"-Ascult..."

Letargica ei privire, ma deranja din nou. Obsesiva, agitata, ca si cum relflexia dintre noi era cel mai moarta sclipire din viata noastra. Ca si cum am stabili o legatura, o amintire deslusita in sinceriatea dintre noi. Ce a facut? ma gandeam incercand sa maschez angoasa si imediat, in urmatoarea respiratie inghiteam in sec. Nu m-as fi putut obisnui cu noul sentiment, ordinar, impunator prin simpla sa descriere.

Am privit-o in continuare, cum pasea alaturi de mine, distrata, toata ciufulita, imbracata intr-o amestecatura de culori. Discrepanta dintre noi era adorabila. Chipul serios, imbatranit, al carui ochi, apasati de tristetea zilelor trecute ... si ea impietrita undeva in sufletul lui, zace adanc anesteziata in tacerea unor sentimente...

Disperat, de suma tuturor emotiilor, am sunat-o, mi-a respins. M-am deplasat, m-am agitat si intr-un final am ajuns la mult dorita conversatie. Sau nedorita, pur si simplu!

-Ce doresti, te-am intrebat?

-Mereu am iubit asta la tine...

-La ce te referi, misogin infect ce esti!?

-"Te-am intrebat?"

-Te rog pleaca, noi nu avem ce discuta...

-Platesc toata chiria, sase luni, un an, doi ani, toata viata-n pula mea...

-Atat de disperat esti, deci?

-Pupa-ma...

-Esti dragut cand esti disperat, ca si cum toate sentimentele si simturile tale ar fi proiectate asupra mea. Cred ca circula prin mine acum! Nenorocit, rasfatat ce esti, nu mai poti trai asa!

-Saruta-ma, muta-te inapoi cu mine...

-Acum suntem politicosi.

-Da, suntem sinceri...

-Suntem?

-Tu ai inceput...

-Si tu ce-ai facut, ai dat-o n bara, iar!

-Puiule...

-Mereu spui asta, m-am saturat sa te aud spunand asta, spune-mi pe nume!

-Deci pot sa-ti spun?

-Ascult...