia ta actuala incat iti vine sa-ti stergi contul! Dar n-ai sa faci asta, pierzi mule oportunitati frate sau iti pierzi singurul contact cu lumea (bineinteles ca nu vorbim aici si de w.o.w. sau de cs).<br />Declaratie tipelor: toti cei pe care ii tineti intr-o anumita ordine in top, stau la coada sa va futa! Nu prea aveti cum sa va plangeti ca deja stiti ordinea... alt motiv de cearta pentru top!<br />"Cum frate, sa fie retardatul ala inaintea mea!" De fapt in subconstientul lui moare ca exista unul mai ipocrit ca el, care a fost intr-atat de finut incat sa-i fure slotul!<br />Cunosti o tipa, o evaluezi, ii ceri id-ul de mess si adresa de hi5. Si ce faci? Te uiti dupa sloturi libere... sa vezi cat ai de stat la coada!<br />Sa nu uitam de tipele pe care le-ai ratat in tineretea ta, si le gasesti pe acolo dintr-o data! Te uiti, iterzis si tragi o singura concluzie: super poze frate! Ce buna s-o facut, ce prost am fost! Si atunci te pui pe ganduri, si te stresezi sa-ti dai seama daca pozele sunt prea bine lucrate in photoshop sau daca esti tu prea prost.<br />Mai sunt si discutii pe care le-ai putea purta pe mess, dar le porti in profile comments ca sa vada toata lumea cat de cool esti tu. Mai sunt tipele dezbracate, sau copilele de 14 ani care ar vrea si ele sa aiba ce dezbraca si au senzatia ca vor ajunge acolo mai repede daca ne arata un pic de piele sau ca vom observa procesul... si chiar si amaratele alea, sunt plouate de commenturi de la diversi seminanalfabeti care cauta, si ei, noi metode de ati cere un id de mess.<br />Stresanta sau stresata lumea in hi5! Ce poti sa faci? Orice, doar sa nu-ti stergi contul!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5155085249960499241?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-88287804097442458882009-01-17T03:15:00.000-08:002009-01-17T04:30:10.134-08:00Toata lumea iubeste! Chiar si cei mai mari playeri ajung intr-un final la conculzia asta. Nu poti sa nu recunosti ca ai tinut macar o data la cineva. Oricum, asta ar fi cea mai mica problema daca ai incerca sa le imparti.<br />Eu te iubesc, tu ma iubesti, dar eu totusi sunt gelos pe amicul tau sau pe colegul tau de banca! Dar nu pun la indoiala faptul ca ma iubesti! Stiu ca nu m-ai insela niciodata, dar nu vreau sa te mai vezi cu amicul tau! Vrea sa ti-o puna, nu-ti dai tu seama dar stiu eu ca asta vrea!<br />Situatii de genul vezi la tot pasul. Acum, din experienta mea, am avut si eu perioadele mele, in care am fost ametit de atata iubire. Si eram la fel, gelos si pe umbra ei!<br />Apoi lucrurile au inceput sa nu se mai intample. Gelozia mea a atins paroxismul si ea nu ma mai suporta... Mi se parea ceva absurd, traiam cu gandul ca o iubesc si lucrul respectiv ma facea sa exclud greselile mele sau macar sa le ingadui un motiv sincer. Gresit!<br />Am invatat cu timpul ca daca intradevar iubesti pe cineva trebuie sa-l lasi in pace!<br />Dezmorteam aseara cu niste amici subiectul. Am observat in vorbele unui tanar indragostit aceasi gelozie. Omul ii spunea prietenei si noua ca este foarte impulsiv si nu concepe ca prietena lui sa il insele si daca s-ar intampla asta el ar afla.<br />Buun... o iubesti sa zicem ca nu te inseala, da, esti la o varsta si te insori cu ea... si atunci iti trage clapa! Dupa ce ai declarat solemn in fata la 1000 de prefacuti, aroganti care au venit la nunta ta ca o iubesti! Ea tocmai te-a inselat.... Ce faci? Ai aflat, da, probabil ai aflat fiindca a fost ea atat de naiva incat sa nu si acopere urmele. Dar daca nu aflai niciodata si traiai visul tau ca esti iubit. Iar in momentul in care tu plecai de acasa, tanara sotie isi suna instalatorul si urlau muzica pe culmile placerii?<br />Intr-un final, daca apuci sa vizualizezi toate astea. Te resemnezi, iti dai seama ca nu prea ai ce sa faci in privinta asta decat sa-ti vezi de treaba ta... Daca esti tu, daca nu te stresezi, probabil ea nu va mai avea nici un alt motiv sa se mai gandeasca la asta.<br />Toata chestia asta a inceput de la un fel de targ in care tipa i-a spus prietenului...<br />"Puiule, eu ma marit cu tine daca ma lasi sa mi-o pun cu altcineva sa vad si eu cum e..."<br />Atunci omul a inceput sa se streze... Initial a spus nu la tot! (daca vrea sa o faca o face oricum) Apoi la insistentele tipei, a spus ca da, da doar sa nu-l cunoasca si sa nu afle nimic... (la fel, daca amica si-ar dori una mica si-ar face rost in 24)<br />Pentru ea chestia asta o fost doar un joc... Iar el s-a stresat pe chestia asta in jur de 20 de minute. Clar o iubeste! Atat de mult incat nu-si da seama cat de dependent e de ea, traind cu gandul ca si ea ar fi la el.<br />Concluzie: Femeiile mereu isi pastreaza libertatea! Nu renunta nici tu la ea!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8828780409744245888?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-40084108642721826132009-01-03T10:22:00.000-08:002009-01-04T05:30:02.337-08:00Nici un cuvant, decat priviri. Pe masura ce m-am intors, tigarea isi schimbase culoarea, gustul, n-am privit decat in departare... Detaliam aspectele asfaltului, cu tot cu gropi si mici scapari. Retinerea nu-mi facea decat mult rau! Nu suportam ideea de abtinere. Nonsensul in ochii celor din jur parca-l vroiam si pentru mine. Tanjeam intr-un mod degradabil dupa cealalta guma in timp ce o sfaramam pe a mea ca si cum ar fi fost o bucata de carne cruda, al carui gust nu ma mai scarbea indeajuns. Tristul ranjet de pe fata mea nu se apropia in nici un fel de sentimentul de compensatie. Nu exista nici un "lasa ca ... " Doar dorinta care m-ar inunda intr-un mod placut cu parfum de piele. Ochii ei speriati, mana ei aruncata in departare, asemenea unui scut, in scopuri de prevenire nu o ajutau deloc. Parea doar mult mai doritoare decat era inainte. Se vedea pe moaca ei, de om uitat, ca vrea sa iasa din complexul ei rutinal.<br />Razi! Ii spuneam ca sa se abtina, sa lase mana, si sa se calmeze. Si ma asculta, dar fara sa-mi dea vreun pic de satisfactie. Isi lasa mana moale, si se juca cu liberul arbitru in timp ce se conforma noului ei drum spre casa, unul mai lung cu un insotitor aruncat in calea ei. Doar un impediment, al carui nume, numai ca nu-l striga cu ochii inchisi.<br />Mintea ei urla ... "abtine-te" Iar companionul meu zambea, ca alta data.<br />Imaginile de alta data curgeau ca o ploaie de primavara, cu secvente matinale, cuprinse intre doua lifturi. Aveam in gand sa-l vad pe-al ei in seara asta, dar am fost sau m-am lasat in urma pe la jumatatea drumului...<br />Promisiunile au inceput sa curga-n telefon, iar vocea domnisoarei a inceput din nou sa aiba un nonsens. Era ea pentru o clipa, aceeasi clipa de care n-am uitat dupa ce am dat-o disparuta.<br />Chiar si atunci mai ma gaseam in drumul dintre cele doua scari de bloc.<br />Si cu toatea astea niciunul n-am fost nesimtiti. N-am aruncat nimic si nu m-am atins de pielea ei curata de student prudent, ciudat.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4008410864272182613?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-1614816896811386512008-12-24T03:16:00.000-08:002008-12-24T04:40:54.309-08:00Intr-o dimineata ca in oricare alta survolam diferite siteuri si bloguri pentru a nu sta degeaba. E uimitor cu cate chiestii interesante te intalnesti dintr-un pur search. Oricum, am intrat si in cele des frecventate si am gasit 2 posturi noi la prietenul meu Bolog. Unul dintre ele fiind despre foste.<br />Ok. Pe parcurs ce citeam si ma amuzam copios, imi imaginam fiecare fraza spusa din gura cuiva, caruia i s-ar potrivi personajul, am observat ca lipseste o categorie. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu stiu exact daca s-ar include in categoriile enumerate de Domnul Bolog!<br />Exact: Stalkeritze...<br />Asa le numim eu si amicii mei. Nu se poate sa nu fi avut vreodata una! Nu ai trait cu adevarat daca nu ai avut o stalkeritza. E ca si un pet! Are toate trasaturile, chiar si cateva in plus. Te urmareste pretutindenit, te iubeste neconditionat, nu mai pleaca nici daca arunci cu pietre dupa ea ... (daca m-as opri aici as fi un nesimtit!)<br />Stalkeritzele sunt acele femei cu care ai fost sau cu care cred doar ele ca ai fost si de care nu mai poti scapa! Incerci de la moduri traditionale si light la moduri scarboase care te fac un om lipsit de scrupule sa scapi de ele. Asemenea psihopatilor care nu simt durerea din ochii altora, ele nu simt despartirea din propozitiile tale. Pointless! Ba mai mult, la un momet dat esti criticat chiar si de prietenul tau cel mai bun, care iti spune "esti prea dur cu ea, ascult-o si tu, macar prefa-te ca o asculti". Fiinte periculoase, una e sa te enerveze pe tine, dar sunt atat de parsive si stau intr-un asemenea hal cu burta-n sus ranite incat iti pacalesc si toti prietenii, care s-ar presupune ca te inteleg si ca-s de partea ta. De unde...? Isi fac jocul in mintea lor, in locul ala obscur unde isi imagineaza toata viata impreuna cu tine si isi fac planuri pentru vacante!<br />( Sa nu joci Starcraft cu o stalkeritza! Se va pisa pe tine... )<br />Femei rabdatoare, care usor, usor, cu sau fara voia ta, sa tarasc la tine-n viata. Incep sa afle lucruri despre tine, ala ar cam fi primul semn, asta daca "ia-i dat deja papucii" (dar de fapt in mintea ei de la primul sarut si prima tavaleala serioasa tu te-ai insurat cu ea, nu m-ar mira daca in timpul actului s-ar gandi cat de prezentabil esti pentru "ai ei"), iar daca nu i-ai dat papucii vor veni la tine, pe nepusa-masa, si te vor intreba "ce planuri ai pentru ziua de azi?"... SA NU SPUI CA N-AI!!! Ar fi greseala vietii tale. Te vor tara dupa ele in locuri publice, cu multi oameni, unde atarnate de bratul tau vor fi cele mai fericite. Nu conteaza ca tu nu te distrezi! Ca te uiti la 10m la o tipa si vrei sa i-o tragi, ele sunt acolo cu unghiile bagate-n antebratul tau, pregatite pentru a strange bani de zestre.<br />Si sa nu te bazezi pe faptul ca are prieten! Asta daca are, nu te pune in postura de amant relaxat care isi vede de treaba lui! Se vor certa cu prima ocazie cu asa numitul prieten, si vor veni la tine sa se planga, sa ti se faca mila, sa le privesti cum au nevoie de tine cand tu ai nevoie de aer...<br />Ce-i pacat la chestiile astea, e ca nu te poti antrena in timp ce ele o fac constant. Cu imaginatia lor, visand la casatorie, la zestre si la barbatul perfect intr-un pat cu ele si petale de trandafiri... In secunda urmatoare tu devii acel barbat. Iti dai seama cate pot sacrifica?!<br />La un moment dat vei auzi si replica "te iubesc prostule!" Bine zis "prostule". Daca ai ajuns acolo chiar esti un prost! Ca nu ti-ai dat seama din timp, ca nu te-ai gandit cand ai adus-o la tine acasa, cand i-ai aratat cat de bine o duci si cat de mare iti este patul. Mintea ei bolnava sigur a facut loc pentru jucariile ei de plus si pentru corpul ei masiv, indesat pana la refuz cu iubire si fantezii stalkeriste...<br />Intr-un final vei scapa de ea si nu-ti va parea rau pentru nimic din tot ce ai facut. Nu ca la orice pet cand spui: ce dor imi e de vremurile cand imi rodea adidasii, sau cand imi fura caciula...<br />Ce dor nu-mi e de vremurile cand alergam de ea pe strada, cand fugeam sa nu ma prezinte mamei ei, cand ma ascundeam in baia scolii ca sa nu ne vada cineva impreuna.<br />Cum de am omis asta? Cand ai o stalkeritza pe urmele tale, ea nu va spune prietenelor ei ca te urmareste, le va spune ca e cu tine, si din barfa in barfa, vei afla si tu intr-o zi ca esti indragostit! Si intrebi surprins "de cine?" si atunci vei auzi din nou de ea... Se vor suna intre ele "fata, l-am vazut pe prietenul tau in Mall!", "Da fata, stiu, ne intalnim acolo..." (de unde? in mintea ei bolnava e hiperactiva ca te-a localizat, si inca ceva, E PE DRUM!)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-161481689681138651?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-59019339046648795672008-12-23T05:21:00.001-08:002008-12-23T05:54:43.846-08:00As vrea sa scriu si eu o fraza lunga si intortocheata, ca intr-o carte de Cartarescu (dar nu plictiseala aia "De ce iubim femeile"), in care sa descriu prima mea dupa-amiaza de iubire, petrecuta in garsoniera cu chirie a primului meu barbat, un nesimtit care nici nu si-a dat seama ca tocmai ma dezvirginase si mi-a strigat indignat " De ce naiba nu mi-ai spus ca esti pe ciclu, uite ce mizerie ai facut pe unicul meu asternut!?!", ucigand in mine orice adiere posibila de romantism, acea specie vulgara de fluture care nu traieste decat cateva minute, in intervalul in care sexul masculin penetreaza fara prea multe menajamente subtirele perete himenal, asemenea unui cutit incins care strabate irefutabil o bucata de unt, rasucit apoi dureros de mai multe ori, dupa care este extras - cu dezgust - in stare semifleasca si transportat in mana pana la baia mizerabila, unde este spalat fara sapun, doar cu un pic de apa calaie, dupa care este prezentat din nou victimei, in chip de inocent instrument al placerii, care trebuie gustat(a) din nou, de aceasta data la propiu, pana cand binevoieste sa dea noi semne de viata si sa emita anemic cateva picaturi de lapte batut, sana sau, sau in cel mai fericit, dar imposibil caz, iaurt cremoso, zice-se supremul omagiu al masculinitatii, din ceas dedus, indreptat catre plapandul feminin tumefiat de izbiturile de berbece ale penisului pe obrajii pana mai adineauri puri, obisnuiti a se inrosi la cea mai vaga aluzie erotica, necum expusi contactului direct cu nemilosul graffiti viu, excitat, gata sa-si descarce punitiv inca o salva, constand dintr-o unica brobonita de sperma apoasa, vitroasa ca un ochi de peste mort. Dar am renuntat la visele mele literare inca din studentie si nu imi pare deloc rau ca am facut asta. Astazi as fi fost, probabil, o curva literara, or tara noastra are destule asemenea specimene, asa cum ne spuneau asistentii de la Filologie.<br />(BELLE DE NUIT - AVENTURILE INTIME ALE UNEI PROSTITUATE DE LUX BUCURESTENE) ...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5901933904664879567?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-52882159813021882132008-12-08T06:26:00.000-08:002009-02-16T00:36:10.849-08:00S: Ghici ce fac!<br /><br />L: Vorbesti cu gabi.<br /><br />S: Nu.<br /><br />L: Vorbesti cu miru!<br /><br />S: Nu.<br /><br />L: Te joci cs?<br /><br />S: Nu.<br /><br />L: Te uiti la californication?<br /><br />S: Nu!<br /><br />L: Ti-o iei in mana?<br /><br />S: Nu...<br /><br />L: Nu stiu, ma dau batut. Ce faci?<br /><br />S: Ma joc cu un muc.<br /><br />L: Aha...<br /><br />S: Nu! Mi-o scapat... :((<br /><br />L: Ia altul.<br /><br />S: Nu! Il vroiam pe ala! Era special, era mai mare, suculent, zemos asa ...<br /><br />L: Ia ma altul, tre' sa mai ai...<br /><br />S: Nu mai am.<br /><br />L: Am eu, vrei?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-5288215981302188213?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-7219903802504625302008-12-04T06:09:00.000-08:002008-12-17T01:53:57.039-08:00La un nivel social, in orice conjunctura te-ai afla, ai mereu mai multe optiuni. Sa zicem ca esti la un interviu, intr-o scoala, intr-o institutie. Mereu ai pe cineva deasupra ta, sau in cazul in care esti tu "seful", ai avut odata candva... Oricum, revenind la optiuni ... poti ori sa stai in banca ta, sa taci, sa privesti, sa vorbesti doar cand esti intrebat; ori sa fii activ, in interesul tau dar in limitele bunului simt (genul tocilarului agasant, care le cam stie pe toate), sau poti sa fi "pupincurist".<br />Cred ca ar trebui sa fie o lege impotriva la chestia asta, sa le tragi o dunga roz pe buletin, culoarea pe care nimeni nu o suporta, dar pe care ai putea sa o porti foarte usor daca seful tau ar fi un gay-sado.<br />Mai nou, toata lumea pupa in cur pe toata lumea, ii vezi la orice colt, peste tot, lingai care te aproba in orice context ... "esti un ratat, nu ai invatat nimic" - da, ma scuzati; "ar trebui sa punem un tablou in clasa" - da doamna, si eu ma gandeam exact la acelasi lucru; "ce frig e la voi in clasa" - pai cum sa nu, doamna, nu vedeti ca nu ne dau astia drumul la caldura, adica, puneti si dvs mana pe calorifer; "mata e o curva" - aveti perfecta dreptate! Si apoi pe cei din jur, care te scupia si injura disperati ca nu au fost indeajuns de rapizi sau ca: de ce nu s-au gandit si ei la asta. Daca merge sunt invidiosi, iar daca nu, rad de tine...<br />Ceea ce nu stiu majoritatea ... pupatul in cur este o arta, care clasifica pupincuristii in doua categorii:<br />- cei care sunt in gratiile celor pe care vor sa-i impresioneze<br />- si cei care nu sunt...<br />Diferenta dintre cele doua exemple fiind foarte evidenta. Cei care sunt deja in gratiile profesorului, isi permit sa greseasca, dar intr-un mod frumos; sa fie impertinenti, dar pe un ton frumos; chiar sa si injure daca la sfarsitul propozitiei vor spune ceva delicat pe un ton digerabil. Ei sunt cei care au trecut de limita normalului, cei care fie au muncit zilnic si si-au prajit creierii incercand sa ajunga acolo, fie i-a durut in pix de toata treaba si au ajuns, intr-un final, tot in acel loc unde tonul face muzica, iar rezultatul final este o privire, aceeasi privire pe care o primeste si tocilarul din prima banca, de la care iti copiezi tu zilnic temele(dar tot tu esti mai presus, tocilarul e programat biologic sa invete, tu faci un efort!)...<br />Si desigur mai sunt si cei care muncesc degeaba, cei care inca nu se bucura de roadele muncii lor. Cei care inca isi prajesc creierii si sunt doar niste indivizi. Cei care ar trebui sa ridice mana in fiecare zi dar care o fac, oricum si in zadar ... Cei care ar trebui sa-i pupe in cur chiar si pe cei din gratii, ca poate, poate ii vede "seful"!<br />Chiar ar trebui sa fie o lege pentru pupincuristi, e atat de intalnita faza incat o dunga roz pe buletin nu ar fi de ajuns. Ma rog, nu zic sa fie multicolora, dar ar mai trebui ceva... Cum ar fi, cum a spus si un coleg de-al meu, sa ridicam mana de fiecare data cand realizam actiunea. Cand complimentam bluza unei profesoare grase, care de fapt nu face nimic decat sa arate modul in care se zbate celulita pe sub materialul pentru care te-ai lipi de perete, doar ca sa nu-l atingi, dar noua ne place! Spunem ce avem de zis si ridicam mana!<br />Sunt oameni care ar avea dureri de maini, care ar face febra instant. Ai ajunge acasa cu dureri de maini si nevasta ta: "Of puiule iar ai avut o zi grea!" Probabil ai ridica mana din nou...<br />Intr-un final nu te prea poti justifica, daca nu esti "sef" tre sa ajungi acolo, si daca nu ai ajuns acolo tre sa ridici mana! Esti in gratii sau nu, e drum lung, ai sau nu o mana lunga, te descurci tu cumva.<br />Si pentru cei ce-s invizibili: NU RENUNTATI!(folositi ambele maini!)<br />Pupatul in cur este o arta...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-721990380250462530?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com24tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-8200876817535845572008-11-25T02:10:00.000-08:002008-11-30T04:33:04.070-08:00Rosul aprins, gaurit in cateva bucati de negreala din perete. Frantura de lumina, scapata prin perdele mi-a luminat chipul sters si ma trezit acolo. Mirosul slab de lasitate ma indruma sa nu ma mai cobor din pat. Nu era camera mea, nu era albastra si dezbracata printr-un tavan alb. Imbracat, cu tenisii in picioare, cu mana tremuranda m-am zvarcolit pe partea celalata, ca sa pot vedea biroul plin cu camere de filmat, mobile si alte aparate electronice. Oglinda, imensa, infasurata intr-o esarfa rosie. Dulapul plin cu surubelinte si elastice de prins parul. Un bax de tigari statea aruncat in mijlocul camerei.<br />Am atins podeaua, intr-un final, m-am stabilit in capul oaselor si eram usor. Am desfacut unul din cele n pachete. Era rece, fumul, filtrul, senzatia, toate erau reci! Am facut cativa pasi sa scap de sentimentul de lejeritate ce-mi statea in glezne, dar tot plutind eram. Amorteala din mana stanga nu ma lasa sa nu mai tremur. Am vrut sa ies din camera si m-am lasat cu o mana in zidul de langa usa. Cald, totul era rece sau cald... M-am intors spre crapatura geamului si am tras de perdele cu toata forta mea, le-am rupt pe jumatate si afara ploua. Toate acele picaturi ce se prelingeau pe dinafara geamului, incalzeau geamul la atingerea mea. Ma simteam ca un orb neindemanatic. Si atunci m-am oprit, cand m-am intors in dreapta mea si am vazut o poza. Cu o fatza, pe care credeam ca am mai vazut-o pana atunci...<br />Nu-mi simteam nici fata, parca as fi avut un strat de vid intre pielea din jurul ochilor si craniu, care si el mi se parea ca-i rece. Figura din poza-mi parea mult mai reala.<br />Am alergat spre usa, m-am izbit cu fata de toc, cand am vrut in nerabdare sa o deschid, am alergat prin casa putin pana sa gasesc iesirea, am deschis si usa aia de data asta nu cu fata,dar m-am impiedicat pe scari. Orbule! M-am ridicat, am mai coborat doua etaje si am gasit liftul la parter. M-am oprit, am mimat un timp al gandirii, si am deschis usa liftului in cautarea unei oglinzi. Nimic acolo... Nu sunt orbi aici!<br />Am iesit din bloc, cu imaginea-n franturi de la cazatura, cu mainile pe fata, pipaindu-mi ochii. Ma simteam din ce in ce mai mult ca un orb dezechilibrat. Toata lumea trecea pe langa mine, in fuga sau in mers de parca nici n-as fi avut fata rosie, ochii umflati, sau zambetul mirat ca nu mai sunt acasa. Nu-mi aminteam nimic din ce as fi facut inainte, decat o lovitura, un impact, ceva venind cu viteza spre fata mea, cu lumini in spate si negreala de dupa.<br />Imi venea sa ma descalt, ma uitam le tenisii mei si parca nu ma ajutau, mai cu nimic! Dar nu puteam, eram pe strada. As fi atras dintr-o data priviriile trecatorilor grabiti, si nu prea vroiam sa-i scot, eu, din rutina...<br />Obosit, sopteam versuri ale caror autor nu mi-l mai aminteam. Incercam sa-mi amintesc ceva, orice m-ar fi ajutat enorm! Nu gaseam un punct comun, nici macar o idee care ar putea sa ma lege otzara de conceptul de amintire. Cred ca doar definitia unei amintiri mi-o aminteam in momentul de fata. Am inceput sa alerg din nou! Strazile se conturau intr-o linie continua de imagini si chipuri sterse, care nici atunci nu intorceau capul dupa mine. Mi se parea absurd. M-am oprit, m-am descaltat, am inceput sa alerg din nou. Asfaltul era cald, prea cald, parca calcam pe un linoleum intr-o sauna, unde oamenii ar fi imbracati, stersi si cu serviete, la costum.<br />...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-820087681753584557?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-39013862813130736012008-11-23T00:56:00.000-08:002008-11-23T01:56:49.504-08:00Pianul linistit, astepta lumina din spre geam. Colegii mei asteptau cafeaua. Iar eu asteptam deja viitorul weekend. Uita! Mi-am strigat in somn, acolo in starea mea de amortire a diminetii. Eu nu vroiam decat o pauza si mult curat! Si m-am plimbat usor, cu unghile-nclestate prin palmele batute de barile de la metrou, cu fata stramba din cauza geamului deschis, si cu dintii strans imbratisati. Doar de-ar fi putina liniste... Cate un ceas in fiecare camera, de parca ar fi fost toate cu alarma pusa, pregatite in orice clipa pentru un dezastru parfumat cu arome ale diminetilor petrecute pe la altii pe acasa. Dar el astepta acolo cu mine, putina liniste, putina muzica cu niste note, macar, putin obisnuite. Neinsotit de praf, decat de musafiri, care prezentau, parca, mastile unor chirurgi ce-au stat de garda toata noaptea. Clame, foi, putine pixuri dar multa cerneala, aruncate toate pe birou intr-o splendoare de dezordine ordonata. N-as fi miscat nimic din cadru, decat pianul daca as fi stiut si eu sa cant! L-as fi numit Lucile, si l-as fi atins in fiecare seara dupa ora 11...<br />L-am privit in jur de doua ore, gandindu-ma la toate lucrurile pe care nu as putea sa le uit in preajma sa. Si n-am trecut de o cana de lapte. M-ar fi deranjat tot contrastul ala, mai ales in situatia mea de necunoscator.<br />Iar trageam cu ochiul! Iar nu eram la locul meu, curios de fereastra altuia si cu gandul la ' cum ar fi ... ' Iar el n-avea cum sa ma mai depaseasca cu toate cele trei picioare ale lui dar nici eu nu aveam cum sa-l ajung. In departare la un metru, unul fata de celalalt, ne priveam intr-un mod timid si parca imi pareau 357 de km si 8 ani diferenta in mentalitate, eu fiind cel uitat, desigur. Parca ma si vedeam alergand in reluare dupa acel gand cu titlul ' lasa-ma sa invat! '.<br />Intr-o simfonie de culori, unde negrul le colora pe majoritatea, eu eram alb, timid, ascuns chiar si de mine.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3901386281313073601?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-44072467051575606202008-11-13T12:05:00.000-08:002008-11-13T12:33:29.361-08:00Pasagerul meu tacut, absurd in unele mentalitati. Uneori roscat, brunet, saten, dar niciodata blond. Nici o ocazie, nici un sentiment. Nu mi-ar veni sa iti soptesc nici macar un noapte buna, dar as vrea sa te sarut, sa te ating cu pielea lipita de varul intoxicant de langa scara liftului!<br />Ascuns, intr-o subtilitate acerba cu un simplu mod de a te manifesta prin anumite sensuri de a respira, in cadrul unor cuvinte, rostite in soapta sau intr-un mod placut, cand eu doar tac si te privesc zambind ... cu gandul ca poate de data asta, macar de data asta, nu ma vei mai intreba la ce ma gandesc! Dar de fiecare data o faci si pe asta, si ma strici in sentimentele mele de frumusete si ma chinui te regasesc tacuta cand, tot eu, te sarut ca sa te aduc acolo, inapoi, la mine, in coltul meu delimitat. Si respiri cu mine, inaintea mea, cand eu ma distantez sa evaluez situatia, te privesc si-mi amintesc ca nu esti nici macar un inger! Si te urasc cu asta, si ma urasc la fel de mult si te ating cu multe "si"-uri, scrasnite si urlate la lumina unei lampi ce sta sa cada(doamne de s-ar sparge, doar sa stiu ca-mi pare rau, dupaia, ca raman cu ceva mai mult decat cu un sentiment de pasager care miroase a sex) ...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4407246705157560620?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-31715080510294968212008-11-09T02:48:00.000-08:002008-11-13T12:33:50.442-08:00Atat de simplu, toata imaginea inramata intr-un concept intreg, unde fiecare raft isi avea propiul rost si fiecare carte ar fi facut odata, candva, parte dintr-o biblioteca. Acolo pe unde probabil ai trecut si tu ca sa citesti, cu mersul tau echilibrat si cu parfumurile tale dulci. Cum, probabil, l-ai fi fermecat si pe bibliotecar, facandu-l sa-ti zambeasca. Cred ca asa mi-ai fi facut si mie.<br />Intr-un contrast de alb pe alb... lumina m-a izbit. Atunci ai zambit! In oglinda din vitrina, unde tu vedeai ceva iar eu vedeam reflexia ta. Acum nu mai vad decat o amintire optica...<br />Poate, ai mai fi intors capul, pe strada, dupa mine, probabil nu ai fi stricat nimic si nu te-ai mai fi pierdut pe drum, asa ca mine... in amintiri, platite in facturi de telefon.<br />Unde ai fost, tu, in tot acest timp, cand m-am format si eu ca intr-un cliseu de fiinte visatoare. Probabil departe, undeva, in vreo biblioteca, citind cu buzele rostind in soapta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3171508051029496821?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-87400936176820097152008-11-09T01:55:00.000-08:002008-11-13T08:42:56.892-08:00Rutina, depresii, cafea, ore scurtate si multe alte ore in lipsa de somn. N-am mai scris de atata timp incat parca am uitat sa scriu. Canale, aceleasi canale, ore repetate, aceleasi intrebari din care te chinui sa storci raspunsuri alternative. Chiar daca ar avea aceeasi semnificatie, doar sa sune diferit! Am devenit, intr-un final, un mic robotel multifunctional. Intru in baie, lumina stinsa, o scot si incep sa ma gandesc la ce-am uitat, iar pe la jumatatea drumului imi amintesc, inconstient doar dintr-un punct de vedere al reflexului, ca am lumina stinsa, arunc o mana lenesa-n stanga si aprind ambele lumini si cea din baie si cea de pe hol, pentru ca ulterior cand sa le sting sa realizez ce tocmai am facut. Ce-a fost asta?<br />Intru in camera mea si ma privesc dezamagit in oglinda, doi cm de cearcane, un par gras, nespalat si rasfirat, o moaca de om obosit... Ma dezbrac uitandu-ma pe fereastra si arunc blugii gri pe scaunul de la birou, peste cei de casa, pentru ca apoi sa ma imbrac tot cu blugii gri! Devin constient de noua gafa, ma dezbrac la loc si ma imbrac cu hainele de casa uitandu-ma insistent la ele... Sonorul de la Tv il tot dau mai incet, ca intr-un final sa-l dau mai tare... Linistea nu ma prea ajuta in nici un fel. Oricum cu tot interesul meu pentru a deveni un om mai bun, linistea ar fi doar un impediment, sau o pretentie care nu prea-si are locul in Bucuresti, caini, copii, fotbal, manelisti spurcati, si motorul din fata geamului meu care trage mereu plapuma de pe mine...<br />Ar mai trebui sa scot si bateria de la telefon, dar nu m-as putea lipsi de rutina ... Putin somn va rog! Zgomotul unui ticait absurd ce-mi aminteste intr-un mod constant de vocile si tocurile celor de afara... Astfel ceasul meu, de pe noptiera arata vesnic ora 10 ...<br />Doar de mi-ar suna, si mie, interfonul, doar sa inchid usa cuiva, sa pot sa ma uit cu o privire de om neinteresat, cand eu de fapt mi-as da si ultima respiratie pentru o grimasa.<br />Unde s-au dus paharele de vodka, noptile albe si privirile din metrou?!? Dorinta de a te trezi in alta casa ca sa observi cum cafeaua, cosul de gunoi, zaharul si tacamurile sunt in aceleasi locuri clasice...<br />M-am gandit mult intr-o seara la o ploaie de ace cu un rezultat intepator si simplu de "loading..."<br />In drum spre a cumpara ceva de rontaiala ... am vazut patru "baieti de baieti" discutand la un nivel mai agitat. Dar de fapt oamenii nu se certau, ci se intelegeau cu privire la un leptop - nu furat! - care avea " si parola in windos si, si in, stai ma cum se numeste, BIOS, frate!!! ... ".<br />(N-am putut, niciodata sa tin un jurnal, de ce as putea sa tin o rutina, cand eu ma pot lasa si de fumat?) ...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-8740093617682009715?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-37151012099868017972008-10-11T16:45:00.000-07:002008-10-11T17:02:10.850-07:00M-am uitat lung la locul unde-i lipsa si doar o baterie. Mi-am amintit de entuziasmul meu cand mi l-am cumparat .. "am mp3 negru!" Am zambit un pic, asa mai preventiv, cu putin inainte de drum. "Da-mi si mie cateva tigari, ca acolo unde te duci tu ai." Mi-a dat saracul, mi-ar fi dat si sufletul lui daca i l-as fi cerut. L-ar fi modelat intr-o forma de oaie, ar fi scris "muie Scree!" pe el si mi l-ar fi inmanat cu vreo voce interioara care mi-ar spune sa am grija de el. Si am plecat pe strada-n deal apucandu-ma de fiecare discutie si cuvant pe care il impartaseam cu o amica. Ne-am despartit la un semafor iar eu am continuat sa discut de unul singur. Ma gandeam de cate ori am facut drumul asta, de cate ori nu am stat sa ascult traficul mai light, lipsit de injuraturi si cocalari cu telefoane care nu prea au un silent mode...<br />Buletinul a stat in buzunarul lui tot drumul. N-am mai fost interogat si perchizitionat de nimeni sub pretextul ca "s-au furat oglinzi in zona". Am fost singur tot drumul. Am avut timp sa imi vorbesc, sa ma studiez in umbra si sa imi dau seama daca mersul meu ar avea vreun balans anume. Deci n-am stat sa ascult. Nu l-am auzit nici macar pe amaratul ala de caine, pricajit si schiop, pe care chiar si agitatia aia mica il deranja. Era prins intre soseaua, plina cu mancatori de javre si mine, care vroiam sa il mangai. Niste ochi negri, limpezi, ai caror culoare nu ma lasa sa plec. Mirat ca l-am lasat in pace a schiopait cativa pasi si a continuat sa ma insoteasca cu privirea in plecarea mea. M-as fi intors la el dar s-ar fi speriat din nou, l-as mai fi silit sa faca cativa pasi.<br />Si am plecat din nou gandidu-ma la cele patru pe care as vrea sa le mai tin. Am aprins una intr-un final, cand m-am uitat in stanga mea si am vazut pe doi intr-o masina, un el care tipa la ea.<br />Eu n-as fi tipat la ea, nu pentru ca a gresit un semafor, oricum.<br />Si am continuat sa ma alatur ingerilor si sa privesc in jurul meu, sa-mi amintesc ce mi-ar fi spus si el odata, cum putem sa mergem si sa fumam si sa bem si sa mancam in acelasi timp, cum putem sa facem orice in timp ce mergem ... Singurul moment din zi cand am apucat sa fiu singur, de dimineata si in drum spre casa. Cam cat ar fi adunate minutele, maxim 3 ore?<br />Si as fi stat in casa toata ziua ... ce as fi pierdut? Un caine schiop, un scenariu despre tipete, aurolacii de la dristor, 3 adrese, 3 tigari ... si liftul deblocat.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3715101209986801797?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-47764734963347807992008-10-09T20:19:00.000-07:002008-11-12T13:17:54.622-08:00Pielea ca ganduri formate din celule absorbante. Fiecare cu dorinta ei de a se scarpina. Relaxat fundalul in culori de un grei absurd cu picatele-n gri. Racoare,aerul rece cu briza diminetii lovindu-ma din partea stanga, o data cu luna care ma lingea pe obrazul stang. Tangenta detalilor. Ziua mult mai multa decat amintirile mele. Sobrietatea cafelelor calde. Unde ei dispar, insotitorii nopti, ai cosmarelor si ai viselor de greata. Cei pe care n-ai voie sa ii vezi in plutirea de dimineata, cand norii se despart de noapte... Soaptele, mai mult decat naive, scrasnind in oglinda la singura privire aruncata in scop de make up. Cheile zambind, in haina lor rece, al carui compozitor imi zace aruncat intr-un ghiozdan. Nu ar trebui sa-mi amintesc, decat doar ca n-ar trebui sa uit sa plec. Sa mai plec ... doar ca sa ajung din nou in rutina obligatiei fata de mine. Cu ore statice, fel de fel de ore, cat mai mult variate cu cat mai multe ocupatii. Locul unde poti sa inveti sa desenez, sa mazgalesti cuvintele-n culori, sa sublinezi un pic mai stramb in atentie distributiva.<br />(Lasa-ma sa dorm te rog, treci prefacandtu-te in seama lor ca nu ma observi sau ca nu-ti pasa. Nu ma lasa sa-mi amintesc de lumina slaba din jurul meu si de fetele posomorate, mai mult decat atente la tablou si zugraveala. As vrea sa ma trezesc sa-i vad urland, pe unii dintre ei scrasnind in smaltul dintilor, pe altii cu gura larg deschisa intr-un aspect al denivelarilor si-al carilor sugrumate in sfori de pamant de dinti. Cu pielea intr-un acord perfect intr-un anturaj din zgarieturi. Cu speranta topita si cu auzul oprit sa ma uit putin mai mult la ei cum tipa, ca niste femei greu de lasat., cu sufletul deranjat si cu o gramada de demachiant la ele.<br />Dureaza... pan' sa treaca, efectul de sera , de seceta in scopuri inumane...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-4776473496334780799?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-35598847149036105672008-10-04T06:20:00.000-07:002008-10-04T07:05:58.855-07:00Rece, dar nu indeajuns de trist, cand pasii tuturor lasau o urma adanca in asfaltul proaspat insemnat. Treceau pe langa durerea lui, cu tigarile in gura si gecile lor de piele. Unii mancau, altii se simteau impunatori alaturi de prietenele lor maneliste. Fiecare isi desena un drum spre casa sau spre cinema, un nou mod de a impresiona prin atitudine si mers. Toata lumea se lasa purtata de atmosfera zilelor de weekend. Masini de mult trecute prin moda tunatului, te faceau sa te gandesti ca inca esti prea mic sau ca nu stii sa combini nimic. Cu toate astea, totul era destul de linistit, o noapte a luminilor prin Bucuresti, unde eu eram cel scapat de sub control! Dar n-am alergat destul de mult cu mintea ca sa ma opresc la el. Ucigasul de sperante, pentru unii dintre cei naivi. Statea acolo agitat, si tremurand in caldura noptii. Ii pandea pe cei ce mai uitau sa-si stinga tigarile inainte de a se urca in tramvai. Le luat usor, usor pe toate si isi zambea-n oglinda cand mai gasea cate una aproape intreaga. Ajungea la ultimele doua, trei fumuri si le stingea in carnea nespalata de un secol. Nici o clipire, nici un zgomot, nici un "ahh", nimic! Cu parpalacul lui de un gri, murdar si cu caciula lui gaurita prin toate partile, s-a intors spre mine si mi-a zambit ca il privesc. Am asteptat sa-l vad ce face si am inceput sa ma irosesc in drumul lui spre casa... Dar nu s-ar fi lasat asa usor. Si-a tarait corpul greu, trecut de varsta a doua, la o bordura, mai mult patata de cafea si a continuat sa traga-n piept si-n carne. O mana , amandoua in cateva culori ce mintea mea nu le putea concepe. Mizerie, arsuri, puroi din cauza arsurilor si rani de la muscaturi de caini. Asta-i tot ce poti? Mi-am zis nervos in mintea mea. Eram ca un nemernic care-l privea pe nenorocit in drumul lui spre casa, gata sa-i inchid portiera sau sa arunc cu flegme-n el.<br />Iar el zambea, naiv si mai tragea un pic in piept. A scos din buzunar ramasitele de la o shaorma, si a inceput sa manance, delicat, atent sa nu scape vreo inghititura. Un caine pricajit, mai schiop, muscat, fara un ochi, cu coaste la vedere s-a apropiat incet de el si a inceput sa baloseasca. Iar el nu l-a lasat asa, i-a dat din viata lui cateva inghitituri, mangaindu-l ca pe un frate. Se asortau, acolo, in mizeria lor. Acum stiam de muscaturile de caini...<br />As fi incercat sa port o discutie cu el, dar nu vedeam nimic. I-as fi dat intreg pachetul de tigari, dar intr-un final ar fi cunoscut si ele carnea lui atinsa de timp si de indiferenta. I-as fi zambit ca unui frate si i-as fi soptit in mintea mea ca il inteleg, dar m-ar fi contrazis, probabil, cu o piatra-n dinti. Cred ca ar avea si el limitele lui. Trecut prin durere, si indiferenta, la fel cum toti ar trece, in trecere pe langa el, ar fi trecut si el indiferent pe langa mila mea. Probabil, cainele i-ar fi fost indeajuns. O gura-n plus la masa lui, un semn de multumire si un motiv sa fie si el muscat de alti caini. Poate e in cautarea durerii!? Poate ii place sa isi priveasca tesutul tremurand in scrum, si pielea contractandu-se, in apararea ei. Mi-ar placea sa stiu ca-i mai bate si pe manelisti. La-s fi vazut cu mana aia taiata, si neagra de la atata scrum, lipita de fata unui figurant. Dar deja eram departe...<br />As fi strigat la el! L-as fi pocnit sa ma loveasca, dar de ce presimt ca mi-ar fi zambit din nou?<br />Oare ce filozof se ascundea in inima lui calcata in picioare si scoasa in strada din cauza inflatiei?<br />Ce mi-ar fi raspuns la intrebarea "ce faci?", intr-o discutie normala in care el ar fi fost imbracat intr-un costum, intr-o camasa gri si cu un ceas cat de cat decent? Ar fi fost prietenul meu? Care instinctiv mi-ar spune ce n-ar trebui sa fac?<br />S-a ridicat, cand mi-am terminat tigarea si mi-a zambit din nou! A luat-o usor, agale spre partea mai intunecata a intersectiei, pe un drum luminat doar de masini. Mai mangaia cainele din cand in cand si mai grapea cu cate putin pasul. Atat incat sa isi pastreze compania. L-am lasat sa se duca si m-am gandit ca undeva, intr-o curte de vechituri are si el cateva cutii, vreun tonomat stricat de cafea si cateva bucati in plus de shaorma...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-3559884714903610567?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-11368663460523234152008-10-03T04:20:00.000-07:002008-10-03T04:31:35.420-07:00Am ajuns si la asta... acum nu sunt acasa, n-am fost toata ziua... De ce m-as mai duce? Am inceput sa ma agit pentru orice kkt! Pentru ca intr-un final sa ajung in starea asta, pasiva, in care nu m-as mai agita pentru nimic! Hai sa ne plangem de mila! Nu! Hai sa plangem pe umarul cuiva, ca asa-i frumos, sa-ti povestesti problemele... "Ce ai facut azi? Pai plm nimic. Si aseara? A da era sa uit ca am ratat CONCERTUL PENTRU CARE MI-AS FI VANDUT SUFLETUL LA GAURA NEAGRA! Nu! Ce-ar fi sa comand pe urechile vecinilor, cu muzica mea infecta!? Ce-ar fi daca as bate la fiecare om in usa si as intreba daca pot s-o fut pe fisa? M-am plictisit intr-un hal iremedieabil, si intr-un mod inexplicabil de pasiv... Sistemul de invatamant a devenit, mai nou, o reforma a absentelor, unde fiecare vrea sa te bifeze acolo cu o data. Dar nu-i nimic, ma duc la scoala si ma culc acolo, cu capul pe banca si cu mintea aruncata in cosmaruri despre bac. Luni, am visat ca am picat bacul, marti, am visat ca am picat bacul, miercuri am visat ca am picat bacul, joi plm ... vineri, am visat ca am luat bacul ... eram fericit!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-1136866346052323415?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-75937566725908093472008-09-12T14:23:00.000-07:002008-12-17T01:54:45.073-08:00Dependenta care nu creeaza decat dependenta... Suntem dependenti de tigari, de cafea, de cele doua lumi din viata noastra, mai multe... A trecut ceva timp de cand sa-mi dau seama ca si gresia se poate incalzi sub picioarele mele, desi e rece, desi as scoate-o cu o ranga in orice clipa din zi, mai putin noapte cand ma mai apuca cate un carcel... Ma face sa ma gandesc numai la parchet! Am devenit obsedat de lemn, traind intr-o lume de sticla, rece, care se incalzeste doar pentru putin, chiar daca e pentru mine, e pentru putin... Am nevoie de timp, sunt un om rabdator, calm si linistit de felul meu. Se opreste muzica si uit, dar uneori linistea te minte mult mai usor, cu alte lumi, ale celor din jurul tau. Caini care latra in fiacare noapte, disperati de adrenalina care sparg geamurile din parcare, muste care reusesc sa-mi intre-n casa printr-o crapatura in plasa prin care nici nu as putea sa scuip.<br />De ce toate aceste lumi creeaza dependenta, de ce as limita dependeta doar la cafea si tigar?!. De ce sa nu vorbim de sex, flirt, privirle din metrou, de care unii dintre noi sunt dependenti, barfa, parerile altora? Nu!<br />Daca ma tatuez sunt un dependent, daca fumez sunt un dependent, daca iubesc sunt dependent, si daca e maicata? Ce conteaza raman un dependent!<br />Spune-i la o persoana ca fumezi 2 pachete pe zi si ca nu esti un dependent... te crede? Nici daca stai un an fara n-o sa te creada... iti va spune ca ai fumat pe ascuns, ca te vei apuca dupa ce isi da cu parerea, dupa ce iti da dreptate... Toate clauzele din lume le va gasi, toate vorbele potrivite pentru dependenta le va afisa printr-o privire, prin care ar spune doar un: "Nu te cred!"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7593756672590809347?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-68339367536901966512008-09-09T14:15:00.000-07:002008-10-13T07:25:50.329-07:00Totul atat de trist, am reusit sa intru intr-o stare de graba pentru distractii, nu ma mai pot concentra nici la un amarat de articol. Ochii mei se plimba dintr-o parte in alta a paginii grabind cititul intr-un stadiu in care nu mai inteleg nimic. Incepe anul si nu vreau sa il irosesc doar pentru mine. Daca ratez o zi, o chestie care mi-ar putea creea un zambet sunt in stare sa-l urasc pe vinovat pana la sfarsitul anului. Parca as vrea sa inceapa anul si sa se termine intr-o saptamana... ar fi perfect. Totul ar curge asemenea picaturilor de apa minerala... Totul s-ar dilata intr-o duminica cand totul ar fi gata, savarsit ...<br />Nu mai am rabdare sa sar peste un an din viata mea si totul a inceput cu ziua de ieri cand nimicul de care am avut parte nu mi-a mai fost destul...<br />M-am suparat, m-am enervat si am inceput sa blestem, sa doresc mult cancer si suferinta, si durere la oricine cu privire la orice... m-am iritat si m-am aurncat singur intr-o groapa fara fund, in asteptarea ca voi gasi ceva. De unde? Totul urla in interior si imi vine sa strig MUIE! ... Doar sunt un muist, imi place sa calc pe orgoliul unui om, sa ii cer tot ce ii este lui mai greu sa-mi dea, de ce nu ar calca si altii pe orgoliul meu?! De ce sa ma enervez daca sunt pus intr-o situatie dificila? Totul dispare si de dimineata totul e din nou acolo, doar cu un vis in plus ...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-6833936753690196651?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-77775357941953924692008-09-05T02:33:00.000-07:002008-09-05T18:45:17.010-07:00Dezordine, dar totusi aerisit. In timp ce ma plimbam in soarele betonat, pavat, strident cu praf si oameni, mi-am dat seama ca n-am facut nimic. Totul era atat de relativ, fara mine, influenta mea irationala, de cele mai multe ori bazata pe instinct. Uneori totul porneste din instinct, aceea parte a integritatii tale care iti da forta de a trece mai departe, de a-ti strange lucrurile in fata iubitului fara a varsa o lacrima. Dar acum nu a fost cazul. Toate lucrurile mele erau inca la ea. Impulsul se epuizase iar eu vroiam sa ma intorc. Vizualizam imagini abrupte din unghiuri de preaslavire ... pentru dorinte carnale. Vroiam sa gust din corpul ei si sa-mi uit de toate certurile legate de periute de dinti sau de carti aruncate. De entuziasmul meu pentru proiecte si de incapabilitatea mea de a recunoaste ca am pierdut. Un "ambitios prost crescut" ... si am trantit usa metalica in urma mea, intreaga scara devenind un difuzor ramas fara curent.<br />O bruneta imi zambeste in timp ce trece pe langa mine, intorc capul dupa ea si se opreste asteptand. Bag mana in buzunar iar zambetul ei devine mai interesant, scot pachetul de tigari, imi aprind una si plec mai departe... Las acel zambet sa se topeasca in soarele de ora 12...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-7777535794195392469?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7210242005171311724.post-1450683317457454092008-08-23T14:08:00.000-07:002008-08-24T02:07:56.375-07:00<table id="HB_Mail_Container" height="100%" cellspacing="0" cellpadding="0" width="100%" border="0" unselectable="on"><tbody><tr height="100%" unselectable="on" width="100%"><td id="HB_Focus_Element" valign="top" width="100%" background="" height="250" unselectable="off"></td></tr><tr unselectable="on" hb_tag="1"><td style="FONT-SIZE: 1pt" height="1" unselectable="on"><div id="hotbar_promo"></div></td></tr></tbody></table><blockquote id="c6a6e575"><table id="HB_Mail_Container" height="100%" cellspacing="0" cellpadding="0" width="100%" border="0" unselectable="on"><tbody><tr height="100%" unselectable="on" width="100%"><td id="HB_Focus_Element" valign="top" width="100%" background="" height="250" unselectable="off">Trecusem de limita imaginatiei mele de pe moment. Am intrat usor in diferentele de trecut, priveam in gol, in strazile din afara autobuzului, cum luminile se derulau pe banda rulanta iar fetele oamenilor deveneau sterse. Daca ma uitam mai atent totul era sters, destinul imi vorbea din trecut si imi spunea cum locul meu nu a fost niciodata corespunzator mediului. Decat acum, cand priveam din exterior, in afara vitrinei de exponate, totul e prea scump! Atunci nu stateam sa ma gandesc de ce statia de tramvai era-n santier, de ce drumul nu dura mai putin de o ora, de ce toata agitatia aia imi cadea in cap. Acum totul era linistit, statia de tramvai e terminata, metroul are alt miros si aerul e mai poluat. Am avansat in timp, in probleme, in amintiri. Am schimbat playlisturi, si am lasat furnici sa moara. Dar nu le-am omorat eu! Nici nu m-am uitat, macar...<br />Zambeam cand am trecut pe langa felinarul ce odata palpaia, pe langa Loganul pe care obisnuiam sa scriu. Avionul l-au mutat mai incolo, desi am ajuns mai repede la el...<br />Mai putina agitatie, mai putin zgomot, lipsa muncitorilor ce sudau stresati de timp si de cantitatea de alcool in ploaie, cu o cuvertura de plastic deasupra capului lor, privirea mea atintita fugitiv asupra lor, si ploaia care doar ca nu le-a mai soptit ca cineva i-ar intelege.<br />Acum eram la camasa, atunci eram in tricou dar si acum ca si atunci zambeam...<br />Uneori totul se rezuma la un zambet...<br /></td></tr><tr unselectable="on" hb_tag="1"><td style="FONT-SIZE: 1pt" height="1" unselectable="on"><div id="hotbar_promo"></div></td></tr></tbody></table></blockquote><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7210242005171311724-145068331745745409?l=screeach.blogspot.com' alt='' /></div>Screeachhttp://www.blogger.com/profile/06882994463308194075noreply@blogger.com8